6,179 matches
-
ei îmbujorat și să-i absoarbă toate nuanțele. — Aha! rostise ea, într-un târziu. Bobo înghițise din nou în sec. O cunoștea suficient de bine pe Clara ca să-și dea seama ce se ascunde în spatele acelei scurte exclamații. O gheară nevăzută i se înfipsese în gâtlej și totuși con tinuase, neclintit, să pună sare pe rană: — Vrea să se dddes-tindă. Spune cccă atunci cccând e cu-cu tine e ten-si-o-nat și asta îl o bbbosește... și-l ppplictisește. Ddar eu... Acum
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
unei cerșetoare negri cioase așezată pe treptele de la intrarea unui bloc anost. Plecă fluierând, cu mâinile în buzunar, și se întoarse acasă con tinuând să fluiere. Știa ce are de făcut ca să scape de amintirea chipurilor ironice care îl urmăreau nevăzute de pe pereții jupuiți. Acum știa. Seara târziu, spre mirarea lui, în cameră intră domnul Scarlat. Intră și se opri în prag. Bobo îl privi înlemnit. Știa că domnul Scarlat nu intră niciodată în camera aia. Se aștepta ca tatăl său
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
l ar fi tras înapoi. Când tălpile atinseră nisipul se simți dintr-odată istovit și se prăvăli pe nisipul umed, tremurând de frig. Auzi pașii fetei apropiindu-se și simți cum pogoară șalul pufos de lână ca un uriaș fluture nevăzut peste spatele lui. — M-ai speriat, auzi glasul fetei. Nu știam cât ai de gând să te mai duci în larg și m-ai speriat. Erai foarte departe pentru un începător. Mult prea departe. — Asta-i culmea, mormăi Eduard cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
urmărind tălpile care se îndepărtau fără să lase vreo urmă, nici măcar atunci când călcau peste mici movilițe de nisip. își ridică mirat privirea, neînțelegând, și atunci o văzu pe Carla pă șind tot mai sus, în aer, ca pe niște trepte nevăzute, trăgând șalul după ea și dispărând într-un nor de un albastru închis, ascuns în mijlocul unor nori violeți înșiruiți precum un escadron tăcut de nave cosmice care pluteau înspre largul mării. Eduard se lăsă din nou pe spate, închizând ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
el de zidul stâncii, aruncându-se în gol după ea. 7. S-a înserat de mult. Toată mulțimea care a năvălit de 1 Mai în stațiuni și pe plajă a dispărut, hăpăită parcă de botul umed, căscat, al unui monstru nevăzut. Același monstru care, uneori, face tumbe în valuri și apoi se rotește străveziu pe nisip, învârtejindu-l în dâre adânci de cercuri strâmbe. Eduard studiază încruntat, cu privirea lui cenușie, movilițele jilave pe care le for mează talazurile purtate de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
slobozind aburi pe nări. Dintr odată, frumoasa ei bucătărie, de care era atât de mândră și în care își petrecea cu atâta voluptate diminețile, devenise o cloacă - murdară și dezagreabilă, ba chiar de-a dreptul grețoasă, precum vizuina unui monstru nevăzut. Păși pe vârfuri afară din bucătărie, trăgând indispusă ușa după ea, să nu mai aibă sub ochi harababura de acolo. Era prima dată când spărgea ceva de ani de zile, nici nu-și mai amintea de când, și incidentul de mai
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
meargă înainte pe calea ei bătătorită, lipsită de obstacole. Clara adormi cu greu în acea noapte, foindu-se întruna în așternut. I se părea, în mod cu totul ciudat, că între ea și pernă se intercalase o altă pernă grea, nevăzută, ca de piatră, care o împiedica de astă dată să adoarmă. Simți regretul neașteptat că nu are un compact disc cu muzică de orice fel la îndemână, ca să alunece mai lin în somn. Poate niște muzică progresivă, de care nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că preferă să ronțăie semințe cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin Neacșu. Ceva ca o jivină nevăzută, cu ochi sticloși și pânditori. Uneori, în rarele nopți când visa și în și mai rarele dimineți când își amintea visele de peste noapte, Clara Ionescu se trezea cu chipul domnului Neacșu în minte și se uita nedumerită alături. Dacă era
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai vedea nimic pe geam. Se apropie curioasă de fereastră. Ploua cu stropi deși ce păreau să se lege unul de altul într o pânză țesută de un ac de foc care sărea sprințar de colo-colo, mânuit de un croitor nevăzut. își ridică anevoie privirea înspre cer, dar nici acolo nu vedea decât aceeași țesătură compactă din inele de stropi. Ploaia nefi rească și șfichiuitoare nu părea să mai contenească. Așa plouase și în ziua aceea, de după aniversarea Georgianei, când am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apă rece de ploaie. Frumoasa ei bucătărie nu mai era frumoasa ei bucătărie! Era ceva străin și vrăjmaș, care o pândea cu zeci de ochi de gheață din pardoseală și de pe bufet și de pe aragaz... Frumoasa ei bucătărie devenise un nevăzut monstru cu ochi răi și vicleni, gata să sară în orice clipă asupra ei. închise ușa brusc, spunându-și: „Nu s-a întâmplat nimic. Cu rentul a spart un geam. Un mic ghinion.“ Dar ochii răi, de gheață, o pândeau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
diploma de amintirea căreia mintea ei refuzase ani de-a rândul să se anine. Diploma aceea, pe care o mână străină caligrafiase un nume care era și nu era al ei, Carla Marin, o trase cu forța printr-un tunel nevăzut și nebănuit al timpului și al spațiului. Clara se revăzu dintr-odată cu douăzeci de ani în urmă, pe o bancă din parcul de lângă liceu, cu ciorapul rupt și o vânătaie pulsatilă la genunchi, dureroasă destul, dar cu o durere înmiit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dinspre hublou, lângă ea, ședea un bărbat cu o alură inconfundabilă de șofer. Un șofer descumpănit de un mij loc de transport pe care nu îl putea controla. Bărbatul dădea din mâini, în gol, de parcă ar fi mânuit un volan nevăzut, în încercarea vană de a porni vehiculul înțepenit la sol. Până la urmă, mâinile i se opriră fericite, în buzunarul scaunului din față, de unde extraseră un pliant cu instrucțiuni pentru situații de urgență, și ochii i se repeziră să înfulece detaliile
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
gol și privi în jos. Nu se vedea nimic. „De fapt, e atât de simplu!“, își spuse, încercând să se desprindă de trunchiul zgârietor al bradului și simțind în același timp, cu mirare, că este trasă înapoi de niște brațe nevăzute și că, dintr-odată, pășește prin aer fără să mai atingă pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
suspinare, a cutezat, mai încolo, să o schimbe în rugă și în chemare, strigându-l pe Alah-Dumnezeu Iar chemările lui Ali Străilaș se lipeau de bolțile de întuneric ale minei de sub Pietrosul, precum limba de cerul gurii, prelingându-se în Nevăzut Cât despre noi, stăruind în nerăbdare, urmăream Apa, pe nimică pe ceas, ca să vedem dacă nu cumva scade, iar timpul nostru, al celor aflați în restriște, se scurgea, negru și greu, ca un iaz de păcură și de clei Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care o chema colegul nostru Ci tocmai atunci, când Pamfil Duran, mai semeț ca oricând, se ruga, menind și chemându-și cu înfocare închipuirea, deodată schela sondei s-a zgâlțâit, cutremurându-se tare, de parcă ar fi hurducat-o un duh nevăzut din mină Iar Pamfil Duran bâldâbâc! a venit de sus, taman în Apa cea viforoasă și țesută cu negreață, așa îmbrăcat cum era și cu lampa și cu harnașamentul greoi pe care, avându-l în inventar, îl ținuse închingat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Fiul și Sfânt Duhul Său, Cel de Viață Dătătorul, Amin Pe când altul, ispitit fiind de cel viclean, de vrăjmașul fără de nume, are nebuneasca năzuință și ambiție de a crede că nu ar fi deasupra omului și a toată firea, Cel Nevăzut, Atoatefăcătorul și Atoatedătătorul Voia aiurită a acestui fel de om este să nu aștepte sprijin Ceresc, adicătelea și să nu creadă în astfel de ajutor Dar asta înseamnă că și acest bezmetic are tot un fel de credință, deci, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fata noastră, Caterina. E la liceu, tocmai în capitala de județ, unde hălăduiesc șefii cei mari, în frunte cu primul-secretar de la Partid... Caterina ne face cinste: învață bine și e ascultătoare, nu cum sunt fetele de azi... Printr-un semn nevăzut, pe care, însă, Iov îl înțelese, Profetul îl chemă să i se alăture. Amândoi priviră îndelung la poza cea mai mare a Caterinei, care se uita la ei cu ochii mari, limpezi și nevinovați. Iar mai înturnau privirile spre altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
necontenite pe drumul acelor cavaleri cruciați, Vladimir își permise răgazul de recuperare a forțelor. Eșuă în penibila căutare a unui adăpost temporar, undeva, în spatele zidului apărut în cale. Obstacolul acelui zid se contura în întunericul lăptos, revărsat de o Lună nevăzută, care se ghicea prin noapte și prin ninsoare. Se deplasă, clătinându-se, către profilul întunecat, al unei porți de grilaj, sugerând o copcă zugrăvită pe bezna congelată a nopții. Poarta rămăsese întredeschisă în omăt, după pasajul unui necunoscut care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ghiceau linii vânoase, precum și dunga rezolută a unui pumnal de oricalc. Regressus in infinitum! murmură Profesorul. Iată-mă dinaintea unui aborigen din alte timpuri... Pe măsură ce se apropia de el, Profesorul observă că Vânătorul înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
urmă reluă cu glas nostalgic: Ție îți zic, Albert, neștiutul meu frate: strămoșii mei cei din stele, rătăciți fără de întoarcere, au izvodit cândva o rostire astfel de concis alcătuită, încât împărtășește, cu iscusință de pravilă și cu viers de descântec, nevăzuta legătură dintre miezul lucrului și spiritul său. Un fulger negru scăpără subit din ochi de Fată cu grumazul prelung, ferecat în inele de aramă. Fata privi câteva secunde spre Vânător cu infinită și neascunsă surprindere. Totuși nu altfel, ci potolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
așa! Ce este cu tine Smaranda? Mă refer, cu adevărat. Ea observă expresia lui ușor surprinsă și își ferește privirea, ca și cum acolo, în cristalul irisului, ochii pătrunzători ai lui Marius ar fi descoperit ceva ce trebuie să rămână ascuns și nevăzut. Ei și tu acum. Ce vrei, sunt femeie, am dreptul la un moment de slăbiciune. Se știe că primăvara e momentul depresiilor. Își șterge lent lacrimile cu batista scoasă din mâneca jerseului și continuă pe un ton aproape normal: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îmbătat nu se îmbătaseră, adevărul că nici nu consumaseră prea mult, în schimb a doua zi se treziseră cu o groaznică durere de cap. Ținând în palma mâinii stângi gâtul sticlei, Marius face gestul de a da noroc cu cineva nevăzut. Dragă prietene, sper să ai dreptate! Vreau ca în noaptea asta să mă îmbăt ca un porc și fie ca virtutea să se încline în fața viciului dacă asta îmi aduce uitarea! Speranță deșartă. Adoarme cu greu, abia spre dimineață. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bucură în special cele de fructe. Sper să o mai înzdrăvenesc pe Vanda cu ele, altfel am dubii că organismul ei epuizat va rezista la naștere. Iese grăbit, frecându-și mâinile amorțite din cauza gerului. În scurt timp, partizanii se fac nevăzuți pe drumurile muntelui. Rămân în urmă dor câțiva care leagă pe spatele a doi măgari canistrele și bidoanele cu benzină găsite intacte. Karel revine lângă postul de pază și face semn unuia dintre oamenii lui să demonteze mitraliera. Pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
un sinistru joc cu moartea, bezna fiind un aliat și dușman deopotrivă. Pe lumină ar fi putut să recunoască din timp amănuntele ce dau de gol "surprizele", dar, în același timp, au nevoie de întuneric pentru a fi invizibili. Din nevăzut, un fascicul luminos explodează în noapte, inundând platoul și liziera pădurii într-o lumină albă, orbitoare. Un reflector! Toți încremenesc, preschimbați în umbre palpitând de emoție, unduind printre umbrele indiferente și reci ale copacilor. Cea mai mică mișcare îi poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
gândește doar la viața lui. Un țipăt ascuțit și prelung, al unei ființe umane aflate în agonie, se împrăștie trist peste locul încleștării plin cu chemările jalnice ale muribunzilor. Apoi, se lasă liniștea. Numai vântul glacial alunecă ca o umbră nevăzută peste câmpul bătăliei. În tăcerea nefiresc de adâncă, Marius ajunge să audă în urechi zvâcnetul ritmic al propriei inimi. Ridică din zăpadă capul și privirea lui întâlnește ochii căprui, reci și imobili ca însăși moartea, ai unui neamț căzut lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]