6,831 matches
-
Întâmple. Ceva groaznic, Înfiorător. Prin perdeaua subțire, doar vântul, doar vântul pătrunde În cameră și Împreună cu liniștea Învăluie mobilele vechi și bibelourile așezate pe mileuri ovale. Porțelanurile fine Închid În albul lor strălucitor, amorași colorați, păsări exotice zburând pe ceruri infinite, cocorul scoate dintr-un râu o broască, melci trec prin tufe de migdal, un bărbat scund cu ochi Îngustați, ținând În mână un lampion, Își face lumină și răzbate pe un drum de munte apocaliptic. Pe un perete un insectar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lucru: nu se poate, nu se poate. Mâna Elsei este acum de gheață, la fel și fața ei. A durat puțin, Angela. Dar puținul acela a fost o pauză infernală. O văd pe Italia și pe mine în ea, în infinite momente, toate momentele în care am făcut dragoste. Să mă pedepsesc este singurul lucru pe care pot s-îl fac. Să-mi vâr gâtul într-o spânzurătoare deja pregătită. O privesc pe mama ta și poate că și ea renunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ai lăsat deoparte frumusețea mamei tale, pentru a-ți însuși figura mea prea puțin atrăgătoare, care a găsit în mod misterios în tine trăsături și forme privilegiate. Nu ești o frumusețe modernă, agresivă. Ai un chip desuet, de o gingășie infinită, larg și liniștit. Un chip fără crepuscul. Am găsit întotdeauna că ești specială. M-am ghemuit lângă, tine strângându-mi picioarele ca un făt. Aveai doar câteva minute de viață, te priveam și mă simțeam nesigur și tulbure, exact așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
acest sens ultima însemnare din Jurnalul intim: „Tatăl nostru. 15 ianuarie 1902. Tată mereu, zămislindu‑ne mereu Idealul. Eu, proiectat în infinit, și tu, care te proiectezi în infinit, ne întâlnim; viețile noastre paralele se întâlnesc în infinit, și eul meu infinit este eul tău, este Eul colectiv, Eul Univers, Universul personalizat, este Dumnezeu. Și eu nu sunt oare tatăl meu? Nu sunt fiul meu? Facă‑se voia ta.“ Își asuma totul, trăia totul cu radicalitate și necruțare, lupta pentru dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
linie pe o hârtie -. Prelungește-o de la un capăt și de la celălalt până la infinit și extremele se vor întâlni, se vor închide la infinit, unde se află totul și totul se leagă. Orice dreaptă e curba unei circumferințe cu rază infinită și care se închide la infinit. Deci e totuna dincoace de natural și dincolo de el. Nu e clar? Nu; e foarte obscur, extrem de obscur. — Ei, dacă-i atât de obscur, însoară-te. — Da, dar mă asaltează atâtea îndoieli! Cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
că, pentru mine, a face politică însemnează a te mântui, a-ți apăra persoana, a o afirma, a o face să intre pentru totdeauna în istorie. Și răspund: întâi, că provizoriul este eternul, că ceea ce e aici este centrul spațiului infinit, focarul infinitudinii, iar acum-ul e centrul timpului, focarul eternității; apoi, că individualul e universalul - în logică judecățile individuale sunt asimilate celor universale - și, ca atare, eternul; și, în sfârșit, că nu există altă politică decât aceea de a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
valorează nimic dacă nu contribuie la salvarea sufletelor oamenilor individuali. Și mai răspund și că mă pot înțelege cu politicienii - și m-am înțeles nu doar o dată cu unii dintre ei -, că mă pot înțelege cu toți politicienii care simt valoarea infinită și eternă a individualității. Chiar și dacă s-ar numi socialiști, și poate tocmai pentru că se numesc astfel. Da, trebuie să intri pentru totdeauna - à jamais - în istorie. Pentru totdeauna! Adevăratul părinte al istoriei istorice, al istoriei politice, profundul Tucidide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și-și reluă lectura. Uită total de sine și atunci într-adevăr ar fi putut spune că murise. Îl visa pe celălalt sau mai bine zis celălalt era un vis care se visa în el, o creatură a singurătății lui infinite. În cele din urmă s-a trezit cu un junghi teribil în inimă. Personajul cărții tocmai îi spunea încă o dată: „Trebuie să-i repet cititorului meu că va muri odată cu mine“. Și de data asta efectul a fost îngrozitor. Tragicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și Spania. Marți 21 Terminat? Ce pripit am scris asta! Poți oare termina ceva, fie și doar un roman, despre cum se face un roman? Cu ani în urmă, în adolescență, îi auzeam pe prietenii mei wagnerieni vorbind despre melodia infinită. Nu știu bine ce-i asta, dar se vede că este ca viața și romanul ei, care nu se termină niciodată. Și ca istoria. Fiindcă azi îmi sosește un număr din La Prensa, de la Buenos Aires, cel din 22 mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perete sau parte a unei toarte de vas, îndoită, cu ornamente, situată undeva, după importanța prezentată, într-o ierarhie superioară? Poate am fi dat peste un obiect de țesut sau peste un fus - forme ce se aflau la o depărtare infinită de pietrele formate întâmplător în fărâmarea lor, care nu căpătaseră forme datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să clipesc, vâlvătaia galbenă a soarelui. De cealaltă parte a piscului ne ajunsese la ureche năprasnica înjurătură a unui alpinist bavarez, sosit cu un minut mai târziu după grandioasa priveliște a răsăritului. Frigul ne-a hotărât să coborâm. În calmul infinit al dimineții venea, de undeva, chemarea melodioasă ca un ciripit, a unui muntean la care-i răspunse, la fel, o femeie, în tril de pasăre măiastră, în tonuri și semitonuri catifelate. Iată-l pe muntean încrucișându-și drumul cu al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
va trebui să-i vorbesc deschis. Îi voi spune să se obișnuiască cu femeile, indiferent dacă dinții vreuneia din ele, vor sta albi și neclintiți, fără să ia parte la actul amoros. Căci numai după actul acesta, va găsi liniștea infinită. În sfârșit, când femeia din mansardă își va netezi cu palma, mătasea rochiei mototolită în poală, să coboare singur și dacă-i va fi cu putință să scrie o carte despre viață. Poate atunci îl voi putea citi. Atacurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
înzăpezit. De acolo trimit jos, spre turmă, pulsația chinuită a unui dinte găunos, înfipt în suflet ca o rădăcină într-o gingie goală și inflamată. Din gând peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
peste gând, mi se înalță furnalul. El străpunge goluri de întuneric, de unde sirena infinitei dezolări cobește prăbușiri. O explozie cu salt în aer a cuptoarelor enorme, din care se va împrăștia sânge, va fi urmată de o clipă de calm infinit, premergătoare cataclismului, și trupul sfârtecat va avea, în sfârșit, odihna eternă. Câteodată îmi vibrează în timpane un zumzet cu tonul fără contenire. Nimeni nu-l aude. Turma e grăbită, oile trec și eu, ca măgarul în mijlocul lor deși înghesuit încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
decât suficient. În fața unui cititor ca domnia ta este inutil să descriu amănunțit răsturnările Înregistrate după aceea. E suficient să spun că eu Închideam ochii, mitocanul punea un lucru sau mai multe și apoi, la treabă! În teorie, cartea mea e infinită, În practică, Îmi revendic dreptul la odihnă - numește-l o altă cale - după eliminarea paginii 941 din volumul cinci*. Bașca, descripționismul atinge punctul culminant. În Belgia se sărbătorește apariția primului foileton din Acvariu, lucrare În care am crezut că Întrezăream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la cele mai recente tatonări ale medicinei chirurgicale. Pe baza lecturii sui generis, don William apreciază că cele cinci simțuri ale trupului omenesc obstruează, sau deformează, captarea realității și că, dacă am scăpa de ele, am vedea-o așa cum e, infinită. Crede că În fundul sufletului stau modelele eterne care constituie adevărul lucrurilor și că organele cu care ne-a dotat Creatorul sunt, grosso modo, niște obstacole. Ca ochelarii negri care obstruează ce-i afară și ne distrag atenția de la ce-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
broșurica. Bioy Își amintește: „Ne aflam la moșie (n.n.: a lui Bioy), era cât se poate de frig și nu puteam ieși; sufrageria era singura Încăpere cu șemineu și, În iarna aceea geroasă, pe când redactarea broșurii progresa, noi beam cantități infinite de cacao foarte tare și fără lapte. Eu făceam multe lucruri din rațiuni literare și cred că repetatele căni cu cacao făceau aluzie la cele băute de Leopold Bloom și Stephen Dedalus În Ulysses. [...] În zilele pe care le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
trece prin el în ambele părți. Ce încîntare: să iei universul sub aripă și să încerci, odată cu tine, dăruindu-te Lui, să fii aidoma lui Dumnezeu. Să cîștigi totul. Și univers ca și pe tine însuți. Tot spiritul cosmic în infinite forme îngerești. Ce-a fost creat și apoi abandonat în dragoste și bunătate. Așteptîndu-te pe tine, să te săvîrșești și să le pui pe toate la un loc. Poți depăși lumea dar, nu uitînd-o și nu risipindu-te ci, urcînd
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
în lumină. Dezordinea vieților albe într-o totală ordine și pentru ca să fiu, Eu, atât de CATEGORICĂ, voi aprinde această noapte a tăcerilor cu milioane de stele prin fereastra plânsă a dragostei albe și EA, DRAGOSTEA FLĂMÂNDĂ DUPĂ VOCILE INFINITULUI. Da, infinitul albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
SOARE, cu-n veșnic freamăt desprins din LACRIMI AMARE, revărsate peste o VIAȚĂ DE GÂND. Oprește Doamne, fiorul de seară, de viața de timpuri prin simfonia luminii de vară, în care singurătatea e veșnică prietenă a sufletului de zări. Prin infinite chipuri, un soare îmi plânge prin Trupul destrămat al unei mări ce așteaptă să-mi sărute UITAREA, pe o fereastră a UNIVERSULUI, din care IUBIREA e plânsă și noaptea din urmă mi-e veșnică și tristă Alinarea. Această tăcere ce-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nopți de mângâiere Și-n sângele de timpuri voi să-mi rămâneți dragi. NOAPTEA DE DURERE Mi-e dor de-o viață de iubire În care EL, iubitul nevăzut Ca un văzduh din sufletele pure Să mă zidească-n templu infinit. Mi-e dor de freamătul tăcerii Și ochii lui din veacul nedormit Sub arderea divină a-nnportării Aprinde-n taină un orizont dorit. Și lasă timpul ca să zboare Prin lumea de iubire și tăcere... Mi-e dor de chipul lui de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
clopot de cer Ce-mi transformă despărțirea-n uitare Prin gândul de secol înserat de-un mister. Iarna a venit ca un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Cei ce fac rău o să piară prin geruri, Căci Dumnezeu nu va dormi în curând Și va lăsa doar poeților moștenirea din CERURI Să amintească despre cele nevăzute urmașilor, să nu mai îndrăznească să distrugă O lume ideală născută-n infinite Când demonii răi vor încerca să învingă. II Eu voi veghea peste veacuri de vară Cu vocea mea de împărat dumnezeiesc Și voi reveni “Cu o tabletă de seară” Să vă spun că am rămas ACELAȘI și mai veșnicesc Într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
ca atunci când un șofer de tir foarte voinic plânge la cântece country sau la westernuri. Ceva atât de ieșit din comun și de emoționant. I-am dat-o cu grijă pe Kate, iar Adam a luat-o în brațe cu infinită atenție. Kate nici măcar nu s-a trezit. Idioata! Ce fel de fiică creșteam? Pentru prima dată în viața ei, era ținută în brațe de un bărbat superb, iar ea a dormit tot timpul. Era o imagine minunată. Tânărul uriaș ținând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Învîrte ochiul britanic creînd o succesiune de tablouri de o incredibilă frumusețe. Și demonstrînd că, la fel ca-ntotdeauna cînd Își propun să reconstituie sfîrșitul secolului XIX ori Începutul secolului XX, englezii sînt de neegalat. Fiecare detaliu e tratat cu infinită grijă, pe fiecare centimetru de cadru. Chariots a smuls un Oscar pentru muzică (Vangelis) și unul pentru costume. Se Înțelege mai puțin de ce a primit aceeași distincție și pentru cel mai bun film și, mai ales, cel mai bun scenariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]