5,446 matches
-
Soția sa Adele, o învățătoare, a scris cartea "Anstandslehre und Haushaltskunde" ("Doctrină pentru decență și cunoștințe de uz casnic") în anul 1910. Unul dintre copiii săi a fost Erwin (n. 27 ianuarie 1910, Budapesta - d. 3 martie 1982, Viena), reputat maior de aviație în al Doilea Război Mondial, decorat între altele cu Crucea de Cavaler al Crucii de Fier și Crucea Germană în aur.
Traian Băcilă () [Corola-website/Science/332984_a_334313]
-
colinda se încheie cu "episodul măicuței", compus din trei secvențe (coborârea de la munte și întâlnirea cu măicuța; motivațiile oferite măicuței pentru neîntoarcerea sa; măicuța îl așteaptă pe fecior, cu masa pusă); În zona Sălaj - Năsăud - Cluj, circulă tipul "fata de maior" (regim metric 5/6 silabe). Episodul "oaia năzdrăvană" este atipic pentru versiunea colind. Cadrul epic inițial Episodul "oaia năzdrăvană" Episodul testamentar Episodul măicuței "Regim metric": 5/6 silabe; interpretare - individuală (rapsod); "Circulație": Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova; Trei păcurari urcă cu
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
fost cules de Alecu Russo la Soveja, Vrancea în aprilie 1846, după fiind interpretat sub formă de "colindă", pe parcursul sărbătorilor de iarnă (25 decembrie-6 ianuarie). Contaminat cu alte motive folclorice, în regiunea centrală a Transilvaniei a dezvoltat tipul "fata de maior", iar în Muntenia și Moldova s-a transformat în "baladă". Abordările despre localizarea obârșiei Mioriței au fost marcate de subiectivism și patriotism local. Cea mai longevivă teorie a impus "obârșia vrânceană", motiv pentru care a colectat cel mai mare număr
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
Torino, Italia, al cărei absolvent devine în 1886. După întoarcerea în țară are o remarcabilă carieră militară. Între 1894 -1896 a fost comandant al Școlii Superioare de Război ("Școala Superioară de Resbel", după ortografia vremii), având pe atunci gradul de maior. A fost apoi atașat militar al României la Berlin (1896-1898) și șef al Marelui Cartier General (1911-1913). A participat la reprimarea mișcărilor țărănești din 1907. În 1913 a luat parte la Al Doilea Război Balcanic, conducând ofensiva română pe teritoriul
Alexandru Averescu () [Corola-website/Science/297353_a_298682]
-
podul rămas intact și nepăzit în mod corespunzător. Atacul surpriză determină trupele române să se retragă la Berezovca, abandonând pozițiile . „A rămas pe loc doar o companie din Regimentul 57 Mehedinți, alcătuită din 62 ostași și 3 ofițeri, condusă de maiorul invalid Anghel Ciucu. Acest mic detașament a luptat eroic, baricadat în hrube și case timp de 3 zile, până la revenirea camarazilor lor.” Trupele retrase se regrupează la Bulboaca, primesc întăriri - 2 batalioane și la 24 ianuarie, contraatacă. „Înaintarea spre Tighina
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
prima zi de la demarare a acțiunii, șapte unități au fost deja sancționate, pentru că nu respectau prevederile legale. Începuturile jandarmeriei se regăsesc în prima zi a lunii septembrie anul 1973, când batalionul 43 Slatina se mută la Târgu Jiu, comandant fiind maiorul Iovan Ilie. Sediul unității nu era cel actual, instituția desfășurându-și activitatea pe calea București din Târgu Jiu din anul 1977. În decursul anilor nume reprezentative ale unității precum Dumitru Matei, Ilie Gorjan, Ion Amza, Niculae Vasile, Dumitru Buță, Victor
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
august 1945, Uniunea Sovietică a declarat război Japoniei, așa cum fusese stabilit la Ialta, și a lansat o invazie la scară largă a Manciuriei ocupate de Japonia, (Operațiunea Furtuna de August). Pe 9 august, bombardierul B-29 "Bock's Car" pilotat de maiorul Charles Sweeney, a aruncat a doua bombă nucleară americană (Fat Man) asupra orașului Nagasaki. Folosirea celor două bombe atomice i-au permis Împăratului Japoniei să ocolească guvernul în funcție și să acționeze pentru încheierea războiului. Intrarea Uniunii Sovietice în război
Al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296817_a_298146]
-
Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea copil al familiei. Sora sa cea mare Ecaterina, căsătorită cu un Ghica și mai apoi cu Leboef, publică versuri în limba franceză în "Literatorul". Fratele mai mare maiorul Dimitrie Macedonski a fost veteran războiului din 1877, iar fratele mai mic Vladimir, avocat în București, publică și el schițe și nuvele în "Literatorul". Până la vârsta de șase ani poetul a fost un copil bolnăvicios, având crize regulate de o
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
legământ să acționeze pentru triumful deplin al principiilor liberale în viața politică românească. Ion C. Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, George D. Vernescu, Alexandru G. Golescu, pecetluiau alianța parlamentară printr-o reuniune ținută în casa din stradă Enei, proprietate a maiorului englez Sir Stephen Bartlett Lakeman, stabilit definitiv în România și cunoscut sub numele de Mazar Pașa, prin care puneau bazele Partidului Național Liberal. La 4 iunie 1875, „Alegătorul liber” publica programul acestei puternice formațiuni politice, iar o zi mai târziu
Partidul Național Liberal (România) () [Corola-website/Science/296892_a_298221]
-
și-au încetat activitățile. Pănă una alta, un grup de ofițeri sirieni ba'athiști, alarmați de poziția slabă a partidului și creșterea fragilității uniunii, au decis să formeze un Comitet Militar secret; membrii săi inițiali au fost locotenentul-colonel Muhammad Umran, maiorul Salah Jadid și căpitanul Hafez al-Assad. Când Siria s-a separat pe 28 septembrie 1961 după o lovitură de stat, instabilitatea urmată a culminat cu lovitura din 8 martie 1963. Partidul Socialist Arab Ba'ath, condus de Michel Aflaq și
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
al rezidenței de spionaj a României din acea țară. În aprilie 1966, colonelul Pacepa este numit în funcția de adjunct al șefului Direcției de Informații Externe (DIE), deținând această funcție până în aprilie 1972. Este avansat apoi la gradul de general maior (1967). În perioada 19 aprilie 1972 - 24 iulie 1978, Pacepa a fost consilierul lui Ceaușescu pentru securitate națională și dezvoltare tehnologică, prim-adjunct al șefului Departamentului de Informații Externe (DIE) și secretar de stat la Consiliul Securității Statului (în cadrul Ministerului
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
(n. 18 februarie 1882, comuna Dobridor, județul Dolj - d. 12 ianuarie 1950, București) a fost un general de armată român. A participat la Primul Război Mondial, având gradul de maior și la cel de-al Doilea Război Mondial, timp în care a fost la comanda Corpului I de armată, Armatei I și Armatei III. A fost acuzat și anchetat, în anul 1946, alături de generalii Leonard Mociulschi și Nicolae Dăscălescu, de
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
de sublocotenent. În anul 1906 a fost ridicat la gradul de locotenent, iar în 1911 la cel de căpitan. În anul 1911 a fost admis la „Școala superioară de război”, absolvind în anul 1913. În timpul Primului Război Mondial a avut gradul de maior (1916) și locotenent-colonel (1917). În perioada interbelică a deținut o serie de funcții importante în cadrul Armatei române: atașat militar al României la Paris (1930 - 1932), atașat militar al României la Bruxelles (1932 - 1935), Prim subșef al Marelui Stat Major (1935
Petre Dumitrescu () [Corola-website/Science/298271_a_299600]
-
decembrie 1937 MacArthur s-a retras oficial din Armata SUA, dar a rămas în continuare consilier al lui Quezon. În data de 26 iulie 1941 Roosevelt a federalizat Armata Filipineză, l-a rechemat pe MacArthur în serviciu militar ca general maior și l-a numit Comandant al forțelor US Army în Orientul Îndepărtat (USAFFE). A doua zi MacArthur a fost promovat general-locotenent. La data respectivă trupele din Filipine aveau un efectiv de 22.000 oameni, dintre care 12.000 erau cercetași
Douglas MacArthur () [Corola-website/Science/298361_a_299690]
-
latinul "Iulius") în onoarea sa și ziua în care s-a născut, 13 iulie, a fost recunoscută ca sărbătoare națională. Chiar și un clan din adunarea poporului avea să-i poarte numele. Un templu și clasa religioasă a acestuia, Flamen maior, avea să fie ridicat și dedicat în onoarea familiei sale. Cezar, însă, a avut și o așa zisă agendă reformatoare, privind totodată și variate probleme pe teme sociale. A aprobat o lege ce stipula că cetățenilor romani cu vârste între
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
fost ocupat la 11 iunie 1877. În timpul acestui război, au avut loc scufundarea cuirasatului turc “Lufti-Djelil”, o importantă navă de război a flotei otomane, de către artileria rusă din Brăila, și atacul din 13-14 mai 1877, când șalupa “Rândunica” comandată de maiorul roman Murgescu, a scufundat pe canalul Măcin canoniera cuirasată ”Hivzi-Rahman”. În anul 1878, în urma Tratatului de la Berlin care aloca Dobrogea României, la 14 noiembrie 1878 o coloană a armatei române și înalte oficialități ale guvernului de la București treceau pe sub un
Măcin () [Corola-website/Science/297065_a_298394]
-
războiului, Brejnev este comisarul politic al celui de-al 4-lea front ucrainean, care ocupă Praga după capitularea și retragerea naziștilor. În 1946, fără să se fi apropiat niciodată de front, iese la pensie din armată cu gradul de general maior. Își recapătă postul de prim-secretar la Dnipropetrovsk. În 1950 Leonid Brejnev este delegat la Sovietul Suprem și repartizat Prim-secretar al Moldovei sovietice, recent constituită în fosta Basarabie românească. Față de predecesorul său Nikolai Koval, care participase la deportarea mai
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
slăbit pozițiile domnitorului și a animat activitatea "monstruoasei coaliții" (denumire promovată în epocă de presa favorabilă lui Cuza), hotărâtă să-l înlăture. Complotiștii au reușit să-și realizeze planurile atrăgând de partea lor o fracțiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca ș.a.), și l-au constrâns pe domnitor să abdice în noaptea de 10/22-11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit însuși Al. I. Cuza, care nu numai că nu a luat măsuri în privința factorilor reacționari, ci, într-
Alexandru Ioan Cuza () [Corola-website/Science/297432_a_298761]
-
Dobrian, s-a născut la 18 martie 1862 în Pitești. În urma căsătoriei au rezultat doi copii: o fată, care s-a căsătorit cu locotenentul (mai târziu, generalul) Ștefan Panaitescu, și un băiat, Ioan Antonescu. După decesul soțului se recăsătorește cu maiorul Nicolae Savovici-Baranga care se ocupă de educația băiatului în spiritul carierei militare. Tatăl său vitreg a divorțat de mama sa și s-a recăsătorit cu evreica Frieda (născută Cuperman sau Kuppermann). După moartea acestuia, Frieda și-a reluat ostentativ numele
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
război a îndeplinit funcția de șef birou operații în statul major al Corpului IV Armată. La începutul războiului a fost numit în funcția de șef birou operații al Armatei de Nord. La 1 noiembrie 1916 este avansat la gradul de maior și apoi numit șef birou operații al Armatei I. În acest război, Antonescu și-a câștigat reputația de comandant militar priceput și pragmatic, executant meticulos și dur. Duritatea sa i-a adus porecla „câinele roșu”. Pentru contribuția la cucerirea Budapestei
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
generalului Topor. „Ordinele speciale” erau considerate „secret de stat” și transmise verbal sau ca documente cu regim secret, ori de câte ori autoritățile militare sau civile nu executau evrei de teama consecințelor ori din cauză că se îndoiau de existența ordinelor de lichidare. De exemplu, maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
maiorul Frigan din garnizoana Cetatea Albă nu cunoștea "ordinele speciale" și a cerut instrucțiuni în scris pentru executarea evreilor. În consecință, pretorul armatei a III-a, colonelul Marcel Petala, s-a deplasat la Cetatea Albă pentru a-i da personal maiorului ordinul "special". Imediat au fost executați toți cei 3.500 de evrei rămași în ghetou. După emiterea "ordinelor speciale" de "curățirea terenului", teritoriul dintre Nistru și Bug devenise un cimitir imens, presărat cu zeci de mii de cadavre despuiate de
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
remarcat locotenentul de Securitate Emeric Varody (Emeric sau Imre Váradi). Luptătorii anticomuniști capturați în viață erau transferați la sediile Securității din Lugoj și Timișoara, unde erau torturați cu sălbăticie de mai mulți ofițeri, printre care colonelul Coloman (Koloman) Ambruș sau maiorii Aurel Moiș și Zoltán Kling, pentru a divulga locurile în care se ascund camarazii lor. În timpul interogatoriilor, unii dintre cei anchetați au fost uciși în chinuri groaznice de cei trei ofițeri. Pe tot parcursul anilor '50, Pavel Aranici își continuă
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
de mile mai în sud. Nici unul dintre ei nu-și putea aduce aminte ce s-a întâmplat în decursul celor două ore. Au ajuns acasă, în Portsmouth, în zorii zilei de 20 septembrie. A doua zi, Betty a raportat incidentul maiorului "Paul W. Henderson", care i-a spus doamnei Hill: “OZN-ul a fost confirmat și de radarele noastre.” Deși le-a fost solicitat să păstreze liniștea cu privire la răpire, doi ziariști locali au aflat povestea și le-au luat soților Hill
Cazul Betty și Barney Hill () [Corola-website/Science/317108_a_318437]
-
țărănesc din 1773 - 1775 (Răscoala lui Pugaciov). Se știu puține lucruri în legătură cu revolta cazacilor din 1772, în schimb răscoala lui Emelian Pugaciov este bine documentată. Despre răscoala din 1772 amintește Pușkin în cartea sa „Fiica căpitanului”. În ianuarie 1772, generalul maior von Traubenberg și trupele de sub conducerea atamanului Durnovo au sosit în orașul Uralsk (Iaițk). Generalul a trecut la judecarea unui mare număr de infracțiuni, care erau puse în sarcina cazacilor, și a ordonat biciuirea celor găsiți vinovați. Nu se știe
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]