5,767 matches
-
aceleași mașinării care ar fi trebuit să ne facă pe toți bogați și fericiți. Băiatul era atât de inteligent, de coerent, de citit, încât m-am simțit mândru să mă număr printre rudele lui. Cei din familia Wood își avuseseră nenorocirile lor în ultimii ani, dar Tom părea să fi supraviețuit dezastrului reprezentat de despărțirea părinților - ca și tulburărilor adolescentine ale surorii lui, care se revoltase împotriva celei de a doua căsnicii a mamei și fugise de-acasă la vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
că instinctul mă avertizase că escrocheria cu Hawthorne era doar o cacealma, o păcăleală elaborată într-o altă păcăleală, și că răzbunarea fusese de la bun început unicul motiv. La ce folosește să știi, dacă nu aplici ce știi ca să împiedici nenorocirea unui prieten? Încercasem să îl avertizez pe Harry, dar nu fusesem destul de categoric, nu investisem destul timp și efort pentru a-l face să înțeleagă de ce trebuia să dea înapoi. Și acum era mort - ucis cu sânge rece, și ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
abat fie și cu o iotă vor fi sancționați, dacă nu eliminați. Nimic mai normal și mai benefic : dar cine și cum stabilește aceste norme și respectarea lor ? De la „o echipă de cerctători de la institutul X”, care a demonstrat ce nenorociri (sau fericiri...) mă așteaptă dacă mănînc pătrunjel, de pildă, pînă la marile trusturi ale industriei alimentare, bătălia pentru normele de consum este uriașă și cît se poate de politică. Last but not least, ca să poată avea grijă de mine, Food
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
iar bine-cunoscuta hărnicie a neamului nostru nu mai este revendicată aproape de nimeni. Am devenit, între timp, o societate de indivizi civilizați. Statistic vorbind, fiecare dintre noi pare să se considere o persoană definită în primul rînd de „un comportament civilizat”. Nenorocirea noastră este însă că fiecare astfel de individ civilizat este înconjurat de toți ceilalți români care, ei, nu sînt deloc civilizați - această trăsătură fiind aproape pe ultimul loc în portretul schițat de fiecare român celorlalți români. Trăim, carevasăzică, într-un
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ideologic al hărniciei este soluția ieșirii din criză, iar el presupune pur și simplu sacrificarea săracilor, declarați ontologic leneși (chiar dacă nimeni nu a îndrăz nit să-i declare pînă acum de-a dreptul „cerșetori”) și astfel vinovații principali de toate nenorocirile crizei trecute, prezente și viitoare. Statul social este „demascat” ca stat asistențial, iar acesta este radical delegitimizat de către puterile neolibe rale, care învinuiesc astfel greaua moștenire a unei stîngi fantasmate. Dihotomia salvează omenirea ! Povestea a început mai demult, pe cînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
pe loc, îi mângâie suprafața ușor vălurită fără să-i pese de răceala gheții, îl duse cu ambele mâini la șold, apoi îl ridică, tot cu două mâini, și făcu, răcnind, o mișcare de spadasin spre un dușman nevăzut. Din nenorocire, țurțurele, obișnuit pesemne cu mai multă liniște la marginea de acoperiș pe care crescuse, nimeri prost: un ins cu uniformă militară și baston cu cioc de argint, un domn de statură mijlocie care tocmai ieșea pe ușa clădirii cu ceas
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tipări tot tirajul. Dl. Procopiu citi titlurile cu verzale, și începutul știrilor, și anunțurile mai importante. PROIECTUL CONTRA DUELULUI. NAUFRAGIEREA BRICULUI OTOMAN TALY în Marea Neagră. Întâmplări din capitală. O escrocherie à la Andronic... Știri judiciare. Starea civilă. Adânc mișcată de nenorocirea ... A. S. R. Principesa Maria. Declarații de căsătorii. DIN ITALIA. DIN LONDRA. Din Buzău. Teatre. Astă-seară, la Teatrul Național... Operă. Dra Olimpia Mărculescu și Dl ... în Rigoletto. Anunț. „S-a pierdut un portmoneu din piele de căprioară în zona Teilor Clemenței
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Jacques ar fi sărit jos, dragul de el, dacă ar fi putut. Trăsura noastră era în mers, iar prichindelul în dreptul fostei mănăstiri Sărindar (încă mă doare sufletul c au dărâmat-o, era catedrala Bucureștilor, lumea zice c-or să vină nenorociri!). Așa că i-a strigat din fuga calului să treacă pe la noi, cât mai curând, deși l-a văzut nu mai departe decât aseară. Nu sunt sigură dacă Nicu l-o fi auzit și nu cred c-o să vină, am văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cumplită fiindcă băiatul nu se întorsese acasă de două zile. Și că poate aleargă să întrebe pe la prieteni și, cu fiecare răspuns negativ, o speranță li se spulberă, iar inima capătă tot mai mult convingerea că s-a întâmplat o nenorocire. Teama asta chinuitoare nu e decât începutul răului. Și că speranța de care se agață să l vadă întors e cea mai rea. De ce mai există speranța și îngrijorarea, dacă ele trebuie să se termine așa? E ca și cum deznădejdea are
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
un chip mereu bucuros, de parcă lumea era în veșnică sărbătoare, i-a spus direct care sunt casele cu tinere fete: familia Petrescu, cu cinci fete, săracii de ei, le trebuie o prăvălie întreagă de rochii pentru ele, e o adevărată nenorocire! Și, din cele cinci, numai cea mică e frumoasă. Domnul Văleanu, negustorul, cu o fată de 17 ani ca o zână, pe care o cheamă Elisabeta, ca pe regină, și-apoi Margulis, doctorul, cu o fată tot de 17 ani
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
devii bungaș“, hoț de buzunare, „netrebnic“. Petre era tot mai speriat pe măsură ce se gândea. Iată că bălanul murise, dacă-l așteaptă și pe el aceeași soartă, ca în istoriile despre lucruri blestemate, pe care, dacă le furi, îți aduc cine știe ce nenorociri? Și Petre începu să gâfâie de spaimă și simți că trebuie să facă urgent un drum până în curte. Luă Universul, rupse în opt fiecare filă și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
copii. După moartea celui de-al doilea bărbat, doctorul, căruia-i fusese și nevastă, și asistentă, și confidentă, și, după ce pierduse doi copii, un băiat și-o fată, și mai rămăsese cu doi băieți, adunând în ochi și-n inimă nenorocirile oamenilor, doamna Turnescu se dedicase din toate puterile operelor de binefacere. Nu numai că făcea donații mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
plecare. Îi lăsase masa așternută. N-o mai văzuse pe mama asta de câteva luni de zile, nici nu mai știa de când. Îi fusese tare-tare dor de ea și-i veni să plângă de bucurie, apoi însă-și aminti de nenorocirile lui de ieri, din stația de tramvai, de primul plic pe care nu l-a putut duce la destinație și iar simți că inima îi atârnă mare și grea în piept. Știa cum arată o inimă, pe jumătate roșie, pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
știu. Și ce dacă am nevoie și eu de mângâiere, fie și pentru o dată, fie și pentru un fleac? Și ce dacă, azi, uite-așa, îmi pasă mai mult de fetele mele și de necazul meu mărunt decât de toate nenorocirile lumii? Și ce dacă azi nu pot să sufăr pentru toată omenirea și-aș vrea să sufere măcar un om din omenire pentru mine? Sângele care-i năvălise Agatei în obraji arăta că-i supărată mai mult pe bărbatul ei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cărțile altora, descoperim in noi teritorii nebănuite. Eterna muțenie a cosmosului mă înfioară. Mulți oameni străbat lumea fără să o înțeleagă. Știința are nevoie de cunoaștere, religia - de revelație. Nu-mi convine nici mie să-mi cunosc toate scorburile sufletești Nenorocirea e că mintea omului înghite și ceea ce nu poate digera. Tainele universului sunt asemenea prostituatelor de lux: țin la preț. Judecata globalistă nu este niciodată corectă. Greci erau atenienii dar și spartanii. Caut cărarea care nu se va sfârși odată cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
condiției umane. Și dacă glanda fericirii ni s-a atrofiat? Numai arta, credința și iubirea pot genera inefabila fericire. Am impresia că fericire nici Dumnezeu nu mai are de unde să ne mai dea. Fericirea poate fi și un inventar al nenorocirilor care ne-au ocolit. Fericirea e ca și orgasmul. Dacă ține mult, înseamnă că ceva nu e în regulă. Fericirea rămâne totuși o chestiune homeopatică. Omul a descifrat scrierile maya și cuneiformă. Nu și tainele fericirii. Unora li se pare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
tainele fericirii. Unora li se pare că fericirea înseamnă doar încălcarea prohibiției. Întotdeauna avem impresia că adevărata fericire se află în altă parte. În materie de fugă, campioană rămâne, deocamdată, fericirea. Fără termen de comparație nu există fericire. Și nici nenorocire. În materie de fericire, cei mai mulți sunt teoreticieni. Numai foamea de glorie a transformat fericirea într o himeră. Fericirea generală nu este decât o lozincă incoloră. Conjugată la trecut orice fericire doare. De multe ori fericirea nu este rudă cu rațiunea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ortografie. Nu mizați prea mult pe lipsa de precizie a plutoanelor de execuție. Aplauzele pot stimula talentul. Dar și paranoia. Cândva, cuvântul om suna ca o promisiune. A existat iluzia că democrația creează în mod spontan caractere și prosperitate. O nenorocire mai mică decât cea prognozată poate trece drept un soi de fericire. Nu-ți cerceta prea adânc prietenii. Lasă-i așa cum ți i-ai dorit să fie. Nu caligrafia sporește prestigiul medicului. Libertatea este marele premiu de consolare a celibatarilor
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cosmosul. Numai de acolo Pământul se vede frumos. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Accept să fiu înșelat de un escroc, decât să nedreptățesc un pungaș. Sunt viu. Deși nu am pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi și un test de rezistență. Cultura generală este centura de ozon a spiritului. Singurătatea poate fi olimpiană. Ori cumplit de stresantă. Ajunși la porțile Occidentului, nu ne putem încă vindeca de complexul Dinicu Golescu. Gazetarul rămâne marele, ori
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mai mulți medici curanți. Mentalitatea oamenilor se schimbă chiar mai greu decât orânduirea socială. Se desprind de mine cărțile pe care le - am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili.. Are și cârciuma premianții ei. O scârnăvie de marcă : aurul. Cu timpul, indiferența se transformă în nesimțire. Printre performanțele moralei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
e lichidă. Tatăl își urcă fiul pe umerii săi. Iar el uită să mai coboare. Judecătorii împart dreptatea. Dar nu o lasă întreagă. Poate nu întâmplător lingourile de aur au formă de sicriu. Același contur au toate obsesiile noastre materiale. Nenorocirea e că omul poate fi performant și în absența caracterului. La mare, unele fețe își poartă costumul de baie aiurea. Adică, în mână. Chirurgii ne duc imediat în sala de operație. Le este frică să nu ne vindecăm singuri. Să
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile intelectuale devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In puț pot cădea căscații, dar și visătorii. Îl tragi spre ozon, iar el se repede în hidrogen sulfurat. Puțini revoluționari știu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
caractere sunt atât de rare încât ar trebui ocrotite în rezervații. Nu poți ține pasul cu alții? Depășește-i! Medicamentele foarte tari nu por fi suportate decât de oamenii sănătoși. Există pași înapoi înțelepți, dar și pași înainte imbecili. La nenorocire, omul descoperă potențialul farmec al vieții, dar și reala ei fragilitate. Speranța și disperarea sunt talgerele fundamentale ale condiției umane. Se desprind de mine cărțile pe care le-am scris precum rocile dintr-o stâncă detonată. Mentalitatea oamenilor se schimbă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
trebuia de mult să fiu trimis la casare. Eseul poate fi un succes in nuce. Sarea și piperul jurnalului e cancanul. Luciditatea cenzurează nebunia care este atât de necesară marilor proiecte. Sunt viu. Deși nu am pentru aceasta nici un alibi. Nenorocirea poate fi un test de rezistență. Salvarea noastră rămâne cosmosul. Numai de acolo. Pământul se vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le aruncau unde se nimerea și sorbeau totul până la fundul vasului. Altele, mai îndrăznețe, aveau neobrăzarea să înțepe exact când și unde victima nu se aștepta. Excluzând duminica, masa de prânz
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]