5,529 matches
-
iar de cînd izbucnise la bord molima, puterea lui era mai mare ca oricînd. Gabriel declara acum sus și tare că „ciuma“ - cum o numea el - bîntuia din porunca lui și că avea să bîntuie atîta cît o să vrea el. Marinarii, în marea lor majoritate niște ageamii nenorociți, se umileau, ba chiar se tîrau în fața lui și i se închinau ca unui zeu, cînd le poruncea el. Asemenea lucruri pot să pară de necrezut, dar, oricît ar fi de uimitoare, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
sau doi, cînd Moby Dick fu observată din vîrful catargului, primul secund, Macey, se arătă nerăbdător s-o întîlnească și cum însuși căpitanul părea dispus să-i dea prilejul, în ciuda tuturor amenințărilor și avertismentelor „arhanghelului“, Macey izbuti să convingă cinci marinari să vină cu dînsul într-o ambarcațiune. Porni așadar împreună cu ei și, după multe opinteli și atacuri nereușite, izbuti să înfigă o lance în trupul monstrului. între timp, Gabriel, cocoțat în arboretul rîndunicii mari, gesticula frenetic și prorocea grabnica pierzanie
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
numeroase cazuri, cadavrul recuperat nu vădește nici cea mai mică urmă de violență: omul e mort și atît.) întreaga scenă, încununată de căderea lui Macey, fusese observată limpede de pe corabie. Scoțînd un strigăt ascuțit - „Cupa, cupa!“ - Gabriel îi sfătuise pe marinarii îngroziți din ambarcațiune să n-o mai urmărească pe balenă. Această întîmplare teribilă întărise bineînțeles influența „arhanghelului“ asupra oamenilor, căci discipolii săi creduli erau convinși că el o prorocise întocmai, fără a se mulțumi cu o profeție vagă, care ar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod. Cînd, după acest interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
interludiu, marinarii își reîncepură lucrul la pielea balenei, multe vorbe ciudate fură rostite în legătură cu sinistra întîmplare. Capitolul LXXI SAULA DE MAIMUȚĂ Freneticele munci legate de tranșarea și prepararea unei balene prilejuiesc un necontenit du-te-vino în rîndurile echipajului. E nevoie de marinari cînd aici, cînd dincolo; nu poți sta într-un singur loc, fiindcă sînt de făcut o mulțime de lucruri în toate părțile. Cam așa se întîmplă și cu acela care se străduiește să descrie scena. Acum se cuvine să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe o mare care, prin petele ei răzlețe de „brit“ gălbui, trăda prezența în apropiere a unor balene normale, o specie de leviatan, pe care puțini s-ar fi așteptat să le întîlnească pe-acolo în acest anotimp. Și deși marinarii privesc îndeobște cu dispreț capturarea unor astfel de făpturi inferioare, iar Pequod nu fusese trimis în expediție spre a le vîna îde fapt, trecuse pe lîngă multe din ele în preajma insulelor Crozett fără a-și lăsa la apă ambarcațiunile), totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
E ca și cum fruntea cașalotului ar fi pavată cu potcoave; nu cred însă că ea ascunde vreo cît de mica sensibilitate. Gîndiți-vă la un lucru: cînd două corăbii pîntecoase din India, încărcate-vîrf, se nimeresc una lîngă alta în docuri, ce fac marinarii? Ei nu atîrnă între ele, în locul unde s-ar putea produce fatala ciocnire, vreo bucată de fier sau de lemn, ori vreun alt material solid asemănător, ci pun acolo un rotocol mare de cîlți și de plută, învelit în cea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu o macara simplă, numită mandar și alcătuită din numai două piese, cu un singur șanț. Legînd această macara, în așa fel încît să atîrne de extremitatea vergii, Tashtego aruncă un capăt al parîmei, care e apucat zdravăn de un marinar de pe punte. Apoi, indianul coboară prin văzduh ținîndu-se cu mîinile de celălalt capăt al parîmei, pînă ce debarcă, îndemînatic, pe creștetul capului. De acolo - încă fiind cu mult deasupra celorlalți marinari - Tashtego le strigă ceva, întocmai ca un muezin turc
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capăt al parîmei, care e apucat zdravăn de un marinar de pe punte. Apoi, indianul coboară prin văzduh ținîndu-se cu mîinile de celălalt capăt al parîmei, pînă ce debarcă, îndemînatic, pe creștetul capului. De acolo - încă fiind cu mult deasupra celorlalți marinari - Tashtego le strigă ceva, întocmai ca un muezin turc ce-i cheamă la rugăciune pe credincioși; primind de la ei o săpăligă ascuțită, cu mîner scurt, începe să caute cu dibăcie locul cel mai potrivit pentru a opera o deschizătură. în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
găsească ascunzătoarea aurului. Cînd această căutare ia sfîrșit, la un capăt al mandarului e legată o găleată masivă, cu doage de fier, care seamănă leit cu o găleată de puț; celălalt capăt, întins peste punte, e ținut acolo de doi-trei marinari atenți. Aceștia înalță găleata pînă-n dreptul mîinilor indianului, căruia între timp un alt matelot i-a întins o prăjină foarte lungă. Vîrînd această prăjină în găleată, Tashtego o coboară cu grijă în poloboc, pînă ce găleata dispare cu totul înăuntru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în aceeași clipă, enormul cap se prăbuși în mare cu un zgomot asurzitor, întocmai ca masa de piatră a Niagarei în vîltoarea apelor; corabia, ușurată brusc de povară, se rostogoli pe cealaltă parte, dezvăluindu-și arama strălucitoarea a carenei; toți marinarii rămaseră fără suflare în timp ce Daggoo apărea - cînd peste capetele lor, cînd deasupra apei - printr-o ceață de spumă deasă, agățat de palancul ce se legăna ca un pendul, iar nefericitul de Tashtego, îngropat de viu, se ducea la fund! Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
orbitoare, cînd un trup gol, țînînd în mînă o sabie de abordare, fu văzut planînd o clipă deasupra parapetului. în clipa următoare, un plescăit puternic vesti că bravul meu Queequeg se aruncase în mare, pentru a veni în ajutorul înecatului. Marinarii se repeziră buluc la parapet și ochii tuturor se ațintiră asupra apei, urmărindu-i fiece încrețitură, în vreme ce clipele se scurgeau, fără ca înecatul și salvatorul lui să dea vreun semn de viață. Cîțiva mateloți săriră într-o barcă și se depărtară
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de mine chiar cu bidonul pe care i l-am umplut adineauri, ca pe-o cutie a milei! Și adăugă în șoaptă, cu glasul lui intens: Ă Trageți, ogarilor! Dați-i drumul! Ă Uite ce e, băieți! striga Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies din fire, dar tare-aș avea poftă să-l halesc pe neamțul ăla afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
nu-i egalată decît de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena, cu o gingășie feciorelnică, își mișcă încet enormele aripi ale cozii, măturînd suprafața mării; iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui! Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea să apuce cu coada ei, balena mi-ar aminti de acel elefant al lui Darmonodes, care frecventa des piața de flori
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de aceea a trompei de elefant. Această sensibilitate se vădește îndeosebi cînd balena, cu o gingășie feciorelnică, își mișcă încet enormele aripi ale cozii, măturînd suprafața mării; iar dacă simte în preajmă fie doar favoriții unui marinar, e vai de marinarul acela și de mustățile lui! Ce delicată e această primă atingere! Dacă ar avea puterea să apuce cu coada ei, balena mi-ar aminti de acel elefant al lui Darmonodes, care frecventa des piața de flori și, cu plecăciuni adînci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și Malacca. îndeosebi prin strîmtorile Sund, corăbiile ce vin din apus spre China, ies în Marea Chinei. Această strîmtoare îngustă desparte Sumatra de lava; situată la mijlocul lungului meterez de insule, strîmtoarea, sprijinită de promontoriul acela verde și semeț, cunoscut de marinari sub numele de Capul Iavei, seamănă oarecum cu poarta centrală de acces a vreunei împărății întinse și fortificate; și, de fapt, cînd te gîndești la inepuizabila bogăție de mirodenii, de mătăsuri, de juvaeruri, de aur și de fildeș, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
corăbii, care pornesc spre China de la New York și se întorc pe aceeași rută, fac popas în vreo douăzeci de porturi, balenierele pot să rămînă în tot acest timp pe mare, fără a zări măcar o fărîmă de uscat și fără ca marinarii ei să vadă vreun alt om în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți, noi sîntem în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întorc pe aceeași rută, fac popas în vreo douăzeci de porturi, balenierele pot să rămînă în tot acest timp pe mare, fără a zări măcar o fărîmă de uscat și fără ca marinarii ei să vadă vreun alt om în afară de niște marinari ca și dînșii, la bordul vreunei alte corăbii; încît, dacă li s-ar da vestea că a venit din nou Potopul, ei ar replica: „Nu-i nimic, băieți, noi sîntem în Arcă!“ Avînd în vedere că în largul coastei apusene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
putea înțepa cu lovituri scurte, căci n-avea răgazul să lanseze la distanță. Nici vîslașii nu stăteau cu mîinile-n sîn, deși erau scutiți acum de munca lor obișnuită; principala lor îndatorire era să zbiere. Ă în lături, comandorule! răcnea un marinar către un dromader colosal, care se ridicase fără veste la suprafață, amenințînd să ne răstoarne. Ă Jos coada, mă, ăla! urla un alt matelot către o altă balenă, care părea să-și facă vînt, liniștită, cu evantaiul cozii sale, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în fiecare zi, trebuie să omori cît poți mai mulți, cînd îi găsești; și, cum nu poți să-i omori pe toți deodată, trebuie să-i priponești, ca să-i poți omorî în voie după aceea. Iată de ce, în asemenea ocazii, marinarii se folosesc de drug. Ambarcațiunea noastră avea trei drugi; primul și al doilea fură lansați cu succes, căci cașaloții atinși o luară la fugă împleticindu-se, împovărați de enorma rezistență a drugului pe care-l tîrau. Ai fi zis că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
exclusiv familiei regale. Voi începe prin a vă istorisi o întîmplare petrecută în ultimii doi ani, spre a vă demonstra că mai sus pomenita lege este încă în vigoare, oricît de curios ar fi acest lucru. Se pare că niște marinari cinstiți din Dover, din Sandwich ori din vreun alt port dintre cele Cinci Porturi, au izbutit, la capătul unei vînători anevoioase, să omoare și să tragă la țărm o balenă frumoasă, observată inițial foarte departe în larg. Cum cele Cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
autori numesc slujba asta o sinecură. Dar nu e așa, pentru că lordul-gardian e silit uneori să muncească din greu pentru a-și băga în buzunar veniturile, care sînt ale lui în virtutea faptului că le bagă în buzunar. Cînd acei sărmani marinari arși de soare, desculți și cu nădragii suflecați mai sus de gleznele picioarelor lor subțiri ca niște țipari, au reușit, după multe opinteli, să tîrască pe plajă balena aceea dolofană, făgăduindu-și să scoată dintr-însa ulei și oase în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
evlavie și caritate, care, scoțînd de sub braț un exemplar din scrierile lui Blackstone îl puse pe capul balenei și le grăi astfel: Ă Jos mîinile! Domnilor, peștele acesta este un pește capturat. îl preiau în numele lordului-gardian. La aceste cuvinte, bieții marinari care, în respectuoasa lor consternare - atît de neaoș engleză - nu știau ce să răspundă, începură să se scarpine în cap, cu osîrdie, aruncînd cîte o privire galeșă cînd spre balenă, cînd spre străinul acela. Dar asta nu îmbunătăți cîtuși de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chestiunea ar putea să fie destul de delicată dintr-un anumit punct de vedere, un prea cinstit pastor din acel orășel a trimis alteței sale un bilețel, prin care-o ruga respectuos să acorde cea mai atentă considerație cazului acelor nefericiți marinari. La care, ducele a răspuns, în esență îambele scrisori au fost publicate), că a și făcut asta, primind banii cuveniți și că i-ar fi recunoscător cinstitului pastor dacă, pe viitor, s-ar abține de la orice amestec în treburile altora
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
epavă fără proprietar. Vă puteți lesne imagina ce duhoare cumplită se degajă dintr-o asemenea masă de carne - e mai rău decît o cetate asiriană în timpul unei epidemii de ciumă, cînd cei vii n-apucă să-și îngroape morții. Unii marinari o găsesc atît de insuportabilă, încît nu s-ar apropia de un astfel de hoit, nici pentru tot aurul din lume. Alții însă sînt dispuși s-o facă, deși uleiul obținut dintr-un asemenea hoit este de calitate foarte proastă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]