7,158 matches
-
său", aluzii la victoriile anterioare ale lui Napoleon. Andrei se gândește la glorie, chiar spunându-și în gând că "voi mărșălui înainte și voi mătura tot ce îmi stă în cale". Cu toate acestea, în timpul bătăliei, Andrei este capturat de inamic și chiar își întâlnește eroul, pe Napoleon. Dar entuziasmul inițial fusese sfărâmat; acum crede că: "atât de mic apărea eroul său cu vanitatea sa măruntă și bucuria victoriei în comparație cu acel cer semeț, drept și bun pe care îl văzuse și
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
la culoare decât lupul european și nord-american, iar lupii polari din tundrele nordice sunt mai mari, având blană albă, mai groasă și trăiește atât de aproape de pol încât este nevoit să vâneze permanent în întuneric, însă este în siguranță față de inamicul principal, omul. Lupul roșu, care pe vremuri popula regiunea sud-estică a Statelor Unite, azi este foarte rar, exemplarele care trăiau în sălbăticie poate chiar au dispărut complet. Specia inițială de lup cenușiu din Alaska a dispărut de 12.000 de ani
Lup cenușiu () [Corola-website/Science/299707_a_301036]
-
lagărele de prizonieri și în închisorile din zonele de vest ale Ucrainei și Belarusului. Executarea acestui ordin a însemnat asasinarea a peste 22.000 de polonezi, între care aproximativ 15.000 prizonieri de război. Acuzații erau foarte cuprinzător definiți ca „"inamici înrăiți și neînduplecați ai autorității sovietice"”, printre ei aflându-se și un mare număr de intelectuali polonezi, plus polițiști și ofițeri de rezervă sau de carieră. Între 3 aprilie și 9 mai 1940, (cu o pauză de 1 mai!), cei
Masacrul de la Katyń () [Corola-website/Science/299720_a_301049]
-
60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut"". Tot pe 27 iunie soldați români din divizia de la Iași au ucis peste 400 de evrei lângă târgul Sculeni de lângă Iași, aceștia fiind învinuiți ca au semnalizat sau pactizat cu inamicul bolșevic. Dupa ce au fost jefuiți și femeile au fost abuzate de soldați, victimele au fost obligate apoi să-și sape o groapă comuna în care au fost ulterior îngropate. În 28 iunie, au sosit la Iași și la Chestură
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
aproximativ 3.200 de oameni, împărțită pe etnii aproape egal între români și maghiari, precum și circa 200 de evrei. La 23 august 1944, România a trecut de partea Aliaților, armatele germană și ungară a organizat o ofensivă puternică împotriva noului inamic, reușind să pătrundă în Câmpia Transilvaniei pe o adâncime de circa 30-60 km, peste linia de frontieră existentă atunci. La 5 septembrie 1944, comuna Sărmașu a fost ocupată de armata ungară. A început opresiunea împotriva evreilor și românilor locanici. Populația
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
poziții dominante în noua configurație a puterii. Dorind să păstreze relațiile bune cu armata, Hitler a inițiat, în noaptea de 30 iunie 1934, așa-zisa Noapte a cuțitelor lungi, o acțiune de epurare a liderilor "SA" ca și a altor inamici politici, acțiune dusă la îndeplinire de o altă structură de elită a naziștilor, SS-ul. La scurt timp după aceasta, comandanții forțelor armate regulate au jurat credință noului stăpân al Germaniei. Înființarea unei forțe polițienești acționând în afara autorității civile, "Gestapo
Germania Nazistă () [Corola-website/Science/299030_a_300359]
-
Germania, Italia și Spania, s-a aflat pe lista finală de nominalizări a premiului Goncourt și a fost recompensat cu premiul Interallié pe anul 2005. Alături de Bernard-Henri Lévy, Michel Houellebecq publică în octombrie 2008 un volum de corespondență, "Ennemis publics" („Inamici publici”), apărut la editurile Flammarion și Grasset, reunind un schimb de scrisori, pe teme variate, derulat pe parcursul a șase luni. Volumul are un prim tiraj de 130.000 de exemplare și este considerat în Franța revelația toamnei editoriale. Considerat de
Michel Houellebecq () [Corola-website/Science/299119_a_300448]
-
oarecum atipic pentru acele vremuri: în loc să înainteze lent, pentru a ține strânsă formația de luptă ("falanga"), hopliții au atacat în pas alergător infanteria persană, care era cel puțin de două ori mai numeroasă. La circa 700 de metri de linia inamicului, mulțimea de bărbați a început să strige temutul lor cântec de încurajare și de chemare la luptă: "Ελελευ! Ελελευ!" („Eleleu! Eleleu!”). Atacul lor părea sa fie un act de sinucidere, mai ales ca atenienii nu aveau nici cavalerie și nici
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
urmat la tron pe unchiul său Rugila, împreună cu fratele său Bleda. A condus Imperiul Hun care se întindea de la munții Ural la fluviul Rin și de la Dunăre la marea Baltica. În timpul domniei sale a fost unul dintre cei mai de temut inamici ai Imperiilor Române de Răsărit și de Apus, fiind poreclit în unele texte bisericești "biciul lui Dumnezeu". El a traversat Dunărea de două ori și a jefuit în Balcani, dar nu a putut să ocupe Constantinopolul. De asemenea, el a
Attila () [Corola-website/Science/299098_a_300427]
-
refăcut mănăstirile Moldovița și Bistrița și a făcut importante donații mănăstirilor de la Muntele Athos. Voievodul, cu totul schimbat după încercările prin care trecuse în perioada 1538-1540, și dovedind multă abilitate diplomatică, a căutat să nu mai fie confruntat ce doi inamici în același timp, inaugurând o nouă politică externă: a păstrat pe față relații prietenești cu sultanul, protectorul și suzeranul său, în timp ce în secret căuta să sprijine orice acțiune antiotomană ce părea să aibă sorți de izbândă (cum a fost cea
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
ferate din zonă. Japonezii, sprijiniți de britanici și de americani, au insistat ca rușii să evacueze Manciuria. Witte și unii dintre diplomații ruși au încercat să obțină un compromis cu japonezii și să dea la schimb Manciuria pentru Coreea, dar inamicii politici ai lui Witte, apropiați ai curții imperiale, și șefii armatei și marinei au refuzat aranjamentul. Țarul a fost de acord cu punctul de vedere al celor din urmă. Disprețuind amenințarea japoneză și în ciuda alianței acestora cu britanicii, guvernul rus
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
prin intermediari: Compania britanică a Indiilor Orientale și Compania franceză a Indiilor Orientale. Harta politică a Europei a fost redesenată în câțiva ani, Austria abandonând alianța de 25 de ani cu Anglia. De-a lungul "Revoluției Diplomatice" din 1756, vechii inamici de secole: Franța, Austria și Rusia au format o nouă alianța împotriva Prusiei. Inamici în războiul anterior, Prusia s-a aliat cu Marea Britanie, ai cărei dinastii domnitoare, Hanovra, își vedea teritoriile ancestrale din Germania amenințate de Franța. Britanicii aveau cea
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
politică a Europei a fost redesenată în câțiva ani, Austria abandonând alianța de 25 de ani cu Anglia. De-a lungul "Revoluției Diplomatice" din 1756, vechii inamici de secole: Franța, Austria și Rusia au format o nouă alianța împotriva Prusiei. Inamici în războiul anterior, Prusia s-a aliat cu Marea Britanie, ai cărei dinastii domnitoare, Hanovra, își vedea teritoriile ancestrale din Germania amenințate de Franța. Britanicii aveau cea mai avansată flota maritimă din lume, în timp ce Prusia avea cea mai bine instruită armata
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
domeniului colonial presupuneau resurse și o puternică forță navală. Britanicii evitau să se angajeze în luptele terestre pe continent. Căutau să se alieze cu unul sau mai multe puteri continentale ale căror interese erau comune și antitetice cu cele ale inamicilor. În acest război, l-au avut ca partener principal pe marele strateg militar, Frederic al Prusiei, al cărui stat se afla în ascensiune în Europa Centrală. Britanicii chiar îi plăteau subvenții lui Frederic pentru a-și duce campaniile. Marea Britanie urmărea
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
campaniile. Marea Britanie urmărea în mod activ războiul din colonii, profitând pe deplin de puterea sa năvală. Britanicii urmăreau o strategie duală de blocala navală și bombardau porturile inamice. Aveau capacitatea de a muta trupele peste mare. Hărțuiau transportul maritim al inamicilor și al coloniilor inamice. Imperiul Britanic era compus din coasta estică a Americii de Nord și deținea controlul în nordul continentului având ieșire la Golful Hudson, mai deținea insulele Bahamas și Jamaica în Caraibe, Minorca în Marea Mediterană și Madrasul din India pe
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
sub comanda Ducelui de Cumberland a fost alcătuită pentru a proteja Hanovra de invazia franceză. Britanicii au încercat să covinga Provinciile Unite să se alăture alianței, dar acestea au refuzat și au preferat să rămână neutre. În ciuda superiorității numerice a inamicului, acțiunile Prusiei se dovedeau a fi un succes în raport cu dezamăgirile britanicilor în campaniile din America de Nord. La începutul anului, Frederic a luat inițiativa de a mărșălui spre Regatul Bohemiei, sperând că va învinge decisiv forțele habsburgice. După victoria obținută în Bătălia
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
fag din Alpii Austriei, alte păduri întinse de foioase sunt greu de găsit. În multe zone, unde existau înainte asemenea păduri, ele au fost înlocuite cu pinul scoțian și molidul norvegian, care suferă mai puțin din cauza caprelor, cel mai mare inamic al pădurilor de foioase. Temperatura medie anuală a acestei regiuni este apropiată celei din Insulele Britanice, dar condițiile climatice sunt în mare măsură diferite. Aici, zăpada persistă mai multe luni, iar primăvara și vara sunt considerabil mai reci. Plante specifice
Alpi () [Corola-website/Science/299232_a_300561]
-
alfabetului arab cunoscută sub numele de Jawi. Își petrecea majoritatea timpului de liber cu scrisul văzut ca „un hobby de gentleman, deoarece știam ca nu se putea face bani din asta”. Acum și-a publicat primele romane "Timpul pentru Tigru", " Inamicul din pătură" și "Beds in the East". Acestea aveau să devină cunoscute sub numele colectiv de „Trilogia malaeziană” și aveau să fie publicate într-un singur volum "Ziua cea lungă piere". De-a lungul timpului petrecut în Est a scris
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]
-
tancurile, transporturi de muniții, de alimente și alte munci de corvoadă. în perioada respectivă s-au construit cazemate pe Dealul Jurchii și Deluț. Tot atunci s-au defrișat toate pădurile de pe dealurile de lângă șosea, ca să se poată observa toate mișcările inamicului. Moiseiul a fost pregătit ca linia a doua de front, de rezistență, prima linie de rezistență era considerată Prislopul. Trupele horthyste prevedeau o puternică rezistență în zona trecătorii Prislop. Aici s-au concentrat puternice unități de luptă și forțe de
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
obișnuiți cu focul, plecați de multă vreme din comună, n-au vrut să asculte povețele consătenilor întâlniți pe crestele Munților Rodnei. Voiau să-și vadă cât mai repede casele, știind ei să se ascundă șerpește, fără să fie reperați de inamic. Trecuse miezul zilei când au ajuns într-o buză de deal, de unde-și puteau contempla casele, ulițele, ogrăzile. Totul părea pustiu în nemișcare. Numai spre centrul Moiseiului se bănuia o forfotă, ca prin ceață. A început să se audă un
Masacrul de la Moisei () [Corola-website/Science/299761_a_301090]
-
Priscus. Alaric l-a eliminat pe împăratul său marionetă, ineficient după 11 luni și din nou a încercat să redeschidă negocierile cu Honorius. Aceste negocieri ar fi reușit dacă nu ar fi fost deturnate pentru influența unui alt got, Sarus, inamicul ereditar al lui Alaric. Alaric, din nou păcălit de romani, a mărșăluit spre sud și a început al treilea asediul asupra Romei. Aparent, apărarea sa a fost imposibil de realizat, existând indicii nesigure de trădare. Pe 24 august 410, Alaric
Alaric I () [Corola-website/Science/299796_a_301125]
-
incendiu devastator. Arta militară românească din acele vremuri este reliefată în special în timpul bătăliei din 1330. Pus în fața unei armate ungurești superioare numericește, Basarab adoptă o tactică având patru elemente: retragerea din fața dușmanului, pustiirea terenului și otrăvirea fântânilor din calea inamicului, hărțuirea permanentă a oastei ungurești și alegerea unui loc de confruntare cât mai convenabil. În momentul confruntării armate, oastea lui Basarab era împărțită în patru corpuri: două acționau de pe buza râpelor iar celelalte două închideau calea în defileu. La finalul
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
13/26 august 1916, Armata de Nord, cu un efectiv de 107.948 de oameni, a trecut la ofensivă pe un front cu o dezvoltare de circa 270 km, între văile Bistriței și Cașinului, având misiunea de a nimici rezistența inamicului și a ajunge cât mai rapid în văile superioare ale Mureșului și Oltului, creându-și condiții favorabile pentru dezvoltarea ofensivei spre vest și stabilirea legăturilor cu Armata 9 rusă. Generalul Prezan a adoptat un stil modern de conducere a acțiunilor
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
După război, într-o încercare de justificare a eșecului propriu și de minimalizare a meritelor lui Prezan, Averescu avea să susțină, fără a aduce vreo dovadă în sprijinul celor afirmate, că generalul Prezan a ajuns la Marele Cartier General pentru că inamicul ar fi menajat Armata de Nord, comandată de acesta. În fața înfrângerilor în serie suferite de Armata României în Oltenia și Muntenia, factorii de decizie politică au hotărât să îl numească pe generalul Constantin Prezan la comanda Armatei 1, având ca
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
numit șef al Marelui Cartier General, încredințându-i din acel moment și până la sfârșitul războiului comanda efectivă a operațiunilor militare ale Armatei Române. După bătălia de pe Argeș, guvernul a hotărât evacuarea Munteniei, Olteniei și Dobrogei, care erau deja ocupate de inamic. Marele Cartier General s-a deplasat prin salturi, la început, la Urziceni, apoi la Buzău, Focșani și Bacău, pentru a se instala la Iași. Cu excepția generalului Alexandru Averescu, care și‑a exprimat nemulțumirea față de numirea generalului Constantin Prezan în fruntea
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]