5,147 matches
-
mai 1653, Moulins - d. 17 iunie 1734 Torino) a fost ultimul mare general al lui Ludovic al XIV-lea al Franței și unul din cei mai străluciți comandanți militari din istoria militară a Franței. A fost unul din cei șase Mareșali ai Franței care a fost promovat "" („Mareșal General al Franței”). Villars s-a născut la Moulins pe 8 mai 1653. Era fiul lui Pierre Villars, diplomat și consilier de stat al Franței și al Mariei Gigaut Bellefonds. Studiază la colegiul
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Torino) a fost ultimul mare general al lui Ludovic al XIV-lea al Franței și unul din cei mai străluciți comandanți militari din istoria militară a Franței. A fost unul din cei șase Mareșali ai Franței care a fost promovat "" („Mareșal General al Franței”). Villars s-a născut la Moulins pe 8 mai 1653. Era fiul lui Pierre Villars, diplomat și consilier de stat al Franței și al Mariei Gigaut Bellefonds. Studiază la colegiul Jully în perioada 1664-1668 și în 1671
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
Villars își începe ascensiunea militară la cincizeci de ani, în timpul Războiului Succesiunii Spaniole, probabil pentru că fusese considerat prea nechibzuit pentru a comanda o armată. După victoria sa asupra prințului de Baden în Bătălia de la Friedlingen din 20 octombrie 1702, devine Mareșal al Franței. Anul următor împreună cu Maximilian al II-lea Emanuel, Elector de Bavaria intră în Tirol și cucerește Kufstein, Hall și Innsbruck ajungând până la Vipiteno, unde cei doi comandanți sunt nevoiți să se retragă din cauza revoltei muntenilor tirolezi. Tot împreună cu
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
pe 6 martie 1714 este semnat Tratatul de la Rastatt. În 1714 este ales membru al Academiei Franceze. Între 1715-1718 prezidează Consiliul de Război. În 1734, cu un an înainte de moartea sa, primește de la Ludovic al XIV-lea rara demnitate de Mareșal General al Franței. În 1734, Villars încă în mare formă la cei 81 de ani ai săi, primește comanda a 40000 de francezi, 12000 de piemontezi și 21000 de spanioli pentru a cucerii Milano în trei luni, în timpul Războiului de
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
fi spus: "Acest om a avut mereu mai mult noroc decât mine" A fost lăudăros și lacom de onoruri și avere, dar în același timp a fost un om de onoare și de mare curaj și un soldat foarte priceput. Mareșalul Villard, devenit celebru după victoria de la Denain, era un general prudent, dar când era necesar știa să își riște viața ca un soldat. Înaintea unei bătălii ce promitea să fie foarte sângeroasă, când i s-a cerut să-și pună
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
(n. 30 martie 1673 - d. 1725) a fost un militar francez. În 1724, cu un an înainte de moartea sa, a fost făcut Mareșal al Franței de către Ludovic al XV-lea. A fost fiul contelui de la Feuillade, François d'Aubusson și al soției acestuia Charlotte de Gouffier. Tatăl său era guvernator al Dauphiné. Pe 8 mai 1692 La Feuillade s-a căsătorit cu prima
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
demis și în 1708 își vinde regimentul de infanterie. În 1716 devine "Pair al Franței", iar în 1719 renunță la postul de guvernator al Dauphiné. Dat uitării în timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, pe 2 februarie 1724 este numit Mareșal al Franței de Ludovic al XV-lea. Moare la Château de Marly în 1725. Nu a avut copii.
Louis d'Aubusson de la Feuillade () [Corola-website/Science/331913_a_333242]
-
(n. 11 septembrie 1611 - d. 27 iulie 1675), cunoscut cu numele de Turenne, Mareșal al Franței din 1643 și („Mareșal general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
(n. 11 septembrie 1611 - d. 27 iulie 1675), cunoscut cu numele de Turenne, Mareșal al Franței din 1643 și („Mareșal general al Franței”) din 1660, a fost unul dintre cei mai buni generali ai lui Ludovic al XIII-lea al Franței și apoi ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
colonel al unui regiment de infanterie. Sporadic continuă să-l servească pe prințul Olandei, care în acea vreme era aliat al Franței. Prima sa contribuție serioasă sub pavilionul Franței a avut-o în asediul de la La Mothe-en-Bassigny, în Lorena, alături de mareșalul de la Force în 1634, unde curajul demonstrat în timpul asaltului a făcut să fie avansat la gradul de "Maréchal des camp" (echivalentul gradului de general-maior în zilele noastre). În 1635 Turenne a servit sub Louis de Nogaret, cardinal de la Valette în
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
Cu toate acestea, Richelieu i-a încredințat comanda armatei franceze în Italia în 1643. Turenne a cucerit Trino în câteva săptămâni, înainte de a fi rechemat în Franța la sfârșitul anului. În 19 decembrie 1643 a fost ridicat la rangul de Mareșal al Franței și la scurt timp a fost trimis în Alsacia pentru a reorganiza "armata Weimarului" (rămășița trupelor lui Bernhard de Saxa-Weimar), care tocmai suferise o gravă înfrângere la Tuttlingen (24-25 noiembrie 1643). Acum, la 32 de ani, Turenne a
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
în data de 24 mai 1918, la Opera Regală din Budapesta. Balázs a scris în 1910 o piesă de teatru cu același titlu, lucrarea având la bază un episod real din istoria nobilimii franceze. Barbă-Albastră îl are ca model pe mareșalul Gilles de Laval (cunoscut și ca Gilles de Retz sau Gilles de Rais) care a fost condamnat la moarte și ars pe rug în 1440 pentru nebuniile sale criminale.. În lucrarea lui Balázs (oferită și lui Kodály Zoltán, ca să scrie
Castelul Prințului Barbă-Albastră () [Corola-website/Science/332027_a_333356]
-
se aplicau legile civile, au fost comise cele mai mari crime, ci în Transnistria, teritoriu sub administrație militară, anexat formal de România. Crimele au fost comise din ordin, pe militarii șovăielnici așteptându-i aspre pedepse, cum reiese clar din declarațiile mareșalului Antonescu. Evreii care treceau Bugul meridional (limita răsăriteană a Transnistriei) fugind de Einsatzgrupele naziste, erau predați înapoi. Câteva zile după trecerea Prutului, un incident cu niște soldați dezertori care trăseseră într-o patrulă a declanșat pogromul de la Iași în care
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
civili, au fost măcelăriți sau închiși într-un tren de marfă în care au murit de sete și foame. La numai o lună după trecerea Prutului, 25.000 de evrei basarabeni fuseseră deja deportați în Transnistria, conform ordinelor date de mareșalul Antonescu privind „curățirea terenului”. În total, în cei trei ani cât a durat stăpânirea românească în Transnistria, circa 160.000 de evrei din toată țara, dar îndeosebi bucovineni și basarabeni, au fost deportați în Transnistria în asemenea condiții, încât peste
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Siguranță, se izbea de opoziția lui Radu Lecca care, de la Berlin, refuza să autorizeze deportarea evreilor români din acea zonă; germanii îl acuză pe Lecca că „a fost corupt de banii jidovimii”. În decembrie 1942 Germania protesta oficial împotriva deciziei mareșalului Antonescu de a autoriza rapatrierea a circa 75.000 de evrei din Transnistria și plecarea lor spre Palestina, cu condiția ca Sfatul Mondial Evreiesc să-i plătească României o însemnată indemnitate. Și Aliații au protestat, motivând că „nu-i aparține
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
Hilberg afirmă că în total măcelul de la Odesa ar fi cauzat aproximativ 100.000 de morți, la cei odeseni adăugându-se mii de evrei basarabeni aduși și ei la Moldoveanca (pe unde trecea calea ferată Tighina-Odesa). Într-o scrisoare a mareșalului Antonescu din 19 octombrie 1941 către fostul său coleg de liceu Wilhelm Filderman, Conducătorul statului se justifică astfel: „"La Odesa, evreii sunt cei care au insistat pentru ca trupele rusești să ne opună o rezistență îndârjită și inutilă, numai ca să ne
Holocaustul în România () [Corola-website/Science/331501_a_332830]
-
căsătorie, cuplul a trăit separat. Inițial, din cauza carierei militare, Eberhard Ludwig stătea rareori în Stuttgart. În 1704, el a luat pate la Bătălia de la Blenheim și mai târziu a fost numit comandant al armatei de pe Rin. În 1707 a devenit mareșal al trupelor swabe în Războiul Succesiunii Spaniole. Eberhard Ludwig de Württemberg a fost primul Duce, care a trăit în mod deschis cu o metresă, Wilhelmine von Grävenitz (1686-1744). Căsătoria lui morganatică din 1707 cu ea a fost considerată un scandal
Joanna Elisabeth de Baden-Durlach () [Corola-website/Science/336963_a_338292]
-
reluate abia în 1938, după o ședință a Consiliului de Coroană care a dispus suplimentarea finanțării. Investiția a fost din nou înghețată în 1939, după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial. Sesizând potențialul strategic, Adolf Hitler i-a solicitat mareșalului Ion Antonescu reluarea, pentru a treia oară, a construcției tunelului, acesta putând asigura o cale mai sigură de transport a petrolului românesc spre Germania. Lucrările, reîncepute în 1941, s-au desfășurat de data aceasta într-un ritm mai rapid. Circa
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
În țară continuă încă războiul civil și puterea este, însă, împărțită încă, în principal, între guvernul rival (legat de Congresul Național General) rival al lui Khalifa Al-Ghawil, aflat și el la Tripoli, cu conducerea de la Tobruk și forțele armate ale mareșalului Khalifa Al Haftar din estul Libiei, si cu forțe islamiste extremiste ale Statului Islamic și altor organizații. Al Sarraj este de profesie arhitect. s-a născut la Tripoli că fiu al lui Mustafa al Sarraj, care a îndeplinit funcții ministeriale în timpul
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
Sarraj și guvernul său au demisionat. În a doua zi, însă, la 26 ianuarie, el a anunțat că în termen de 10 zile va alcătui un nou guvern. La 2 februarie 2016 Sarraj l-a întâlnit pe generalul (în prezent mareșal) Khalifa Al-Haftar, comandantul suprem al forțelor din Estul Libiei, apoi la 9 februarie a cerut un răgaz de încă o săptămână pentru formarea guvernului. La început nu a putut să obțină aprobarea parlamentului din cauza absenței multor deputați. Totuși, în martie
Fayez al-Sarraj () [Corola-website/Science/337475_a_338804]
-
Iosif nu și-a vizitat mai niciodată trupele, însă, în cursul călătoriilor sale prin Dubla Monarhie, lua contactul cu regimentele încartiruite și participa la "manevrele imperiale" chiar și la bătrânețe; în plus, în Austro-Ungaria se arăta exclusiv în uniformă de mareșal pentru a-și dovedi solidaritatea cu soldații. Ajuns pe tron în mijlocul războiului la vârsta de 30 de ani, Carol I și-a luat în serios rolul de comandant suprem și a vizitat neobosit frontul și trupele. O particularitate a Armatei
Armata Comună () [Corola-website/Science/337484_a_338813]
-
și Yana (Robin Dobson) sunt fane ale lui Venus. Concertul a luat o turnură sângeroasă, când oamenii înarmați conduși de Oleg Kazov (Dave Legeno), ocupă sala și iau ostatici. Oleg dorea să se răzbune pe președinte pentru sinuciderea tatălui său, mareșalul Dimitri Kazov, erou în al Doilea Război Mondial în Stalingrad, și fost ministru al apărării. Acesta a fost liderul loviturii de stat eșuate. Pentru a nu fi capturați, Dimitri își omoară soția și apoi se sinucide. Oleg emigrează în SUA
Spectacol mortal (film din 2009) () [Corola-website/Science/328445_a_329774]
-
hectare, conținând circa 10.000 de morminte în jurul cavoului rabinului din Ștefănești, și era împrejmuit de un zid de piatră de 3 metri. Acest vechi cimitir a fost însă distrus în 1943-44 din ordinul primarului legionar Constantin Ifrim, cu aprobarea mareșalului Ion Antonescu. In ziua de 7 August 1943 primarul a aprobat dărâmarea zidului înconjurător cu ajutorul a 200 de premilitari, evreii fiind invitați sa-și deshumeze morții. Pentru a nu se pune aceasta decizie in aplicare, Constantin Ifrim a cerut comunității
Cimitirul evreiesc din Iași () [Corola-website/Science/336466_a_337795]
-
aprilie 1996 (97 de ani) Căsătorit cu Lucia Olivia Domnica Naționalitate Română Cetățenie Română Religie Ortodoxă Ocupație : Avocat, om politic, istoric, publicist VICEPRIMAR AL ORAȘULUI DEVA între anii 1936 - 1937. PREFECT AL JUD. HUNEDOARA Partide politice : - Partidul Poporului (condus de Mareșalul Averescu) Partidul Național Agrar (condus de Octavian Goga) Profesie : Avocat - PARTICIPANT LA MAREA UNIRE DE LA 1 DEC. 1918 Semnătură : VICTOR I. SUIAGA (1899-1996) dr. în științe juridice și administrative, plecat dintre noi la vârsta de 97 de ani 1. Biografie
Victor Șuiaga () [Corola-website/Science/336463_a_337792]
-
a puterii între Parlament (principală) și Rege (secundară). Regele era învestit cu putere executivă când acționa prin intermediul Consiliului de Stat. Casa de Bernadotte, actuala dinastie regală suedeză, a fost înființată în septembrie 1810 când Parlamentul (Riksdag) l-a ales pe Mareșalul francez și prințul de Pontecorvo Jean-Baptiste Bernadotte ca prinț moștenitor. Această numire a avut loc deoarece regele Carol al XIII-lea nu avea nici un moștenitor legitim, iar prințul moștenitor precedent, ales în ianuarie 1810, murise în mod surprinzător din cauza unui
Monarhia în Suedia () [Corola-website/Science/336438_a_337767]