5,961 matches
-
Franța, cursurile Școlii de aplicație, fiind ambarcat pe nava "Du Guay Trouin". Reîntors definitiv în România în 1910, efectuează o călătorie în câteva porturi italiene (1911), unde studiază noile tipuri de nave torpiloare. Apoi, în anul 1912, având gradul de locotenent, este îmbarcat pe crucișătorul "Elisabeta" cu care va executa o misiune la Constantinopol. În anul următor este numit comandant al vedetei fluviale "Walter Mărăcineanu". În perioada primului război mondial, căpitanul Gheorghe Koslinski îndeplinește funcțiile de comandant al portului Cernavodă, apoi
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Nicolae Bălcescu" din Sibiu, arma infanterie (șef de promoție pe armă, 1970) și Facultatea de Arme Întrunite din cadrul Academiei Militare, (1976). În anul 2000, obține titlul științific de doctor în Științe militare. După absolvirea școlii de ofițeri cu gradul de locotenent, îndeplinește funcții de comandă și stat major în unități și mari unități ale armatei. Cariera militară o începe în funcția de comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972), fiind numit apoi ca adjutant al primului adjunct al ministrului apărării
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
funcția de comandant de pluton la Regimentul 30 Gardă (1970-1972), fiind numit apoi ca adjutant al primului adjunct al ministrului apărării naționale și șef al Marelui Stat Major, general-colonel Gheorghe Ion (1972-1974). În anul 1974 este avansat la gradul de locotenent major . Revenit după doi ani de studii la Academia Militare, , este numit în funcția de comandant de batalion la Regimentul 30 Gardă (1976-1978), fiind avansat la gradul de căpitan în mod excepțional (1977). Devine apoi ofițer de stat major, îndeplinind
Mircea Chelaru () [Corola-website/Science/302988_a_304317]
-
Regimentul 124 de Infanterie Württemberg ca ofițer cadet și, la scurt timp după aceea, a fost trimis la Școala de Ofițeri din Danzig (azi Gdansk, Polonia). A absolvit-o în 15 noiembrie 1911 și a fost înaintat în grad, devenind locotenent în ianuarie 1912. În timp ce se afla la Școala de Cadeți, prin 1911, își întâlnește viitoarea sa soție, tânăra de 17 ani, Lucia Maria Mollin (alintată "Lucie"). S-au căsătorit în 1916, iar în 1928 vor avea un fiu, Manfred, care
Erwin Rommel () [Corola-website/Science/303098_a_304427]
-
săpate redute, tranșee și locașuri pentru bateriile de tunuri. Cum infanteriștii ruși și comandantul lor, Prințul Menșikov plecaseră, apărarea Sevastopolului a fost condusă de viceamiralii Vladimir Kornilov și Pavel Nahimov, avându-l ca ajutor pe genistul șef al lui Menșikov, locotenentul colonel Eduard Totleben. Forțele rușilor erau compuse din 4.500 voluntari (milițieni), 2.700 tunari, 4.400 infanteriști marini, 18.500 marinari și 5.000 de muncitori, în total, puțin peste 35.000 de oameni. Rușii un început apărarea sabordându
Asediul Sevastopolului (1854) () [Corola-website/Science/303155_a_304484]
-
stă între cele două opinii, însă este pe cale să vină înspre noi complet.” Cu calitățile sale jurnalistice, Goebbels devine un aliat cheie a lui Strasser în neînțelegerile cu bavarezii asupra programului partidului. Conflictul nu a fost cu Hitler, ci cu locotenenții săi, Rudolf Hess, Julius Streicher și Hermann Esser care, după cum spuneau ei, administrau prost partidul în lipsa lui Hitler. În 1925, Goebbels publică o scrisoare deschisă "prietenilor mei de la stânga", îndemnând la unitate între socialiști și naziști împotriva capitalismului. “Dumneavoastră și
Joseph Goebbels () [Corola-website/Science/302287_a_303616]
-
militare locale și se înființează un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ale celor mai importante etnii din Banat: români, sârbi, germani și unguri. Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta la întrunirea liderilor politici maghiari. Întorși la Timișoara, au convorbiri, în seara de 30 octombrie, cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național."" Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și satele învecinate participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății. Aprobă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
pe care o dobândise în școlile ungurești. După ce urmează cursurile școlii de artilerie, este trimis pe front. Luptă vitejește pe fronturile din Italia și Galiția și este rănit de două ori în următorii doi ani, fiind înaintat la gradul de locotenent și decorat de trei ori. Războiul devine concepția lui de viață, iar tânărul locotenent se simte un om al datoriei. Este cooptat în tribunalul militar care-l osândește la moarte pe ofițerul ceh Svoboda, surprins în timpul unei tentative de dezertare
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
trimis pe front. Luptă vitejește pe fronturile din Italia și Galiția și este rănit de două ori în următorii doi ani, fiind înaintat la gradul de locotenent și decorat de trei ori. Războiul devine concepția lui de viață, iar tânărul locotenent se simte un om al datoriei. Este cooptat în tribunalul militar care-l osândește la moarte pe ofițerul ceh Svoboda, surprins în timpul unei tentative de dezertare pe frontul din Galiția. Siguranța morală cu privire la vinovăția cehului este zdruncinată de o discuție
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul. Refuzând să devină complice la condamnarea unor oameni nevinovați, el se hotărăște să traverseze liniile frontului pentru a ajunge la români, dar se rătăcește și este prins de o patrulă condusă de locotenentul maghiar Varga, vechiul său amic. Cu ocazia percheziției se găsește asupra sa o hartă cu pozițiile trupelor, iar pretorul militar îl acuză de dezertare la inamic și trădare. Bologa refuză cu încăpățânare să se apere în fața Tribunalului Militar, în ciuda insistențelor
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pentru care luptă și-și primejduiește viața, se revoltă și sfârșește în ștreang, în aceeași pădure, după ce zadarnic a încercat să treacă dincolo, la români”. Personajul principal urma să poarte numele Virgil Bologa și să fie student în filozofie și locotenent de artilerie. Generalul care urma să-l condamne la moarte purta numele Kandl. Numele de familie al personajului principal ar fi fost luat de scriitor dintr-o listă lungă de nume românești sonore, după cum i-ar fi mărturisit Rebreanu medicului
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
-i torturează sufletul. Personajul are „revelația unui fals profund care i-a fondat existența”, simțind că a fost manipulat. Ofițerii condamnă războiul absurd, considerându-l o crimă monstruoasă, iar singurii partizani ai datoriei militare sunt doar generalul austriac Karg și locotenentul maghiar Varga, reprezentanți ai națiunilor dominante. Frământările interioare cresc în intensitate, iar, pe măsură ce se apropie de linia de hotar ce-l separa de România, personajul își regăsește identitatea națională română transmisă ca moștenire morală de către tatăl său prin îndemnul "„(...) să
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
o și mai cețoasă obscuritate cazuistică”. Numit de generalul Karg în curtea marțială ce urma să judece 12 țărani români, învinuiți de fraternizare cu inamicul, Bologa încearcă să dezerteze, dar, epuizat fizic și moral, este prins de patrula condusă de locotenentul Varga. I se oferă o încercare de scăpare, dar o respinge resemnat, considerând că o viață smulsă prin minciună nu ar mai avea nicio valoare. Finalul romanului este de o esență mistică de tip dostoievskian, acceptarea senină a morții transmițând
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
români, iar groparul Vidor, fiica sa și primarul din Făget îl înconjoară cu o afecțiune sinceră pe românul Bologa, condamnat la moarte. Scriitorul integrează stările de spirit noi apărute în contextul războiului, precum socialismul și anarhismul, promovate de ofițeri ca locotenentul Gross în preajma izbucnirii Revoluției din Rusia. Cuvintele sale se referă la iminența revoluției antiburgheze, la înfrățirea popoarelor într-o societate viitoare și la pedepsirea celor responsabili de măcelul mondial: "„Statul!... Statul care ucide!... În spate statul nostru, în față statul
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Emmerich Schäffer (Johann Maria Müller), în alte roluri apărând Costache Antoniu (preotul militar), Emil Botta (Cervenco), László Kiss (Vidor), Nicolae Tomazoglu (medicul polonez), Constantin Brezeanu (procurorul militar), Ion Caramitru (fiul lui Petre), George Aurelian (Domșa), Mihai Mereuță (caporalul), Gheorghe Cozorici (locotenentul român, prizonier), Mariana Mihuț (Marta Domșa), Toma Caragiu (un căpitan), Nae Roman (colonelul), Valeriu Arnăutu (slt. Jan Svoboda), Ferenc Bencze (plutonierul), Alexandra Polizu (Rodovica) și Angela Moldovan (doamna Sofica Domșa). Filmul "Pădurea spînzuraților" a obținut mai multe premii naționale și
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
de Athos, și e judecată. Acum ies la iveală toate crimele ei. E osândită la moarte, iar călăul o execută fără întârziere. Cât despre celelalte personaje ... Făcut mușchetar încă de după isprava din bastionul Saint-Gervais, d’Artagnan va fi înaintat curând locotenent. Athos va mai lupta o vreme, apoi se va retrage în viața pe care o părăsise din tinerețe. În ce-i privește pe Porthos și Aramis, se vor retrage și ei din slujba de mușchetar, unul pentru a se căsători
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
College, în cadrul Universității Oxford. În 1980, a fost admis la Academia Militară Regală Sandhurst în Regatul Unit cu rangul de cadet. S-a alăturat regimentului de cavalerie 13th/18th Royal Hussars (Queen Mary's Own) după ce a primit comisia de Locotenent secund în anul următor. Regele Abdullah menține legături strânse cu Armata Britanică și este Colonelul Șef al regimentului The Light Dragoons, un regiment de tancuri și succesor al regimentului 13th/18th Royal Hussars. A studiat la Scoala Edmund A. Walsh
Abdullah al II-lea al Iordaniei () [Corola-website/Science/302155_a_303484]
-
de la Cannes. Producția a fost realizată în anul 1964 de "Studioul Cinematografic „București”", studiou care funcționa deja în noul "Centru de Producție Cinematografic" construit la Buftea. A fost realizat de cunoscutul regizor Liviu Ciulei, acesta alegând în rolul principal, a "locotenentului Apostol Bologa", pe tânarul (pe atunci) actor Victor Rebengiuc, rol care l-a consacrat pe acesta în lumea cinematografului. În film mai joacă, de asemenea, însuși regizorul (în rolul lui Klapka) și actrița Ana Széles (în rolul Ilonei). Este o
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
a Infanteriei. Școala urmează să funcționeze la Câmpul Regional de Instrucție al Corpului 2 Armată (Mihai Bravu). Pentru încadrarea acestei școli sunt prevazuți: - 1 maior, Comandant; - 2 căpitani (1 ajutor al comandantului școlii și 1 comandant de companie instrucție); - 1 locotenent, ofițer cu tragerea Pe data de 10 mai 1906, prin Înaltul Decret nr. 1688/1906, căpitanul a fost înaintat la gradul de maior și numit comandant al Școlii de Tragere. Între 1901-1906 a fost director de studii militare la Academia
Gheorghe Mărdărescu () [Corola-website/Science/302701_a_304030]
-
abominabile crime „împotriva poporului român și împotriva socialismului”. Sentințele Tribunalului Militar au fost deosebit de dure, între 6 și 25 ani de temniță grea. Președintele completului de judecată a fost generalul Alexandru Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent colonel a condamnat la moarte evrei din Cernăuți, cel care i-a trimis la moarte pe Romulus Cofler și Emil Calmanovici sau i-a dat 25 de ani de muncă silnică lui Belu Zilber. În „procesele spectacol” erau numiți „apărători
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
urmeze carieră militară. Tatăl său a acceptat acest pas și tânărul a intrat în Școala Militară la Marburg, pe care însă a părăsit-o, pentru că a vrut să lupte împotriva opresorilor francezi. Împăratul Francisc al-II-lea însuși l-a trimis că locotenent la Regimentul Infanterie „Brechainville” nr. 25. În Bătălia de la Ulm din 1805, ridicat la rangul de locotenent-major, a fost rănit grav în apropiere de Nördlingen și făcut prizonier. Încă la sfârșitul anului, după campanie, a fost avansat la gradul de
Julius Jacob von Haynau () [Corola-website/Science/302803_a_304132]
-
se va putea spune ca a fost o femeie care și-a trăit viața intens"”. Unul dintre cele mai controversate aspecte din viața reginei au fost presupusele sale relații extraconjugale. Relația cu Zizi Cantacuzino Prima dintre acestea este relația cu locotenentul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, consumată în anii 1897-1898. „"Nu se știe dacă atunci, în vara lui 1897, a fost mai mult decât un mic flirt între Maria și frumosul locotenent de viță nobilă, dar regele Carol I a chemat-o să
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
extraconjugale. Relația cu Zizi Cantacuzino Prima dintre acestea este relația cu locotenentul Gheorghe (Zizi) Cantacuzino, consumată în anii 1897-1898. „"Nu se știe dacă atunci, în vara lui 1897, a fost mai mult decât un mic flirt între Maria și frumosul locotenent de viță nobilă, dar regele Carol I a chemat-o să dea explicații, și însăși bunica ei, Regina Victoria, i-a scris mustrând-o aspru"”. Existența relației a fost recunoscută chiar de Maria, care afirmă însă că a fost doar
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
În 1893 face o călătorie mai lungă, bogată în impresii, pe crucișătorul "Elisabeta". În 1894, în ziarul timișorean „Dreptatea”, apar cele dintâi versuri și note din călătoria pe bricul „Mircea”, semnate „"Delamarina"”. În aprilie 1895 este înaintat la gradul de locotenent de marină. Bolnav de tuberculoză, și agravândui-se boala, își ia un concediu mai lung și este trimis de familie pentru tratament la sanatoriile de la Bad Wörishofen (Germania), Abbazia (Croația) și Merano (Italia). Se pare că acum scrie însemnările autobiografice „Cartea
Victor Vlad Delamarina () [Corola-website/Science/302820_a_304149]