8,611 matches
-
spirituală, pentru a-și putea redobândi starea sa originară. Omul nu poate fi distrus, fiind creația lui Dumnezeu. El poate cădea prin păcat, dar se poate mântui prin suferință, prin căința recunoașterii și desprinderii de păcatele sale. În felul acesta, mântuirea devine un exercițiu sufletesc și spiritual/moral de purificare. Acceptarea privațiunilor fizice, retragerea din lume, adoptarea unei vieți sobre și izolate pentru a favoriza deschiderea interioară semnifică ieșirea și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și depășirea limitelor lumii, dar și a propriilor limite. Viața ascetică de renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
renunțări lumești Înseamnă deschidere interioară și comuniune cu Dumnezeu-Tatăl. O relație bazată pe iubire, În care omul nu este niciodată singur. Iubirea va transforma suferința În plenitudine, iar mântuirea interioară va Înnobila umanul, Înălțându-l și Întărindu-1. Catharsisul este purificare. Mântuirea este Înălțarea și transfigurarea umanului prin comuniunea iubirii dintre om și Dumnezeu. În cazul vinovăției tragice, eroul este singur În lupta cu destinul. În cazul păcatului, omul suferă, dar sfârșește prin a se reîntoarce la Dumnezeu. În perspectiva unei morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lege. Responsabilitatea obligă omul, dar Îl Însingurează. El nu este niciodată cu adevărat liber. Omul este, În perspectiva acestei mentalități, permanent responsabil, o responsabilitate care Închide În limitele impuse, de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule de anulare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de această dată, de legile umane. În felul acesta, catharsisului și mântuirii se mai adaugă și pedeapsa reparatorie. Toate acestea au semnificația simbolică a separării omului de impuritatea vinovăției sale, a anulării actelor negative, În vederea restaurării depline a umanului. Catharsisul, mântuirea și pedeapsa separatorie nu sunt, În final, decât formule de anulare ale limitelor impuse umanului. 16 SITUAȚIILE DESCHISE ALE VIEȚII Definiție și cadru În Psihologia Morală, situațiile deschise ale vieții reprezintă contrariul a ceea ce am analizat mai Înainte sub numele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea. Sentimus, experimurque nos aeternos esse, spunea B. Spinoza. Existențialismul subliniază criza morală pe care o dă neliniștea existenței, atunci când afirmă că omul este „ființa destinată morții” (M. Heideggeră. Filosofia creștină oferă Însă perspectiva optimistă a deschiderii prin iubire și mântuire, afirmând că omul este „ființă destinată eternității”, fiind „creația lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nepermițând ca această creație a sa să fie supusă distrugerii” (D. Stăniloaeă. Dacă situațiile Închise ale vieții sunt inevitabile și ni se impun independent de voința noastră
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui Raskolnikov al lui Dostoievski. Cele două tipuri se află Într-o situație de „echilibru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Raskolnikov, eroul lui F.M. Dostoievski. Aceleași situații, dar trăite Într-o altă dimensiune culturală și morală, le Întâlnim la Manon Lescaut, sau la Sivio Pellico. În cazurile la care ne referim, și În special la Raskolnikov, pedeapsa este asociată cu mântuirea. Ea va avea semnificația unei acțiuni de purificare sufletească și morală, o chestiune de conștiință. De eliberare a persoanei agresorului, din constrângerile impuse de situația Închisă care este prejudiciul produs victimei sale. Astfel pusă problema, pedeapsa ne apare ca o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
care vorbește despre psihiatru și psihoterapie (vezi Platon Charmides, Gorgias, Porotagorasă, Înțelegând prin aceasta, În primul rând, o psihoterapie moralăi, În sensul de „Îngrijire a sufletului” (W. Jaegeră. În creștinism, terapia morală privește eliberarea omului de păcat, introducând ideea de mântuire și având ca model persoana lui Iisus. În epoca modernă, psihoterapia morală vizează sfera pasiunilor, moderarea acestora și supunerea lor principiului rațiunii (R. Descartes, B. Spinoza, M. de Montaigne, I. Kantă. Un moment important este ce al introducerii terapiei morale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valorică a persoanei umane. Privită din acest punct de vedere, morala reprezintă și o „terapeutică” a ființei umane, un mod de Îndreptare, de prevenire și de restaurare valorică a acesteia. În aceeași ordine se situează și religiile care, prin promisiunea mântuirii dincolo de moarte, reprezintă la rândul lor vaste sisteme terapeutice și consolatoare. Spre deosebire Însă de morală, care prescrie regulile persoanei În timpul vieții sale, religiile promit mântuirea sufletului În lumea de dincolo de moarte. Departe de a fi contradictorii, atât morala, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
restaurare valorică a acesteia. În aceeași ordine se situează și religiile care, prin promisiunea mântuirii dincolo de moarte, reprezintă la rândul lor vaste sisteme terapeutice și consolatoare. Spre deosebire Însă de morală, care prescrie regulile persoanei În timpul vieții sale, religiile promit mântuirea sufletului În lumea de dincolo de moarte. Departe de a fi contradictorii, atât morala, cât și religia, se Întâlnesc Într-un raport de complementaritate care vizează persoana umană. Ambele au virtuți terapeutice, iar mecanismele lor de acțiune se Întâlnesc În planul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
morale de sprijin și călăuzire, ci oricare individ, indiferent de starea În care se află. Terapia și grija morală de sine devin astfel o permanentă și constantă preocupare de care suntem obligați să ținem seama. La Întrebarea de ce este necesară mântuirea, N. Ionescu (v. Problema mântuirii În Faust al lui Goetheă răspunde În felul următor: „pentru ca un om să se poată mântui el trebuie să fie În esență mai bun decât este actualmente, adică să existe În el posibilități de ridicare
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ci oricare individ, indiferent de starea În care se află. Terapia și grija morală de sine devin astfel o permanentă și constantă preocupare de care suntem obligați să ținem seama. La Întrebarea de ce este necesară mântuirea, N. Ionescu (v. Problema mântuirii În Faust al lui Goetheă răspunde În felul următor: „pentru ca un om să se poată mântui el trebuie să fie În esență mai bun decât este actualmente, adică să existe În el posibilități de ridicare morală și de ridicare metafizică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
esență mai bun decât este actualmente, adică să existe În el posibilități de ridicare morală și de ridicare metafizică”. Care este semnificația salvării? „Recunoașterea ta ca unitate spirituală și punerea ta În acord cu restul existenței”, afirmă N. Ionescu. Orice mântuire aduce mulțumirea pe care o dă liniștea și echilibrul sufletesc prin acordul persoanei cu ea Însăși, dar și cu lumea. Fiecare doctrină morală prescrie formele sale de atingere a perfecțiunii ființei umane ca soluții. Toate au În centrul lor un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de echilibru interior „sufletul trebuie să renunțe la bunurile exterioare, mulțumindu-se cu sine, să aibă Încredere În sine și să-și fie suficient lui Însuși, să stimeze și să se bucure de ceea ce are”, spune Seneca. În creștinism, soluția mântuirii este plasată În perspectiva transcendenței, prin promisiunea intrării În viața de dincolo, În Cetatea lui Dumnezeu. Condițiile care se cer a fi Împlinite au fost anunțate mulțimilor de către Iisus În Predica de pe munte. Fericirile viitoare sunt condiționate de modelul vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
condiționate de modelul vieții creștine, În centrul căreia se află persoana lui Iisus care este „calea, adevărul și viața”. O formă interesantă de „Întâlnire” a modelelor de salvare ale persoanei ne este oferită de Dante și Goethe, pentru care mobilul mântuirii este iubirea. Iubirea, ca salvare, vine prin puritatea Fecioarei Maria, către care trebuie permanent să aspiri. Acest punct de vedere deplasează arhetipal motivul mântuirii de la cel al Tatălui la cel al Mamei, imaginea fecioarei divine: pentru Dante, Beatrice, pentru Faust
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a modelelor de salvare ale persoanei ne este oferită de Dante și Goethe, pentru care mobilul mântuirii este iubirea. Iubirea, ca salvare, vine prin puritatea Fecioarei Maria, către care trebuie permanent să aspiri. Acest punct de vedere deplasează arhetipal motivul mântuirii de la cel al Tatălui la cel al Mamei, imaginea fecioarei divine: pentru Dante, Beatrice, pentru Faust, Margareta. Dante Își Încheie periplul contemplând, „iubirea care mișcă sori și stele”, iar În cazul lui Faust, „eternul feminin ne-nalță-n tării”. Semnificația
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unor momente de criză existențială, când poetul se simte trădat de cuvinte. Un metaforism (și alegorism) discret asigură o anume distincție discursului liric, un anume inefabil tensiunilor, arătându-l pe B. ca pe un spirit delicat ce mai crede în mântuirea prin poezie de frigul din om și din afara lui. Memoria zăpezii (1989) reia câteva dintre temele, motivele și stările lirice din Muzeul de iarnă, dar adâncind meditația și accentuând prezența existențialului în interiorul textelor. Poetul se abandonează „în voia poemului”, care
BACIUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285526_a_286855]
-
în mare, la E. A. Poe), în care s-au salvat de pângărire fecioarele-călugărițe. Sirena lacului (variantă a Rusalkăi) mizează pe credințe străvechi despre metamorfozele între regnuri - zâna apelor, pește, sirenă -, dar și pe ideea sancțiunii, aplicată bărbatului necredincios. În Moșii, mântuirea sufletelor dezlegate, într-o panoramă a fantasticului nocturn: ateistul, paricidul, sinucigașul, „vânzătorul patriei sale”, se face prin practici ritualice populare. Disciplina poetică și virtuozitatea tehnică în prelucrarea motivelor universale ale romantismului îl apropie pe A. de capodoperă (Turnul lui But
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
unde se înscrie la Liceul „Matei Basarab”. E. Lovinescu, profesorul său de latină, îi oferă un post la revista „Sburătorul”, propunându-i totodată pseudonimul care îl va face cunoscut în literatură. Probabil în 1920 se produce debutul gazetăresc, în cotidianul „Mântuirea”, unde semnează B. Croitoru. Este redactor sau colaborator la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „unu”, „Integral”, „Universul literar”, „Cuvântul”, „Vremea”, „Azi”, „Contimporanul”, „Contemporanul” ș.a. În 1929 editează propria revistă, „Opinia publică”, din care apar doar câteva numere, dar la care
CALUGARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286046_a_287375]
-
ton de predică, au un stil oral prolix și o retorică tumultuoasă convențională, sugerând un fel de „neosămănătorism antropologic și etnografic” (I. Negoițescu). Dar când, purificat în asceza gândului întors în sine, aprins de lumina adevărului transcendent, poetul indică drumul mântuirii eliberatoare de propria individualitate inconstantă și efemeră, îndemnul său este profetic imperativ, de o adâncă semnificație existențială, de o înțelepciune originară și etern valabilă: „Eu sunt făcut numai din ochi / Io am Lumină, veșnică vedere. // Toate sunt strânse în acest
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
ajunge la negru, atunci totul dispăru. Timpul parcă încetini dintr-o dată. O mână caldă îmi atinse gâtul gol. Atât de înceată era atingerea sa... Atât de plăcută era relaxarea pe care mi-o dădea... Era salvarea din acea furtună, iar mântuirea sa era o ușurare indescriptibilă. Ochii mi s-au închis leneș și o pace interioară îmi umplu ființa. O simțeam în cea mai mică celulă, în cel mai mărunt fir de păr. Era, pur și simplu, copleșitoare. Eram paralizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
paralizantă a minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care mă găseam. Gravitația nu avea nici o putere aici. Eu, cel puțin, nu-i simțeam efectele. Totul era negru în jurul meu. Nici o lumină, nici o adiere de vânt, nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când m-am dezlănțuit împotriva lor. Baronul, chiar era baron, câștigase. El trebuia să profite de corpul meu și să le împartă celorlalți momente cu care să se delecteze. Izbânda mea venea atât ca o pedeapsă, cât și ca o mântuire pentru ceilalți. Știau toți că îi puteam distruge dacă vroiam. Nu îi puteam lăsa să plece. Eu eram închisoarea lor. De ucis... cum poți ucide o amintire? Erau aici și trebuiau să stea. Așa că mi i-am apropiat. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aduce libații în fața altarului. Dacă altar poate fi numită o nișă plină cu figurine din bronz. Pufnește nervos. Oameni în toată firea, și se smeresc în fața unor jucărioare de copii. Cât primitivism, să se încredințeze protecției larilor pentru a obține mântuirea, prosperitatea casei și a recoltelor. Nici ei nu știu exact cui se roagă. Spiritelor morților? Sau Vestei, care întruchipează focul ce nu e lăsat niciodată să se stingă în cămin? În acest moment asistența păstrează o tăcere respectuoasă. Fiecare mișcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]