5,749 matches
-
Să învățăm deci, din această povață, ceea ce se cuvine să cerem pentru ziua de astăzi și pentru cele ce îi vor urma. Pâinea este o necesitate a zilei de astăzi. împărăția cerurilor este o fericire pe care o așteptăm cu nădejde și credință. Vorbind despre pâine, Scriptura înțelege prin ea o necesitate trupească. Cerând-o, rugătorul să înțeleagă limpede că grija lui trebuie să se limiteze la o singură zi. Dacă cerem bunuri de ordin spiritual, este de înțeles că cererea
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
în ispită, ci îngăduie să fie duși cei care, potrivit iconomiei Sale tainice, sunt lipsiți de ajutorul Său, fiindcă nu s-au făcut vrednici de El. Pe de altă parte, cei lămuriți prin ispite se întăresc în fața încercărilor și capătă nădejde în ajutorul și mila lui Dumnezeu.” Sf. Maxim Mărturisitorul ne îndeamnă să reținem din această cerere că „cine nu iartă din tot ssufletului celor ce i-au greșit și nu se înfățișează înaintea lui Dumnezeu cu inima curată de orice
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a catapetesmei. Acolo a intrat Hristos pentru noi ca înainte mergător, locuind în noi de la Botez. Acest loc este încăperea cea mai dinăuntru, cea mai ascunsă și cea mai curată a inimii. Dacă ea nu se deschide lui Dumnezeu prin nădejdea rațională a minții, nu-l putem cunoaște în chip sigur pe Cel ce locuiește în ea și nu putem ști dacă jertfele gândurilor noastre au fost primite sau nu. Căci așa cum la început, în vremea lui Israel, focul mistuia jertfele
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Cel ce locuiește în ea și nu putem ști dacă jertfele gândurilor noastre au fost primite sau nu. Căci așa cum la început, în vremea lui Israel, focul mistuia jertfele, tot așa se întâmplă și acum. Deschizându-se inima credincioasă prin nădejdea mai sus aminită, Arhiereul ceresc primește gândurile întâi-născute ale minții noastre și le mistuie în focul cel sfânt. Prin gândurile întâi născute a numit pe cele care nu apar la a doua cugetare a inimii, ci sunt aduse îndată, de la
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
neîntinată, nestricată, fără prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvita nașterea ta, L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat; ceea ce ești singură nădejdea celor fără de nădejde și celor biruiți ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine, și tuturor creștinilor scăpare. Nu te scârbi de mine păcătosul și spurcatul, care cu urâte gânduri și cu cuvinte și cu fapte, pe mine de tot
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
prihană, curată Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă; Stăpână, care pe Dumnezeu Cuvântul cu oamenii, prin preaslăvita nașterea ta, L-ai unit și firea cea lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat; ceea ce ești singură nădejdea celor fără de nădejde și celor biruiți ajutătoare; gata folositoare celor ce aleargă la tine, și tuturor creștinilor scăpare. Nu te scârbi de mine păcătosul și spurcatul, care cu urâte gânduri și cu cuvinte și cu fapte, pe mine de tot netrebnic m-am
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
auzi glasul meu! Fie urechile Tale cu luare aminte la glasul rugăciunii mele.De-ai ținea seamă de păcate, Doamne Doamne, cine ar mai rămânea? Dar la Tine este iertarea, toți să se închine înaintea Ta! La Domnul mi-i nădejdea, și-n El nădăjduiește sufletul meu. Sufletul meu așteaptă pe Domnul, mai mult decât străjerii zorile Să nădăjduiască Istrael în Domnul, că la Domnul este îndurarea. Milostivire multă e la El și El va izbăvi pe Istrail de toate fărădelegile
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
a îmbolnăvit. Te rog să-mi dăruiești răbdare pentru a trece cu bine peste această încercare pe care mi-ai trimis-o. Știu că Tu ești aproape de toți cei care suferă și de aceea Te rog să-mi dăruiești bună nădejde de vindecare. Rânduiește-mi cele trebuincioase pentru însănătoșire și nu mă trece cu vederea, căci Tu poți vindeca numai cu cuvântul. Luminează-mă pe mine cu darul Tău și dăruiește-mi sănătate sufletului și trupului. Mângâie sufletele tuturor copiilor și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
continuu. Chiar și în cele mai sumbre proiecții romanești (Eseu despre orbire, în cazul nostru, ori Diavolul este politic corect), rămâne un rest inefabil care biruie răul întunecat din lume. Un firișor de bine neutralizează o mare de rău. Există nădejdea că răul va fi înăbușit, că răul se autodistruge. Important e ca omul să-și păstreze libertatea de a alege binele, ori binele nu coincide întotdeauna cu plăcerea. Dimpotrivă. Chiar și în cele mai oribile experiențe recente, cum sunt pogromul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
formal ce se manifestă doar la nivel declarativ este anticreștinism aceasta pare a fi ideea principală a romanului „Hristos răstignit a doua oară”. Creștinismul l-ar urma pe Hristos în jertfă. Timpul acesta este al suferinței, o suferință asumată cu nădejdea în timpul acela dezmărginit când urmează a se instala fericirea. E o voluptate intelectuală să vorbești despre creștinismul autentic, dar când să-l urmezi e caznă. Preotul care-și folosește poziția pentru a-și întări autoritatea în fața comunității, autoritate pe care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
vândut fotografia lui redacțiilor, scriitorul e din nou vânat de presă. Canada îl descumpănește. Nu semăna deloc cu Rusia, pădurile ei care în povești erau luxuriante, bogate, se dezvăluiau ochilor lui Soljenițîn pipernicite, anemice, nici oamenii nu-i păreau de nădejde, de vreme ce s-a oprit asupra unor „tineri hipi, solizi, slinoși, cu priviri tâmpe”. Până și speranța că s-ar putea stabili în preajma unor ruși se risipi. Atunci poate rămânea Alaska. Cum să plonjeze în plin secol XIX? În cele din
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
oferite de viață și se pare că și de cultură, deși le iubește deopotrivă pe amândouă și nu-i dispus să părăsească pe niciuna: „Din ce în ce căutam mai dârz refugiul în biserici, în cărți creștine, în rugăciune, în nădejdi care părăseau meleagurile neprecisului și se conturau treptat în fermitate.” Ajunge să poată concluziona: „Mă lămurisem cum e cu lumea, doream să o privesc nu cu animozitate. Dar de la distanță.” - Retragerea în credință. Cum poate un om însetat de cultură
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
i se potrivească. Abia Noica îi descoperă pentru el Rohia față de care simte imediat o afinitate irezistibilă. Devine un monah care are drept ascultare administrarea bibliotecii. Intră în lumea lui non-A. Ori care sunt valorile acestui monah? Discreția, credința, nădejdea, iubirea, curăția inimii, lupta cu sine, inteligența, curiozitatea, prietenia, dar mai presus de toate, curajul. Valorile unui monah sunt vizibil nonvalorile unei lumi hiperconsumiste: „În loc de a-și însuși, monahului îi place a dărui, căci el știe că mai fericit este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nebuni. Aici experimentează distanța dintre el și iubire. Strategia care îl salvează este luciditatea. Trebuie să mă supun acestor nebuni de doctori pentru a ieși teafăr de aici. Mirosul spitalului de nebuni este mirosul deznădejdii, asemănător cu cel al pușcăriilor. Nădejdea miroase diferit, ca sânul mamei. O chilie de călugăr miroase altfel decât spitalul de nebuni sau închisoarea, deși baia se face în fiecare caz săptămânal. Nietzsche este o soluție viabilă pentru desfacerea din adormirea spirituală dar falimentar ca parcurs personal
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Îmi dădeam bine seama că astfel de lucruri nu se cred până nu se văd. Nu, nimeni nu m-ar fi crezut niciodată. Nici nu simțeam mare nevoie să fiu crezut, îmi era de ajuns să cred eu.” - Moartea în nădejde. Cum altfel ar fi posibilă jertfirea dacă nu ar fi așezată în granițele unei Imitatio Christi? Nici comuniunea nu ar fi posibilă în absența tainei. Ceea ce se instituie în Sfânta Liturghie săvârșită de preot este o reinstanțiere continuă a vieții
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prin faptul că anulează înțepătura cumplită a gândului că ești o făptură trecătoare. La Baștovoi, părintele Ioan, urmat chiar de Jacob, are acest rol de a ameliora disperarea celui care urmează să moară, ba chiar de a o transfigura în nădejde. Ceea ce este incriminatoriu după Nietzsche la tratamentele preoțești este tocmai infuzia de terapii în fața morții. Rosa Kroner, mama lui Jacob își trăiește ultimele zile în această baie de nădejde, pace și comuniune în care o aruncă părintele Ioan. Moare împăcată
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care urmează să moară, ba chiar de a o transfigura în nădejde. Ceea ce este incriminatoriu după Nietzsche la tratamentele preoțești este tocmai infuzia de terapii în fața morții. Rosa Kroner, mama lui Jacob își trăiește ultimele zile în această baie de nădejde, pace și comuniune în care o aruncă părintele Ioan. Moare împăcată, fără cămașa de forță a sedativelor... Moare neregulamentar, pentru că în regimul impus și cum să mori trebuia să fie politic corect, după reguli bine stabilite, la ore exact stabilite
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
morală se coagulează și țâșnește prin toate fantele. De altfel, tema sfârșitului este la tot pasul. Diavolul vine și din strictețea regulilor care sunt puse să reglementeze viața indivizilor, când de fapt o sleiesc de ce are ea mai cald: iubire, nădejde, comunicare. Regula care nu ajunge să fie interiorizată, care nu se așează peste om printr-o adeziune a aceluia la conținutul său, acest tip de regulă înstrăinează omul de esența sa, îl robotizează. Diavolul este politic corect, adică este adeptul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
în urmă sentimentul escatologic, într-un sens cu totul naturist ce e drept, al sfârșitului culturii europene. Sentimentul eonic nu l-a încercat. Dar concomitent cu aceste presimțiri de prăbușire s-au auzit și alte glasuri, de îndemn și de nădejde. Un Keyserling, după ce a sondat apele duhului de pretutindeni, crede, cu vânjosie de condotier al ideii, în înălțarea vieții pe un alt podiș spiritual. El e însă tot atât de departe de concepția unui nou eon dogmatic, ca și gânditorii raționaliști de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în imens./ O clipă; parcă, limpede, palpită/ În fundul minții umbra unui sens" (Hipnapompică, în Leonid Dimov, Texte, ed. cit., p. 177). 25 Abia aici - de aici - "mă minunează/ O luminare nouă" (Eschivă, în Texte, ed. cit., p. 176). 26 "În nădejdea identității cu cercurile concentrice generate de o piatră aruncată în apă: ultimul le înglobează pe toate dar n-ar exista dacă primul nu s-ar fi născut" (Leonid Dimov, "Argument" la Veșnica reîntoarcere, Editura Cartea Românească, București, 1982, p. 5
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel strașnic, diminuându-i substanța și imprimându-i o traiectorie curbă, un ocol derutant al indirecției. Nu-i de mirare că, în fumul ce împânzea atmosfera, adresanții auziră în politicoasa interpelare mai mult un șuier de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
continua să rânjească subțire la ea de după buza tumefiată, mânjind-o peste tot cu zâmbetul lui isterizant de echilibrat și, deopotrivă, cu sângele lui leoarcă de dezechilibru vital. Smotoceala lui n-o transforma deloc în obiect ci, privând-o de nădejdi și putere, îi amorsa acerb rebeliunea împotriva statutului de neînsuflețită, întrebând-o cine e ea într-un fel nesuferit de imperios, urmat cumva în șoaptă, complet nelalocul lui, și de: "Lazăre, vino afară!" Era mai mult un interogatoriu trupesc forțat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
trupesc forțat, ce o cufunda în anxietatea cea mai adâncă după o metodă asemănătoare infamei waterboard technique (la a cărei mențiune în procesul de la Roma consilierii americani ai acuzării renunțaseră în ultimul moment ca fiind prea riscantă). Găsea ea încă nădejde și putere dincolo de aparenta lor lipsă? Se resemna ea cu iminența unui statut obiectal socotit inexorabil, sau se îndârjea să stoarcă posibilități de ripostă și din piatră seacă? La contactul cu limita umană a secătuirii, uneori piatra seacă se umezește
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a felului uman de-a fi, mereu inexorabil angajat - mai mult sau mai puțin nerăbdător - într-o așteptare dornică. Vizibil stânjeniți de invitația afabilă a arhitecților la autodefinire, nomazii ezitau, înciudați că propria inimă îi expunea unui destin troian prin nădejdile-i copilărești. În principiu, ar fi putut refuza ajutorul cu un gest măreț și un zâmbet condescendent - de genul "uimitor câtă neînțelegere poate încăpea în diferențele culturale!" - spre a dovedi convingător cât erau ei de "tari"; doar la asta visau
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și nici drum care să te poată scoate altundeva". − Ooo, îmi scoți pălăria din sărite, domnule! Ăsta-i Orașul lui Cavafi, preciză Gert. Mă bântuie și pe mine statornic de prin studenție. − Frumos, paralizant de frumos! Dar, dragii mei, ca nădejde de curmare a agoniei, consider că salvarea e un mit de oameni obosiți, extenuați. Alții mai vioi par să înțeleagă că agonia e termenul ultim, și nu moartea; în consecință, se pregătesc asiduu nu atât de intrare în repaus, ci
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]