5,756 matches
-
Dar, după moartea judecătorului, se stricau din nou, mai mult decît părinții lor, ducîndu-se după alți dumnezei, ca să le slujească și să se închine înaintea lor, și stăruiau în această purtare și împietrire. 20. Atunci Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel, și a zis: "Fiindcă neamul acesta a călcat legămîntul Meu pe care-l poruncisem părinților lor, și fiindcă n-au ascultat de glasul Meu, 21. nu voi mai izgoni dinaintea lor niciunul din neamurile pe care le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
au dat de neveste fiilor lor pe fetele lor, și au slujit Dumnezeilor lor. 7. Copiii lui Israel au făcut ce nu plăcea Domnului, au uitat pe Domnul, și au slujit Baalilor și idolilor. 8. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel, și i-a vîndut în mîinile lui Cușan-Rișeataim, împăratul Mesopotamiei. Și copiii lui Israel au fost supuși opt ani lui Cușan-Rișeataim. 9. Copiii lui Israel au strigat către Domnul, și Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
a întîmplat. În ziua următoare el s-a sculat dis de dimineață, a stors lîna, și a scos roua din ea, care a dat un pahar plin cu apă. 39. Ghedeon a zis lui Dumnezeu: "Să nu te aprinzi de mînie împotriva mea, și nu voi mai vorbi decît de data aceasta. Aș vrea numai să mai fac o încercare cu lîna: numai lîna să rămînă uscată, și tot pămîntul să se acopere cu rouă." 40. Și Dumnezeu a făcut așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
Efraim decît culesul întregii vii a lui Abiezer?" 3. În mîinile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, și Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?" După ce le-a vorbit astfel, li s-a potolit mînia. 4. Ghedeon a ajuns la Iordan, și l-a trecut, el și cei trei sute de oameni care erau cu el, obosiți, dar urmărind mereu pe vrăjmaș. 5. El a zis celor din Sucot: "Dați vă rog, cîteva pîini poporului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
lui Abimelec? 29. Oh! dacă aș fi eu stăpînul acestui popor, aș răsturna pe Abimelec." Și despre Abimelec zicea: "Strînge-ți oștirea și ieși!" 30. Zebul, cîrmuitorul cetății, a auzit ce zicea Gaal, fiul lui Ebed, și s-a aprins de mînie. 31. A trimis pe ascuns niște soli la Abimelec, ca să-i spună: "Iată, Gaal, fiul lui Ebed, și frații lui, au venit la Sihem, și au răsculat cetatea împotriva ta. 32. Acum, pleacă noaptea, tu și poporul care este cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
iarăși ce nu plăcea Domnului: au slujit Baalilor și Astarteelor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon, și dumnezeilor Filistenilor, și au părăsit pe Domnul, și nu I-au mai slujit. 7. Domnul S-a aprins de mînie împotriva lui Israel și i-a vîndut în mîinile Filistenilor și în mîinile fiilor lui Amon. 8. Ei au apăsat și au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, și anume: pe toți copiii lui Israel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
ați fi dezlegat ghicitoarea." 19. Duhul Domnului a venit peste el, și s-a coborît la Ascalon. Acolo a ucis treizeci de oameni, le-a luat hainele și a dat hainele de schimb celor ce dezlegaseră ghicitoarea. Era aprins de mînie, și s-a suit la casa tatălui său. 20. Nevastă-sa a fost dată unuia din tovarășii lui, cu care era prieten el. $15 1. După cîtva timp, pe vremea seceratului grîului, Samson s-a dus să-și vadă nevasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
părăsească pentru că moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, demnitatea singuratică a mîndrei morți Învăluia cu măreție Înfățișarea jalnică a acestui om și pentru că-și dădeau seama că nimic din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească cu nimic demnitatea veșnică a mîndrei morți, nici măcar atunci cînd poposea În preajma celui mai amărît individ de pe stradă. Așadar, refuzau să-l părăsească, pentru că În clipa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și al Întunecatei uitări, balsam și mîntuire, vrăjitor iubit, ascultă-mi ruga: coboară asupra noastră din Împărăția nopții, peste plaiurile și apele pămîntului veșnic și revarsă balsamul binecuvîntat al mîntuirii tale peste toți cei necăjiți de pe pămînt și peste toată mînia, durerea și nebunia din viața noastră. Încet și blînd, pecetluiește porțile amintirilor noastre, răpește-ne din viața noastră, Întunecă imaginea iubirilor pierdute, a zilelor pierdute, a vechilor noastre visuri; lecuiește-ne, Vrăjitor atotputernic! Ah, ce blînd, ce blînd aleargă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și scuipă din nou. Se lăsă o clipă de tăcere și vecinii așteptară. — Of, Doamne! exclamă tata În cele din urmă grav și trist, cu glas scăzut, aproape imperceptibil. Și deodată se stinse În el toată vigoarea de altădată și mînia vijelioasă a tiradelor sale: redeveni un om bătrîn, bolnav și indiferent, aflat la un pas de moarte, iar glasul său era iarăși bătrîn, tocit, obosit și trist. — Of, Doamne! murmură el dînd din cap În Întuneric, obosit, trist și slăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o făptură de doi kilometri Într-o lume de făpturi de doi metri - este cu totul altceva. Căci uneori unicul său ochi de uriaș este incapabil să vadă viclenia lor, răsună munții de strigătul său de durere, zdrobește pădurile În mînia și suferința sa, lovește În dreapta și-n stînga cu un stejar și azvîrle bolovani uriași, smulși din stîncile de granit, În urma corăbiilor cu oameni Îngroziți. Dimineața se trezește Într-o țară necunoscută, vasul său e sfărîmat, tovarășii i s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se atrăgea atenția În mod brutal și grosolan asupra Înălțimii sale neobișnuite - așa cum se Întîmplă zilnic de sute de ori printre oamenii de pe stradă -, să primească știrea cu sentimentul unei surprize, unei uimiri și, În cele din urmă, al unei mînii și dușmănii arzătoare. Merge pe stradă la ora cinci, cînd strada este Înțesată de oameni care se Îndreaptă spre casă, venind de la muncă, și deodată Își dă seama că lumea Îl privește: vede că toți se uită la el și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și nu găseau nici coșuri cu bulgări de aur, nici lăzi de smaralde și constatau că nici măcar cănile sau castroanele sau tacîmurile nu erau din aur sau din argint, ci fuseseră modelate În chip rudimentar din lut ars, le sporea mînia; simțeau că au fost amăgiți și Înșelați și Începură să spargă și să distrugă tot ce le ieșea În cale. Sentimentul de jignire, de nobilă indignare străbate În relatarea spaniolului - căci sîntem Într-adevăr dotați cu o mulțime de scrieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tot nu-i lăsau să plece. Atunci chiar Dumnezeu, cât de răbdător este, și-a ieșit al naibii din țâțâni, i s-au injectat ochii, i-a crescut pulsul și tensiunea sa dumnezeiască, și a simțit prin ceața divinei sale mânii, că așa nu mai merge, trebuie vărsat neapărat sânge, bineînțeles, sânge de egiptean. De fapt pentru o înțelegere mai ușoară o să vă transcriu aici exact pasajul cu pricina, care este cuprins în Exodul cap. 12. Și pomenirea acestei zile s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mari, și omul nu știa cum să-i numere, fiindcă oricum îi număra, la urmă îi dădea cu virgulă? Sau poate... cine mai știe, dar oricum, ceea înțeleg foarte bine eu din știrea asta, este că guatemalezii, deși iuți la mânie, sunt nițel cam boccii și nu au nici pe departe spiritul ludic atât de dezvoltat ca al românilor. Păi, numai imaginați-vă domnilor, doamnelor și domnișoarelor, amatori și amatoare de senzații tari, oferite prin farse, că dacă ar fi fost
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
1950, considerată astăzi data nașterii Uniunii Europene. Să nu credeți că planul acesta reprezenta o fâșie de trandafiri plantată peste toată Europa, ca statele europene să pășească grațioase pe aleile lui și să trăiască liniștite, dându-și mâna fără nici o mânie, pentru secole de aici încolo, ci planul era ca orice plan occidental, curat practic și pe ici, pe colo, chiar de-a dreptul meschin. Acest plan, propunea chiar de la lansarea lui, exercitarea unui control comun asupra producției de cărbune și
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
amplificată mai ales în anii duri ai stalinismului, o teamă care a rămas pitită acolo undeva, care îl macină la interior și omul nu răbufnește decât atunci când simte că este sută la sută acoperit și nu-l poate atinge, nu mânia, ci nici măcar privirea celor de sus. Nu degeaba s-a spus, că România este țara unde revoluțiile se fac numai cu învoire de la stăpânire, sau mă rog, cu învoire și ajutor de la stăpânii cei mari ai lumii. Când nu au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se lăfăia pe jumătate de pagină, ca să vadă toată lumea: „Comunistul Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!" în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară, faptul că și în zilele noastre, comuniștii iau cu nerușinare hrana de la gura unor nenorociți, cum a fost cazul acesta, în care unui sărman emigrant african, i s-a luat cu silnicie hrana de la gură. Rușine să fie Iliescule
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca să fie ars, iar dragoste nu am nimic nu-mi folosește. Dragostea îndelung rabdă ; dragostea este binevoitoare ; dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufeste. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se va sfârși
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ceață, până la Roman și chiar Iași. Nu e de mirare că, prin exagerare, bătrânii îți spun că de pe el se poate prinde până și luciul Mării Negre, ca niște fluturași de argint. E frumos răsăritul de soare pe Ceahlău, dar nici mânia naturii nu e mai puțin impresionantă. Mai ales când norii întunecați se lasă pe drumul apelor, brăzdați de fulgere, iar tunetele nasc ecou prelung în labirintul munților, pe când unde te afli seninul te apără, e un tablou neuitat al naturii
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Acolo a privit cele dintâi păsări și a ascultat cele dintâi ciripiri: muștele cu bâzâitul lor. Acolo s-a trudit zadarnic să treacă dealurile taburetelor, pe sub care motanul își croia tunel. De câte ori coada motanului, fum alb, n-a încercat pornirea mâniei lui de floare! Acolo i s-au minunat ochii, privind vântoasa pădure de aur a flăcărilor din sobă potolindu-se, prefăcută în toamnă arămie, moțăind scuturată în rodii de rubin și adormind în cenușă.” „Copilăria, iscoditoare ca un copil în fața
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-au amestecat cu părinții. Bunica l-a sărutat veselă și au plecat acasă. De ce niciodată nu vine bunicul să-l vadă țopăind ? Războinici... inofensivi Stau relaxat privind la TV. Deodată... apare Radu înfuriat! Cu privirea fixă, aruncând scântei de mânie ! Cu pași de uriaș, săltați, rari și apăsați se îndreaptă spre patul meu. Este înarmat până-n dinți! E înspăimântător ! Un zâmbet sinistru îi netezește fața. Obrajii i se umflă, pufăie fioros. Măselele îi scrâșnesc înfiorător, pe nări îi ies flăcări
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se încumetă s-o treacă în înot. Exista și un pod de frânghii pe care îl treceau încet, cu teamă, să nu facă balans. Oamenii sunt la fel, aparent liniștiți, dar iuți la treabă, la muncile câmpului și probabil la mânie. Este un sat obișnuit din Ardeal, unde crumpenele se fac, însă cu multa trudă ca de fapt toate roadele câmpului. Se însămânțează grâu să-și facă tot omul o pită în casă, ovăz pentru caii care erau la mare preț
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atenție; cu suficientă atenție ca să poată spune: Îți amintești asta, nu-i așa? I-am întors calm privirea, dar apoi indignarea mi-a luat mințile. — Nu știu cum de poți afirma așa ceva, am izbucnit. Cartea asta e plină de pasiune. Plină de mânie, în orice caz. Dacă reușește să comunice ceva, acel ceva este cât de mult îi urăsc pe oamenii ăștia, cât de răi sunt, cât rău au făcut, cu interesele lor de grup, cu influența și privilegiile lor, cu felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
altoise cu nădejde pentru că-și prăpădise pledul, că altul n-avea, și-acum cu ce avea să se acopere, mă rog? Ca să nu mai vorbim că ieșind din ungherul ei dintre scânduri, albă cu pete cenușii, cu ochii roșii de mânie, cățeaua îl înșfăcase zdravăn de gleznă, găurindu-i pielea. Bietul Ilie lăsase pătura pe jos și de-abia scăpase, urlând. Cățelușa nu fugise după el, dar lui i se păruse că blocul 4, unde se aprindeau primele lumini, îi luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]