5,875 matches
-
dușumele, ca și cum acestea până atunci, n-ar fi existat. Gerard văzu cum toate aceste umbre se topeau unele într-altele furișându-se, ca și cum lumina becului le-ar fi deranjat. În mijlocul încăperii îi trona lui Gerard propria umbră. Fără cap și imitând poziția lui cum stătea așezat pe scaun. Capul umbrei era practic topit în marea umbră a corpului, cu păr, cu urechi, cu torace, cu abdomen, cu tot. De asemenea, se gândi, și aceasta îl înviora, că ar fi fost bine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vă rog... Gerard dictase câteva fraze. Iozefina întrerupse din nou dictarea: Strașnic bărbat, Mihai de Giulești ăsta făcuse ea pe un alt ton, mai veselă. Și îndrăgostit lulea de doamna contesă de Bethlen. - adăugase el entuziast. Da, știu - încuviințase ea, imitându-i vocea, ca și cum ar fi vrut să-l provoace pe Gerard la joc. Cu fața senină, ochii ei deveneau ape limpezi. Adevărate luminișuri de pădure, cu amestecuri de culori ne mai crezute. E ca și cum eu, Mihai de Giulești (că eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
încă nu eram în stare să spargem acel strat neutru de aer dintre noi. Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de câteva ori și, fiindcă întâmplător, ea se bâlbâi, o umflă râsul și, fără să-și verifice gestul, căzu cu capul pe umărul meu, apoi și-l retrase, ca și cum ar fi conștientizat, cu oarecare întârziere
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că am fost suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu cromatica părului. Frumusețea ei venea însă, de undeva, din adâncuri, mai bine zis parcă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să-și facă necesitățile, săreau pe ferestrele clădirii, se răhățeau și săreau iarăși pe fereastră, înapoi. E vorba, după cum ți-ai dat seama, de treaba mare, că pe cea mică o făceau direct de pe pervazul ferestrei. Se picurau cu boltă imitând fântânile arteziene. Spectacolul acesta ținea zi de zi, noapte de noapte, tot într-o veselie. În același timp, la apeluri, ofițerul ne ținea nouă o morală jignindu-ne și reproșându-ne cât de lipsiți de cultură suntem, cât de nespălați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de unde? Ce sărbătoare fusese când mama voastră vă cumpărase într-o zi pâine semi-albă (deja nu se mai dădea pâinea pe cartelă) și margarină (care fusese la început mai bună decât untul, nu?) și mâncând, chiar și fără salam, îl imitai pe fiul doctorului, tot așa cum imitai de Paște când mâncai friptură de miel, personajele din filme cu barbari, care rupeau din halca de carne sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
voastră vă cumpărase într-o zi pâine semi-albă (deja nu se mai dădea pâinea pe cartelă) și margarină (care fusese la început mai bună decât untul, nu?) și mâncând, chiar și fără salam, îl imitai pe fiul doctorului, tot așa cum imitai de Paște când mâncai friptură de miel, personajele din filme cu barbari, care rupeau din halca de carne sau mușcau cu poftă și întorceau mai apoi pe gât, paharele cu vin, unul după altul. Tu și cu fratele tău vă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o observă cum ia carnea de pe foc, o pune în farfurii și apoi le aduce la masă. — Care e diferența atunci? în vreme de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ia carnea de pe foc, o pune în farfurii și apoi le aduce la masă. — Care e diferența atunci? în vreme de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îți datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
realitatea, spuse cu naturalețe. Nu e vorba de o luptă între tine și noi. E vorba despre faptul că tu ai comis o crimă și trebuie să plătești pentru asta. Nu poți să ucizi fără să fii pedepsit. Gacel îl imitase, coborâse din vehicul și se lăsase și el pe vine la o oarecare distanță, fără să lase pușca din mână. — Asta i-am spus eu căpitanului, răspunse. Nu trebuia să-mi ucidă oaspetele, făcu o pauză. Dar nimeni nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză lungă. — Mi s-a încredințat o misiune: să curăț regiunea de orice urmă a vechiului romantism decadent și a paternalismului bolnăvicios și să fac ca această provincie și oamenii ei să fie folositori spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ceva în genul îîîîîîîîîî, ăăăăăăăăăă, îîîîîîîîîîîî, eeeeeeeeeeeee, dar cu un fel de suferință, ca și cum l-ar fi apucat durerea de măsele. Ridica apoi mâna dreaptă în aer, după care începeau și negresele să mormăie, de parcă ar fi vrut să-l imite pe domn. Brusc, domnul se supăra, făcea o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
visam că sun la ușa apartamentului lui Milică, agățat de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
trecură În cealaltă parte a holului, spre anostul stand cu dulciuri, și se Întrebară dacă să-i cumpere cumva o cutie cu dulciuri. Hotelul țipător și mare, cu holul lui pavat cu plăci de gresie, personal internațional și restaurant care imita Moscheea Albastră, fusese construit Înainte de război. Acum, când guvernul se mutase la Ankara și Constantinopolul simțea concurența Pireului, hotelul căzuse puțin În rang. Personalul fusese redus și puteai să rătăcești prin foaierul mare și gol fără să Întâlnești nici un valet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
așa se întâmplă, iar acum Navigatorul-Căpitan putea să-i calculeze și durata. După-amiază, ordona să fie aprins un foc mic, deasupra căruia așezară niște rămurele subțiri, cu vârfuri ascuțite. Cu ele, războinicii își pictară pe corp niște desene negre, care imitau, în linii mari, tatuajele bestiei, în timp ce Vahínes le rădeaucapetele, lăsându-le doar două mese scurte pe părțile laterale. La sfârșit, majoritatea oamenilor din Bora Bora puteau fi luați, foarte ușor, drept adevărați Te-Onó, numai să nu fi fost priviți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lui. Kano luă cârligul și se așeză pe vine, dar fără să-și lase din această pricină lunga lui sarbacană. Cercetă atent cârligul și încercă rezistența gutei. Îmi place, răspunse el. Apoi îl privi îndelung pe bărbatul alb, care îl imitase, așezându-se pe vine în fața lui. Se gândi câteva clipe și, în sfârșit, se hotărî: — Eu sora vând... arătă spre maceta ascuțită ce atârna la cingătoare. Trei ca asta, termină el de vorbit. Încercă să-și imagineze înfățișarea acelei surori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atunci, mă întreb: Până unde am dreptul să le aduc acest gen de nefericire? — Nu credeți că se pot adapta? Că pot ajunge să facă parte din lumea noastră, fără să sufere odată cu schimbarea? — Nu se vor adapta niciodată. Negrul imită și se adaptează. Galbenul absoarbe și îmbunătățește, dar indianul, nu; indianul respinge civilizația albilor și oricât de mult timp ar trece, aceasta de abia de îi atinge. Așa cum nu am reușit să „europenizăm“ indianul andin, descendent al incașilor, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
va trebui s-o rezolvați pe cont propriu. — Ne puteți ajuta. Sunteți singurul alb care păstrează legătura cu ei. — Și părintele Carlos... — Părintele Carlos nu vrea să intervină. — Nici eu. Inginerul se ridică în picioare, încheind conversația, și ceilalți îl imitară; la ieșirea din cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune? — Nu știu. Încă nu mi-ați dat răspunsul. Vă gândiți să rămâneți? — Bineînțeles. Și vom merge mai departe... Șoseaua se va deschide, fie ce-o fi! — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-am așezat să o privesc de pe zidul din port, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier fu dată la o parte, scoase un țipăt și se îndepărtă dintr-o săritură... — P...da mă-sii...! Toți îl imitară instinctiv, deși majoritatea nu avu timp nici măcar să distingă ce era înăuntru. Apoi, se apropiară din nou încet. — Dumnezeule din Ceruri! — Capete micșorate! — Sunt autentice? Bineînțeles că sunt autentice, imbecilule! N-ai ochi să vezi? Se întoarseră spre el: — Recente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bunăstarea comună. Au învățat să supraviețuiască în aceste păduri, hrănindu-se din ele și făcându-le să dăinuie pentru generațiile următoare. Va trebui să reușim același lucru la nivel național și va veni o zi când restul lumii ne va imita. Campania mea electorală va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez în parte această descoperire. M-ați făcut să văd că în adâncul tuturor oamenilor dăinuie rădăcini pe care progresul și industrializarea nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mai "stau de vorbă" cu cîinii. Dintr-o curte iese o doamnă, vădit pusă pe "stat de vorbă". Avea o gentuță de încasatoare la Salubris și, văzînd dorința de a mă aborda, am crezut că reclamă vreun neajuns. Gura ei imita un zîmbet care, prost dirijat, se transformase într-un rînjet de răutate. Demult doream să vă zic ceva, înainte de a muri. Aveți prilejul acum. În casa asta am crescut patru frați, toți cu facultate. Eu am fost colegă cu fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vărsătoarea de la Tomești, tună șeful furios. Dar..., bîiguie tartorul. Neamuri proaste, spune șeful amărît. Fără îndoială, întărește profesorul. Ucigașul... banditului Bătrînul colonel făcea plimbări lungi dimineața și dacă îl observai atent, în unele porțiuni scurte, ținea degetele mîinilor drepte și imita un marș de defilare. Mîinile se balansau, mai mult decît era necesar, în ritmul unei fanfare imaginare. Erau momentele cînd nu saluta pe nimeni și o seriozitate, mai mult ghicită, se așternea pe fața lui ridată, dar întotdeauna proaspăt rasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]