10,381 matches
-
Japoniei la București luase ființă cu câteva zile înainte. 4. Între cele două războaie mondiale, relațiile bilaterale româno-japoneze s-au concretizat în mai multe domenii. Astfel, în anul 192o, Carol, principe moștenitor, a efectuat o vizită la Tokio. Curtea imperială japoneză, ca răspuns, trimite în anul 1921, într-o misiune în România, pe prințul Naraku Hiko Higashi Kuni și, mai târziu, în anul 1930, un alt frate al împăratului, prințul Takamatsu, a efectuat o vizită de câteva zile la București. Acel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
titular fiind numit K. Inabata, senator, mare industriaș, fost președinte al Camerei de Comerț din acel mare centru economic, adept al promovării schimburilor comerciale dintre România și Japonia. La inițiativa Legației române la Tokio și cu concursul unor personalități influente japoneze, ia ființă la 26 august 1929, Asociația Japonia-România, care își propunea ca obiectiv "favorizarea relațiilor de prietenie" între cele două țări. Cu toate că asociația a desfășurat activitate, în special, în domeniul cultural, aceasta a contribuit într-un sens mai larg la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
1929, Asociația Japonia-România, care își propunea ca obiectiv "favorizarea relațiilor de prietenie" între cele două țări. Cu toate că asociația a desfășurat activitate, în special, în domeniul cultural, aceasta a contribuit într-un sens mai larg la apropierea dintre popoarele român și japonez. Dezvoltarea relațiilor economice reciproce a prezentat, de asemenea, un anumit interes pentru cele două părți. Astfel, în anul 1924, guvernul japonez a revenit asupra propunerii, prezentate încă înainte de Primul Război Mondial, de a se încheia un tratat de comerț și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în special, în domeniul cultural, aceasta a contribuit într-un sens mai larg la apropierea dintre popoarele român și japonez. Dezvoltarea relațiilor economice reciproce a prezentat, de asemenea, un anumit interes pentru cele două părți. Astfel, în anul 1924, guvernul japonez a revenit asupra propunerii, prezentate încă înainte de Primul Război Mondial, de a se încheia un tratat de comerț și navigație. Tratativele progresau, însă anevoios. Luând în considerație dificultățile ivite în cursul tratativelor, guvernul român a propus reglementarea provizorie a problemelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
afirmat dorința de a exporta textile, tricotaje, porțelan, produse chimice și farmaceutice în România. 5. În deceniul al patrulea al veacului trecut, opinia publică mondială urmărea cu îngrijorare crescândă tendințele militariste care se manifestau în Japonia. Planurile expansioniste ale guvernului japonez, mușamalizate cu grijă timp îndelungat, ies la iveală, în mod izbitor prin declanșarea unor operațiuni militare împotriva Manciuriei, parte integrantă a Chinei, sub pretextul unui incident petrecut în apropierea gării Liu Tiao-Kou (18-19 septembrie 1931). China sesizase Societatea Națiunilor, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
imediată și definitivă a tuturor ostilităților, încheierea, cât mai curând posibil, a armistițiului, aplicarea integrală a prevederilor pactului referitoare la acordarea asistenței statelor membre ale Societății Ligii Națiunilor împotriva agresiunii externe și respectarea integrității lor teritoriale, protejarea bunurilor și cetățenilor japonezi, organizarea negocierilor pe baza respectului scrupulos al tratatelor. Nicolae Titulescu, prin inițiativa sa, a subliniat necesitatea afirmării unei doctrine unitare a Societății Națiunilor față de toți membrii săi, indiferent de situația lor geografică, răspunzând astfel tezei lansate de unele oficialități japoneze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
japonezi, organizarea negocierilor pe baza respectului scrupulos al tratatelor. Nicolae Titulescu, prin inițiativa sa, a subliniat necesitatea afirmării unei doctrine unitare a Societății Națiunilor față de toți membrii săi, indiferent de situația lor geografică, răspunzând astfel tezei lansate de unele oficialități japoneze care susțineau că unele principii ale legistului internațional "ar trebui să fie mai puțin rigide în aplicarea lor față de China". N. Titulescu a înțeles consecințele serioase ce ar decurge din încălcarea Pactului Briand-Kellog și al Societății Națiunilor pentru cauza păcii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
această poziție, a pornit de la ideea apărării intereselor viitoare ale României, cât și a intereselor permanente ale Societății Națiunilor. Din cauza atitudinii marilor puteri, Societatea Națiunilor nu a reușit să impună respectarea Pactului, se limita doar să ia poziție împotriva agresiunii japoneze. Ca semn al nemulțumirii, Japonia s-a retras din Societatea Națiunilor și pășea, tot mai ferm, pe drumul militarismului. Evenimentele se succedau cu repeziciune atât în Asia, cât și în Europa. În mai 1936, Japonia a încheiat cu Germania pactul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a durat din noiembrie 1944 până în anul 1952, când Suedia a anunțat că încetează să mai reprezinte interesele celor două țări; a urmat o perioadă de 7 ani până la reluarea relațiilor diplomatice româno-japoneze. În anul 1955, vizita unei delegații parlamentare japoneze a marcat reluarea contactelor cu Japonia. Delegația japoneză a manifestat interes în urma vizitei în România, în special pentru dezvoltarea schimburilor comerciale, culturale și sportive. Unii dintre membrii delegației japoneze au fost în anul 1956 întemeietorii Asociației de prietenie japono-române. Contactele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
când Suedia a anunțat că încetează să mai reprezinte interesele celor două țări; a urmat o perioadă de 7 ani până la reluarea relațiilor diplomatice româno-japoneze. În anul 1955, vizita unei delegații parlamentare japoneze a marcat reluarea contactelor cu Japonia. Delegația japoneză a manifestat interes în urma vizitei în România, în special pentru dezvoltarea schimburilor comerciale, culturale și sportive. Unii dintre membrii delegației japoneze au fost în anul 1956 întemeietorii Asociației de prietenie japono-române. Contactele româno-japoneze au cunoscut o anumită intensificare în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
reluarea relațiilor diplomatice româno-japoneze. În anul 1955, vizita unei delegații parlamentare japoneze a marcat reluarea contactelor cu Japonia. Delegația japoneză a manifestat interes în urma vizitei în România, în special pentru dezvoltarea schimburilor comerciale, culturale și sportive. Unii dintre membrii delegației japoneze au fost în anul 1956 întemeietorii Asociației de prietenie japono-române. Contactele româno-japoneze au cunoscut o anumită intensificare în anul 1956. Aceasta a început prin vizita în România, în aprilie-mai 1956, a unei delegații culturale japoneze; în același an, au avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
sportive. Unii dintre membrii delegației japoneze au fost în anul 1956 întemeietorii Asociației de prietenie japono-române. Contactele româno-japoneze au cunoscut o anumită intensificare în anul 1956. Aceasta a început prin vizita în România, în aprilie-mai 1956, a unei delegații culturale japoneze; în același an, au avut loc vizitele unei delegații sindicale și a uneia de femei în Japonia. Anul 1957 a fost marcat de manifestări culturale, ca expoziția de gravuri japoneze, de schimburi de delegații pe linie sportivă, de delegații ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
vizita în România, în aprilie-mai 1956, a unei delegații culturale japoneze; în același an, au avut loc vizitele unei delegații sindicale și a uneia de femei în Japonia. Anul 1957 a fost marcat de manifestări culturale, ca expoziția de gravuri japoneze, de schimburi de delegații pe linie sportivă, de delegații ale Comitetelor de luptă pentru pace din cele două țări etc. În toamna anului 1958, o delegație a Asociației de prietenie japono-română a vizitat România și a efectuat un schimb de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
luptă pentru pace din cele două țări etc. În toamna anului 1958, o delegație a Asociației de prietenie japono-română a vizitat România și a efectuat un schimb de expoziții. I.R.R.C.S. a acordat Asociației de prietenie japono-română două burse pentru studenți japonezi, care au urmat cursurile Universității din București în perioada 1957-1958. 6. Legăturile comerciale româno-japoneze au fost reluate, în anul 1958, prin semnarea unui Memorandum de schimburi comerciale de compensație în valoare de 1 milion lire sterline, care a fost realizat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de 1 milion lire sterline, care a fost realizat parțial pe anul 1958. Participarea României la Târgul Internațional anual de mostre de la Osaka fusese consemnată în 1957 printr-un arbitraj între Camera de Comerț a Republicii Populare Române și Asociația Japoneză de arbitraj comercial. În cursul anului 1957, diplomații japonezi din diferite capitale ale lumii (Belgrad, New Delhi, Ankara, Cairo, Teheran ș.a.) au manifestat interes pentru reluarea relațiilor diplomatice între Japonia și România. Ambasadorul japonez la Cairo a comunicat ambasadorului român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
a Republicii Populare Române și Asociația Japoneză de arbitraj comercial. În cursul anului 1957, diplomații japonezi din diferite capitale ale lumii (Belgrad, New Delhi, Ankara, Cairo, Teheran ș.a.) au manifestat interes pentru reluarea relațiilor diplomatice între Japonia și România. Ambasadorul japonez la Cairo a comunicat ambasadorului român că s-a hotărât, în principiu, restabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Populară Română, în acest scop urmând a fi prezentat Parlamentului japonez un proiect de lege. Problema a fost abordată și la București în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
au manifestat interes pentru reluarea relațiilor diplomatice între Japonia și România. Ambasadorul japonez la Cairo a comunicat ambasadorului român că s-a hotărât, în principiu, restabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Populară Română, în acest scop urmând a fi prezentat Parlamentului japonez un proiect de lege. Problema a fost abordată și la București în octombrie 1958, cu prilejul vizitei deputatului japonez Manasuke Ikeda, președinte de onoare al Asociației de prietenie japono-române, precum și a unei delegații comerciale japoneze; tot în cursul anului 1958
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
că s-a hotărât, în principiu, restabilirea relațiilor diplomatice cu Republica Populară Română, în acest scop urmând a fi prezentat Parlamentului japonez un proiect de lege. Problema a fost abordată și la București în octombrie 1958, cu prilejul vizitei deputatului japonez Manasuke Ikeda, președinte de onoare al Asociației de prietenie japono-române, precum și a unei delegații comerciale japoneze; tot în cursul anului 1958, s-a abordat și problema schimburilor comerciale și economice între cele două țări. În anul 1958, a fost semnat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
urmând a fi prezentat Parlamentului japonez un proiect de lege. Problema a fost abordată și la București în octombrie 1958, cu prilejul vizitei deputatului japonez Manasuke Ikeda, președinte de onoare al Asociației de prietenie japono-române, precum și a unei delegații comerciale japoneze; tot în cursul anului 1958, s-a abordat și problema schimburilor comerciale și economice între cele două țări. În anul 1958, a fost semnat un Memorandum de către vicepreședintele Camerei de Comerț al Republicii Populare Române și președintele de onoare al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
pe baza principiilor egalității și avantajului reciproc, în scopul promovării prieteniei între Republica Populară Română și Japonia. În aprilie 1959, ambasadorul Japoniei la Varșovia, Sabuko Ohta, a purtat discuții la București cu privire la efectuarea unui schimb de scrisori; ambasadorii român și japonez la Varșovia au fost împuterniciți să discute problema stabilirii detaliilor în această problemă. La 1 septembrie 1959, la Varșovia, printr-un schimb de scrisori, a fost consemnată restabilirea relațiilor diplomatice între România și Japonia, schimbul de reprezentanți diplomatici cu rang
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și acordurilor româno-japoneze, încheiate înainte de sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial 42. În anul 1960, cele două țări au convenit acreditarea de reprezentanți diplomatici cu reședința în alte țări. Prin intermediul ambasadei de la Varșovia s-a solicitat agrementul pentru ambasadorul japonez la Moscova, Shemitsu Kadowaki, în calitate de ministru al Japoniei în România. La 25 ianuarie 1960 a fost acordat agrementul. Prin ambasada română la Varșovia a fost solicitat agrementul pentru Pavel Silard, în calitate de ministru al Republicii Populare Române în Japonia; la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cursul anului 1964, a avut loc o intensificare a relațiilor pe linia parlamentară (25 martie, 3 aprilie 1964), în vizita oficială delegația fiind condusă de un vicepreședinte ale Marii Adunări Naționale. În perioada 7-9 octombrie 1964, o delegație de parlamentari japonezi a vizitat România. În anul 1966, au continuat schimburile parlamentare, când Kanichi Nishimura, deputat în Camera Reprezentanților, a vizitat România, în luna august, la invitația I.R.R.C.S., precum și alte vizite. Între 8-11 octombrie 1966, Shojiko Kawashima, vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
continuat schimburile parlamentare, când Kanichi Nishimura, deputat în Camera Reprezentanților, a vizitat România, în luna august, la invitația I.R.R.C.S., precum și alte vizite. Între 8-11 octombrie 1966, Shojiko Kawashima, vicepreședinte al Partidului Liberal Democrat, a vizitat România, în calitate de trimis al primului-ministru japonez; au fost purtate discuții pe probleme economice. În 1967, vizita ministrului afacerilor externe Corneliu Mănescu a constituit evenimentul esențial al anului în relațiile cu Japonia (31 mai-7 iunie 1967). A fost efectuat, cu acel prilej, un schimb de vederi asupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
volumului comerțului dintre cele două țări de câteva ori, în ultimii ani; a fost subliniată necesitatea încheierii unui Tratat de comerț și navigație, a faptului că trebuie întreprinse măsuri pentru dezvoltarea relațiilor în domeniile economic și cultural. Ministrul de externe japonez a fost invitat să efectueze o vizită în Republica Populară Română. Cu prilejul vizitei, s-a făcut constatarea că structura mărfurilor schimbate între cele două țări s-a lărgit an de an, cuprinzând în 1965 la exportul românesc: produse petroliere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și radio cca. 15%, cauciuc sintetic cca. 2%, diverse cca. 9%; au fost contractate diferite instalații traulere 10 mineraliere și 2 tancuri petroliere etc. Contactele economice româno-japoneze au fost continuate prin vizite în Republica Populară Română ale delegației economice guvernamentale japoneze (septembrie 1967), condusă de Wataro Kanno, fost ministru al industriei și comerțului internațional. În septembrie 1969, Cornel Burtică, ministrul comerțului exterior al României, a efectuat o vizită în Japonia; cu acel prilej a fost semnat Tratatul de comerț și navigație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]