7,693 matches
-
-o pe uscat. Dreptu-i, se și Încuscriseră cu acei oameni ai stepei, ce fugeau de apă ca pisica, mai ales după pățania cu debarcarea În Japonia, din 1281... Și, dacă tot au ales calea uscatului, rușii ne-au devenit curând „oaspeți“, căci pe la noi trecea drumul cel mai scurt. Trebuie să mărturisesc, În paranteză, că au Încercat și drumul Caucazului de trag și acum ponoasele cecenii, osetinii, gruzinii, armenii... -, desigur ca să fie siguri. Aveau destui care să servească de carne de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de tun. Rog cititoarele, care n’au de fapt decât „vina“ că sunt centrul definitoriu al vieții umane laudă lor! să mă ierte: dar rusoaicele n’au avut niciodată alt rol decât acela de a „produce“ soldați. Ne-au devenit „oaspeți“ de felul vulpii care-și schimbă vizuina, Învechită și proverbial „Înmiresmată“, exportând „parfumul“ În vizuina vecină a viezurelui. Dar, tot răul spre bine, fie că rușii au pornit prea târziu la drum, fie că tehnica militară a progresat prea rapid
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
avut veșnic străjuirea relicvelor și criptelor străbune. Hoardele care au năvălit pe acest pământ românesc, descendenți ai nomazilor din secolul al VI-lea, au găsit pe aceste locuri casă și masă, fiind întâmpinați cu bunăvoință și ospitalitate românească. Drept răsplată, oaspeții nepoftiți s-au ridicat asupra românilor din acest ținut, cu foc și sabie, năvălind ca fiarele sălbatice, pe toată lungimea Nistrului, de la Cetatea Hotinului, până la Tighina, Cetatea Albă și Chilia și de aici la Dunăre și Marea cea Mare, pe
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
ale miresei, care nu concep să dea căprioara căutată de tânărul împărat, decât contra unui comision. Nașu’ scoate punga și după ce cad la tocmeală cu gureșele femei plătește atâta cât au convenit. Pentru suma aceasta, din cămară li se aduce oaspeților Budihala, o femeie neagră, zbârcită, urâtă, bătrână, cocoșată, pe care mirele o refuză, susținând că el o altă floare a zărit. Femeile sunt de acordă să ofere căprioara cea adevărată, numai dacă nănașul mai dă ceva pe deasupra. Și numai după ce
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
finilor care s-au dovedit a fi oameni serioși, capabili de a garanta constituirea unei familii rezistente, sănătoase, fie o oaie, fie un vițel, fie un porc, vii, după posibilități. Se servea masa, mesenii se simțeau bine, iar la plecarea oaspeților, gazda le oferea acestora un ulcior și un blid de pământ, artistic lucrate, o chiflă și o lumânare. Dacă această masă nu se organiza, urmașii acelei familii o făceau ei, cât de târziu, după dispariția fizică a cuplului respectiv, în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
popas pentru reculegere după un urcuș ce ne accelerase respirația. După aceea am coborât, mersul nemaifiindu-ne îngreunat ca la urcare. Casele de pe lângă scări erau bine îngrijite. Unele aveau ușile larg deschise, încât vedeai până în interiorul lor parcă așteptau oaspeții. Ne-a mirat acest lucru. Cum pot lăsa deschis când pe lângă ei trec atâția turișri?se întreba Janeta. Probabil că aici este cum a fost la noi pe vremea lui Vlad Țepeș, i-am spus eu. Dacă cineva îndrăznea să
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
s-a permis să viziteze Iașul. N-am știut, atunci, ce hram poartă și l-am plimbat peste tot, la statui și case memoriale, la redacții, la restaurante, i-am înlesnit întâlniri cu scriitorii ieșeni ba, la cererea expresă a oaspetelui, l-am dus și la o "râbalcă" (pescuit, adică) undeva, spre Gorban. Primarul, onorat că a primit în grijă un "frate" basarabean, se agita pe malul iazului, încercând să-i ghicească voile: "ce să vă aduc pe baltă, vin alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a readus la viață și îmi păstrează judecata minții limpede », continuă și în prezent... Cartea aceasta, aș aprecia, este o cronică vie a ceea ce este viața și activitatea într-o astfel de instituție unde totul este bine organizat, gazdele și oaspeții lor, ducând o viață normală, cu bucuriile și relele întâmplătoare, dar mult mai atent trăite decât dacă sosiții ar fi rămas acasă sau pe stradă. Ea se citește cu interes și instituțional și particular, chiar și de vizitatori, care au
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
rând pe rând. Apoi s-a oprit asupra mea și a întrebat: Ei, uitați-vă, am să stau cu dumnealui. Dacă este de acord. Nu vreau să stau singură. Că stau eu destul, acasă! Fiindcă, al meu este mai mult oaspete pe-acasă... Da? Sunteți de acord? Îmi ceru doamna să precizez. M-am fâstâcit. Am zâmbit. Și m-am înroșit din sfială, ori din teamă sau, mai exact, dintr-amândouă motivele și am rostit un "da" abia auzit, înclinând ușor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
câte-am aflat, încă nu-l cănea. Tovarășul Miu l-a poftit pe profesorul Loghin să se așeze. A așteptat câteva clipe. Apoi s-a așezat în fața acestuia, la dreapta doamnei, făcându-mi semn și mie să iau loc lângă oaspetele ieșean. -4 Profesorul Loghin care era de istorie contemporană fusese invitat să vorbească în fața activului de partid din zonă, despre doctrina maoistă. Fusese preferat el să abordeze o astfel de temă și nu colega lui, Janeta Offemberg, care preda tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ispită, care s-a apropiat cu sfioșenie și a mai umplut o dată paharele cu afinată. Îmi permiteți, da? Zise ea încet. Și fără să aștepte nici o încuviințare, le umplu și dispăru. Miu ridică din nou paharul, îl înclină în sănătatea oaspetelui și zise, către el: Serviți!... Și nu bănuiți!... Nici nu vă grăbiți!... Că după desert, avem timp berechet, să vă și odihniți oleacă. Întâlnirea noastră cu activul va începe la 16,30. Poate dura până pe la orele 18. Ne reîntâlnim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și fiind silită să se miște într-un scaun cu rotile avea în preajma sa o salariată de stat care o ajuta, cu care conversa, asculta și comenta muzică, literatură, politică, având în permanență o stare sufletească cvasinormală, robustă, optimistă. 4. Oaspete într-o familie suedeză Surpriza surprizelor: în ultimele zile ale lunii august am fost invitat și am stat la doamna Gertrud Hultberg. Locuia pe Urdavägen 2, la nr. 18264, Dgursholm, în plină Capitală, într-un cochet palat, supraetajat, ridicat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
împrejmuită cu un gard vechi din fier forjat, dublat de un șir dens de tufe de coacăz negru. La câțiva pași de terasa de vară era un catarg de vreo 7-8 metri pe care, în toate zilele cât am fost oaspetele Gertrudei, a stat ridicat un steguleț tricolor românesc, ceea ce m-a emoționat încă din prima clipă când l-am văzut. Doamna Gertrud era o femeie de 58 de ani, blondă, subțire la trup, sprintenă, cu un zâmbet ușor, care-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la München, în 1965. Nu intuiam ce loc și ce rol avea să joace Bucovina în viața mea! Și nici nu bănuiam atunci că aveam să intru în corespondență cu Erich Beck și nu credeam că o să-mi fie, cândva, oaspete acasă. L-am urmat. Am intrat prima oară în garsoniera lui de la parter. Am pătruns mai întâi într-un holișor lung care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
bărbie cu un tulpan de aceeași culoare, ca și mantia monahală. Se repede spre "șerif" și dă să-i sărute dreapta, ca unui preot dar el și-o retrage. Fiți bineveniți în Casa Domnului! Poftiți, vă rugăm în odaia de oaspeți în sala de mese sunt măicuțele vă rugăm, să mergem, să gustați ceva. Nu avem vreme, Cecilia, ne grăbim, îi răspunde "șeriful". Ei îs din Suceava, vin pentru prima oară aici, dar se grăbesc. Pleacă mai departe. Om sta noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și care îl ispitea pe fiecare. Mai ales, dacă și conștiința li se atrofia și nu se punea de-a curmezișul. Bițu voia ca, de îndată ce va lua noul serviciu în primire timp în care avea să stea la camera de oaspeți să-și caute o gazdă. Ideea șederii la gazdă era însă provizorie. Unitatea era înscrisă deja pe anul 1959 cu 3 apartamente la spațiul locativ. Și, din această cotă, spera să primească și el o locuință. 2 Bițu a rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Chiril-Crucea-Toance-Barnar. Noile trasee au asigurat traficul greu cerut de exploatările miniere Leșu Ursului și Crucea. Între timp, în deceniul în care s-a aflat la Câmpulung, Bițu a "rezolvat" și două probleme "personale", esențiale pentru viitorul său. La camera de oaspeți a secției n-a locuit decât o săptămână. După orele de serviciu se plimba. Căta și dăduse sfoară printre colegii de serviciu o gazdă. În cea de-a doua săptămână, iepurele a sărit, cum se zice în popor tocmai de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mândru că Bucovina, prin Universitatea suceveană, m-a răsplătit pentru munca mea". În același sens, într-o scrisoare din 28 noiembrie 2005, trimisă unui prieten, la Suceava rememorând clipele decernării titlului de Doctor Honoris Causa, zilele în care a fost oaspetele istoricilor Ștefan Purici, șeful Catedrei de Istorie și Mihai Iacobescu, membru al aceleiași catedre și prorector al Universității Erich Beck scria: "Mă gândesc, adesea, cu încântare la zilele anului 2003, când mi-am putut petrece timpul la Suceava; totul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
loc. — Mă duc la triaj la Cățelu, spuse ridicându-se de pe trepte. Au Început să descarce cartofi din vagoane. Cartofi din Polonia. Te interesează, moș Victore? Moșu’ se ridică și el Înjurându-și spatele de mama focului, ca să-și conducă oaspetele câțiva pași. Pune și mie deoparte trei saci, Costele. S-am la iarnă pentru copiii ăștia ai mei. Clipi șiret și deopotrivă Încurajator, spre noi și spre plutonier. I-oi ține pe cartofi polonezi și salam de export de la abatoru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
e aici fundamentală. Străinii sunt primiți cu prietenie, fiind invitați în case și la ospețe. Nu înțeleg acest sentiment de altruism care lipsește la alte seminții. Toți sunt extrem de binevoitori și nimeni nu aduce nici o ofensă celui care e considerat oaspete. De la început și mie mi-au fost rezervate aceste înalte onoruri; apoi m-au încununat ca poet. Am relatat această experiență în epistola către Tuticanus: Molliter a vobis mea sors excepta, Tomitae,/tam mite; Graios indicat esse viros/gens mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mine. După o săptămână, datorită acestei alimentații, îmi recuperez forțele. Aia surâde și îmi făgăduiește, precum Medeea, și alte bucate miraculoase. Cotys Cotys mi-a trimis o scrisoare. Spune că mă prețuiște mult și că ar dori să mă aibă oaspete de vază. Regele geților mi-a expediat de la Dionysopolis un poem pitagoreic. Îl citesc împreună cu Aia, comentându-l. Nu e rău deloc. Când îmi arăt mirarea față de profunzimea unui barbar, ea îl apără, spunându-mi că acesta se trage din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
E semnul!”, spun ei. „A ce anume?” „A nimic!” Sarmisegetuza Cotys mi-a propus să mă duc împreună cu el la Sarmisegetuza, capitala sacră. Cu toate asigurările și îngrijirile lui - că vom porni în căruță și că vom fi primiți ca oaspeți, pe drum, de unii prieteni ai lui - nu cred că voi avea puterea să îndur o călătorie atât de lungă. Aia a spus că ar trebui să merg, pentru că numai așa puteam să-mi dau seama cu adevărat că civilizația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
deschise ale muntelui, albastrul cerului ne făcea să ne bucurăm de o fericire infinită. Acolo, pe culmile munților, în rariștile acoperite cu iarbă înaltă, am întâlnit numeroase turme de oi însoțite de păstori și câini. Când ne-am oprit, ca oaspeți ai păstorilor, i-am auzit cântând din fluierele lor de lemn: susurau o melodie plină de melancolie, resuscitând oracolul oiței năzdrăvane care-l anunță pe stăpân de crima urzită împotriva lui de către tovarășii invidioși. Nici un păstor nu consideră acest omor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și de strălucitor, un cer atât de apropiat, încât dacă aș fi vrut aș fi putut să-l ating cu mâna. Când m-au poftit să mă culc în odaia cea mai frumoasă din locuința lor, așa-zisa cameră a oaspeților, eram beat de atâta frumusețe, ca în extaz. Pământul îmi dăruia nemeritat toate bunurile sale și toată căldura sa. Nu întâmplător numele lui Zalmoxis îl indică pe zeul pămânului. Dar, sub alt nume, tot el e zeul cerului. Zalmoxis e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
lui Ovidiu apare în cartea aceasta, exact ca în pariul gnostic, ca esențialmente alogenă, în întregime înclinată către o diferență ce nu se mai poate înscrie în așa-zisul discurs, în economia lui Doi, singura pe care o cunoaștem ca oaspeți ai limbajului, ai trupului, ai sexului. Dacă androginia este asociată aici cu non-existența, situată în acel „nicăieri” în care Rilke își pasează îngerii săi, care sunt în fond niște androgini la puterea n, lucrul mă face să cred că această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]