7,995 matches
-
timpului și miza - scufundarea iminentă, în vreme ce copiii caută mâna tatălui, ca de obicei: nimeni nu râde284. Descoperim în aceste versuri nu atât tentația orgolioasă de a aboli arbitrarul semnului poetic, confundând cuvântul și imaginea, cât mai curând simptomele eșecului, ale neputinței de a ordona evantaiul aparențelor. Sunt semne ale oboselii, ale refuzului de a construi un discurs unitar sau coerent: Dacă așteptarea se prelungește, nu e de vină gândul - cameră suspendată pe cea mai înaltă trambulină: poți cuprinde de-aici prea
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
de crescut, desigur ai nevoie de protecțiexe "„protecție" și de ideologiixe "„ideologie" și politici ale dreptății sociale și asistării semenilor aflați în nevoie. Dar dacă aceasta devine unică ideologie și unică politică, va naște o societate de asistați, în perpetuă neputință, și îi va sărăci și face dependenți pe cei care asigurau asistarea celorlalți. Un cerc vicios din care este greu de ieșit. Cu alte cuvinte, o societate pluralistă trebuie să facă loc unui hibrid de interese și orientări. Feminismul, la
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
se opună cu stăruință integrării. Cu toate acestea, deontologia și dreptul fiecărui copil de a avea șanse egale la educație nu ne permit să utilizăm aspecte de tipul celor menționate anterior ca argumente Împotriva Învățământului integrat sau ca justificări la neputința noastră, a celor chemați să răspundă de actul educației și formării copiilor noștri, de a Înțelege și a accepta, de a renunța la unele prejudecăți despre copiii care nu s-au bucurat de aceeași șansă ca noi. O analiză comparativă
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
Heliade scrie: „Cerul e al meu templu și singur-nchinare, Seninul lui e semnul prin care Îl slăvesc...” O definiție, evident, banal poetică, reluînd o veche sugestie despre natura sacră a talentului. Heliade o dezvoltă pentru a marca, În finalul poemului, neputința lui de a părăsi ceea ce azi numim obligațiile cetății: „Lutoasa mea ființă aci se zăbovește, Dar eu sînt după tine, pe urmă-ți te-nsoțesc; RÎvna p-ale ei aripi acolo mă răpește Și soarta ta cea lesne În veci eu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liniștit. Spiritul voiajor, care este Alecsandri, caută mereu un liman și, cînd Îl află, este cuprins de grija literaturii. O grijă Învinsă Înainte de a deveni o neliniște. Nu aflăm nicăieri, În poeme sau În scrisori, un accent de disperare, de neputință În fața foii albe. Alecsandri are o conștiință, În genere, liniștită. Scrisul este, pentru mentalitatea lui de fermier, o recoltă pregătită din vreme. Dacă nu intervine ceva (timpul rău!), recolta este, În genere, bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de stil. Scrisul ca atare nu este, repet, o dificultate. Versul: „cînd scriu o strofă dulce pe care-o prind din zbor” spune Îndeajuns despre psihologia creatorului. Alecsandri are și el sentimentul unui Întemeietor, Însă sentimentul nu mai bîjbîie Între neputințele limbajului și neștiința retoricii. Folclorul Îi oferă o mitologie, retorica este bine cunoscută. Alecsandri este mai bătrîn (artisticește) decît contemporanii lui. Cu el poezia română atinge un nivel de stabilitate. Spaimele Începătorului au dispărut. Alecsandri are Într-un grad considerabil
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
affirmation: la tautologie n’est elle pas cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cet état inouï où se retrouvent, toutes valeurs mêlées, la fin glorieuse de l’opération logique, l’obscéne de la bêtise et l’exploration du oui nietzschéen!”* O figură, așadar, a tautologiei și a neputinței limbajului de a exprima totul. O neputință ce exprimă, totuși, o stare de fascinație, un refuz care sacralizează obiectul. Alecsandri n-are această sacră reținere În fața obiectului adorabil. El găsește cuvintele, numai că ele se repetă și nu părăsesc aproape niciodată sfera abstracțiunii. Cuvintele dematerializează imaginea. Ființa
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume sau din lume sînt afară! Și de sînt și de am viață, dar lumea ce-mi folosăște CÎnd a ochilor mei lume din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
afirmînd că nu mai poate crea În jurul lui o galaxie de lumi, omul Îndrăgostit implantează, În acest timp, În jurul lui universuri noi (acelea ale imaginației). E vorba, În fond, de figura, deja semnalată, a preterițiunii: discursul ce se scrie din neputința de a-l scrie... A exprima inexprimabilul este, În esență, pariul poetului erotic. Văcăreștii, Conachi folosesc În chip curent acest subterfugiu. Nu afirmă ei tot timpul că n-au cuvinte, n-au instrumente să Înregistreze ceea ce văd, ceea ce simt? Atoposul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Însuși este o petrecere și un instrument de seducție. Voi arăta mai tîrziu cît de complexă este retorica amoroasă a Încercatului amant. Să reținem pentru moment că, În războiul lui pasional, Conachi introduce și arma subtilă a literaturii, sub forma neputinței de a-și scrie pasiunea, de a trece năcazurile În literatură... Slabă viclenie: poetul nu face decît să scrie istoria propriei pasiunii. Am putea zice că tema lui unică este aceea cu care Încep marile epopei: CÎnt amorul și armele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a fost întrebată de un ziarist de ce n-a reușit să dea capodopera așteptată, prozatoarea a semnalat surâzând că nu a fost de vină graba cu care a scris cele peste o sută de romane, ci pur și simplu propria neputință. Fapt e că Dostoievski, Balzac sau Goethe, care au scris chiar mai multe cărți, au dat capodopere în ciuda mareei de pagini". Cărțile sale au fost distinse cu premiile: Marina Franca, Palmi, Alfonso Gatto, Tarquinia-Cardarelli, Calliope, Città di Firenze, Città di
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
lucruri și nu reușesc să-mi fac timp ca să aprofundez și să verific. O carte ce se referă la o alta devine un lanț și acest lanț adesea se ramifică generând un altul. Știu, o să-mi spui că e cu neputință să citești tot ce s-a scris, dar mă tem să trec cu vedere tocmai textul ce cuprinde adevărul ce-l caut. Atenție, cei lacomi se îneacă; dezlănțuirea ta în a cunoaște n-ar putea fi cumva lucrarea diavolului? Mie
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
să dea înapoi. Astfel, ca să nu dorm mereu sub cerul liber, numai bun pentru a fi sfârtecat de lupi, a trebuit să le fiu oaspete. Exgera, își dăduse seama, și corectase subit tirul schimbând povestirea despre propria-i persoană și neputința de a nu recurge la ospeția acelor oameni care putea să fie, dincolo de mizeriile și durerile ce-i năpădeau, și degustătoare. Doamnele nu conteneau să scoată mici strigăte: nu le păsa de starea bieților oameni pe care Tommaso încerca să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se închidă în acea văgăună de inerție și de timp fără de timp, de unde plecase, îl făcea furios și-i stârnea și mai mult dorința de răzbunare în contra acelor ființe ce-i îngreunau viața. Să fugă încă o dată îi era cu neputință, căci patru jandarmi îl escortau, refuzând să schimbe cu el o vorbă mai mult decât era nevoie. ...Sigur, o să-mi văd părinții; cine știe dacă își va mai aminti cineva de mine după atâția ani de absență. Nu cumva tu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
drept un monstru, dușman atât al Spaniei cât și al Bisericii. Voiau să facă din el un individ abject care a profitat de ingenuitatea ciobanilor și a țăranilor, a meșteșugarilor analfabeți și a altor oameni sărmani. Dar dacă era cu neputință să deposedezi Spania de puterea ei, atunci care erau intențiile lui? Există în creierul tău un șarpe, fra' Tommaso, ce te-mboldește și te mână mereu spre genunea perversiunii. Dar de data asta ai făcut-o prea groasă, ai sfidat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
reprezintă. Dacă împăratul ar fi de față în această curte, ar izbucni în râs văzând cum decurge procesul. Cei ce defilează vomitând fărădelegi care nici măcar prin gând nu mi-au trecut, sunt mai curând niște marionete decât oameni. Era cu neputință pentru mine să smulg Regelui Regatul și provincia: nu cutează s-o facă Franța, Anglia și Imperiul osmanlâilor; cum aș fi îndrăznit eu, un amărât de monah, să mă ridic împotriva stăpânului a două lumi? Și nici nu era cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
O mână moale îl prinse de umăr și îl întoarse cu fața în sus. Ea îi culese cu băgare de seamă câteva fire de iarbă uscată de pe obraz și-i scutură părul de țărână. Coltuc zâmbi, pierdut și rușinat, în neputința lui. Privirile lui o cuprinseră, adăugându-se părului blond ca o a doua aură și împletindu-se cu privirile ei viorii. Se simți atât de fericit, încât ochii i se umplură de lacrimi. — Te doare, măi, puțulică ? auzi un glas
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
boncăluiește. Femela n-are de niciunele, ba mai și tace pe deasupra. La om e tocmai pe dos. Femeia e frumoasă și înzestrată cu tot felul de podoabe de la natură. Pe când bărbatul, uită-te la el, burtos, chelios și bântuit de neputințe... Jenică nu se încumetă să avanseze pe tema asta. Își puse mâinile pe genunchi, ca să-și ascundă burta. — E tare gagica... Și uite-o cum calcă pe tocurile alea, înțepat, parcă ar merge pe boașe. Asta de unde-ți veni ? întrebă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a ajuns, în întunericul morții, lucru pe care vrea să-1 însemneze expresia «s-a ascuns» (Fac., 3, 1)<footnote Ibidem, p. 276. footnote>. Sfântul Simeon numește pe Dumnezeu flacără, foc duhovnicesc și soare nematerial: Dar Acela e (Foc) duhovnicesc, cu neputință de împărțit, e cu desăvârșire inseparabil și indivizibil; căci atunci când e comunicat nu se divide în mai multe, ci rămâne indivizibil și există în mine; răsare în mine înăuntrul ticăloasei mele inimi ca un soare sau ca discul unui soare
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
dumnezeiască pe care o vede ca pe una care-i vorbește. În Imnul 22, DumnezeuLumina îi prezintă Sfântului Simeon calitățile suprafirești ale Ei: Crede deci că Eu sunt o lumină fără formă, în întregime simplă, necompusă, indivizibilă prin fire, cu neputință de iscodit, apropiată în chip neapropiat (accesibilă în mod inaccesibil); căci Mă las privit cu adevărat, Mă arăt cu iubire de oameni schimbându-Mi forma după puterile fiecărui om; nu sufăr Eu aceasta (schimbare), ci cei ce se învrednicesc să
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
arăt ca foc, Eu Cel ce am creat focul cu cuvântul<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 22, p. 142-143. footnote>. Într-un alt dialog cu Dumnezeu-Lumina, sunt prezentate însușirile sau calitățile Ei: Prin fire, Eu sunt cu neputință de exprimat, cu neputință de cuprins, nelipsit de nimic, de neapropiat, nevăzut pentru toți, de neatins, de nepipăit, neschimbabil după ființă, Singur în singurul univers (tot) și Singur împreună cu toți cei ce Mă cunosc în întunericul acestei vieți, afară din
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
Cel ce am creat focul cu cuvântul<footnote Sf. Simeon Noul Teolog, Erosurile imnelor dumnezeiești, 22, p. 142-143. footnote>. Într-un alt dialog cu Dumnezeu-Lumina, sunt prezentate însușirile sau calitățile Ei: Prin fire, Eu sunt cu neputință de exprimat, cu neputință de cuprins, nelipsit de nimic, de neapropiat, nevăzut pentru toți, de neatins, de nepipăit, neschimbabil după ființă, Singur în singurul univers (tot) și Singur împreună cu toți cei ce Mă cunosc în întunericul acestei vieți, afară din toată lumea, afară din cele
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
nevoit să ocup locul acela? Sunt și pururea mișcător în chip necircumscris - căci unde Mă vei căuta mergând, ca să Mă găsești acolo?<footnote Ibidem, p. 140. footnote>. În Imnul 22, Lumina continuă să se prezinte astfel: prin fire sunt cu neputință de negrăit, cu totul de nespus, de nerostit și de nerecunoscut pentru oameni și îngeri, și de neînțeles pentru orice altă ființă creată. Cunoaște numai cele ale tale sau, încă și mai bine, pe tine însuți și atunci vei cunoaște
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
plinătății luminii dumnezeiești: Stând așa eu, sfâșiind întreg întunericul nopții, raza coboară la mine ca o funie din înălțimea cerului. Pun repede mâna pe ea, o strâng ca să o țin tare, ca și cum ar putea fi prinsă, și ea rămâne cu neputință de prins; și totuși o țin fără să o pot prinde și urc. Și, urcând eu așa, razele urcă și ele împreună cu mine, trec dincolo de ceruri și de cerurile cerurilor, și mai presus de ele văd iarăși soarele<footnote Ibidem
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]