6,653 matches
-
Împrăștiindu se Într’un amorf amestec de corpuri cerești și vid. Și, totuși, un perpetuum mobile, nu ca motor ci ca viață, există. Și acesta e Însuși Universul, care trăiește dintotdeauna și o va face Întotdeauna, pentru simplul motiv că ocolește legea care spune că orice are un Început trebuie să aibă, musai, și un sfârșit. Chiar dacă ceea ce vedem, Universul actual, a avut un Început, acum 20 de miliarde de ani, În Marea Explozie, și va sfârși În acea „moarte termică
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care le au, mjloacele se Înțelege. E drept, cu mine s’a Înșelat amarnic: ce putea să capete de la un cercetător, chercheur cum ar zice francofonul vopsit ce sunt, ca tot românul care de fapt e francofil, doar pentru a ocoli realitatea mâinii Întinse... À propos: am tras cu ochiul prin laboratoarele Universității chișnăuene, ca să-mi fac sânge rău: bani puțini are acea - iarăși din păcate - țară, dar mulți investește În viitor, adică În știință. Cum să mulțumesc prietenului meu de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
biocenozei: să servească drept hrană ierbivorelor. Pentru că riscă să fie astfel exterminată, cu perișorii pișcători cu tot, se deșteaptă: Se lasă mâncată până la Înflorire, nu și mai apoi, când are de crescut „copii“. Și vedem tufele de urzici, cât gardul, ocolite de toți, iar iarba din jur rasă. Cum se apără, Într’o Natură care nu agreează agresiunea, ci pacea? Se face una cu pământul. Precum ciocârlanul ori prepelița a căror penaj imită solul. Doar că ea e verde. Și atunci
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de societate. Ca și la fotbal și politică, toți se pricep În acest domeniu plin de capcane atât de subtile Încât faci mai mult rău chiar convins de bunele tale intenții. Și, atunci când Încerci să Înțelegi acest drum și să ocolești capcanele, dai de contradicție după contradicție. Căci practic toată viața omului e ca și viața cu V mare Însăși, un paradox În dușmănie cu Natura. Iar dacă vrei să te Împaci cu ea, trebuie să-ți reconsideri cam toate celea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care se confruntă astfel cu „sindicatul“ nostru. Dar lăsăm și urme veșnice. Măcar cât durează substanța și nu numai ea. Precum cea lăsată de pățania unui prieten - de astă dată felin - care a greșit, o dată și rău. Acel loc e ocolit, de mulți ani, de toate pisicile ce ajung pe acolo. Dar aici nu e vorba de miros, ci de biocâmpul care se impregnează În lemn, lut, chiar piatră. Chiar dacă până acum am adulmecat, eu excelez de fapt În văz și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o perpetuă căutare de loc, hrană și poate - adică sigur - de afecțiune, e doar o unealtă a Naturii. Aveți ceva Împotriva altora, precum veverița care traversează bulevardul Carol, ori a aceleia de la Radio? Sunteți În stare să provocați un accident ocolind-o... Ceea ce nu Întotdeauna se Întâmplă cu un câine. Aceea e nostimă... Aveți ceva Împotriva ciorii? Nu puteți pune pe ea laba... Nici pe vrabia care vă trezește cu chirăitul ei taman duminica când ați mai lenevi oleacă... Sunt, lângă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acolo fiecare se prelinge În direcția lui, căutând să scape la lărgimea casei ori serviciului. Dar se Împiedică de „depuneri“, de unii care stau, nefiresc, În șuvoi: cerșetorii. Pe marginea ori În mijlocul trotuarului, nu contează unde, te silesc a-i ocoli ori a-i blestema când ți-ai pierdut firul gândurilor la lamentațiile căzute din senin. - Credeai, Cristi, că dacă plătești taxe locale pentru Întreținerea străzii ai scăpat? Trebuie să te mai scobești În buzunare dar, crede-mă, inutil: dacă Într
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
eufemistic - vă plac al naibii eufemismele - dragoste. Dar nu ca noi, odată pe an, de puteți să vă acordați astfel calendarul, ci oricând. Ce concluzie să trag, din succinta prezentare a portretului vostru „robot“? Doar un cuvânt: risipa. Folosirea esenței, ocolind restul, precum boabele de păpușoi, abandonând planta - În cazul cel mai bun - vacii, e o risipă. Folosirea chiar a acestei esențe, ca și a celor amintite deja, dar În mai mare măsură decât aveți nevoie pentru acoperirea nevoilor energetice, altminteri
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot ce vedem ca pom fructifer aparține de fapt unei lumi de hibrizi, dar care nu parcurg drumul pe care l’am descris. Asta, pentru că e vorba de plante perene, Înmulțite nu prin semințele generației anterioare, ci prin ceva care ocolește ideea de generații succesive: prin altoire. À propos: Încercați să obțineți un Jonathan din sămânța scoasă dintr’un măr: nu va ieși decât un pădureț, dovadă că invocata excepție face parte chiar din regulă. Vreau Însă să atrag atenția asupra
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
hegemonie, lucru necunoscut celorlalte viețuitoare. Pentru a ajunge la mândra, călare pe murg - Încă ceva ce ar merita o chelfăneală, fie ea radiofonică -, badea a tăiat copacul care-i Încurca drumul. Lupul n’a făcut-o, ci doar l’a ocolit și a ținut minte că acela există. Poate că vreodată se va ascunde, Îndărătul lui, de pușca vânătorului. Mă Întreb Îndărătul cărui arbore se va ascunde badea. Vânătorul fiind tot el, prin tot ce-a făcut... „Meridian“, 21 august 2002
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
1999, ora 13,49 5. Entropie și destin Fie În ce domeniu n’ar fi ea aplicată, legea numărul unu a lumii e entropia, mai bine-zis creșterea ei, cantitativă, căci calitatea e o altă poveste, pe care n’o voi ocoli. Asta mi se confirmă, Într’un caz particular, de 8 ani Încoace: Jugoslavia; cazul general privește Însă societatea umană În toată istoria ei și se va relua câtă vreme va exista: societatea, evident. Am pronunțat un cuvânt ciudat. Să-i
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sădi ca pe-o floare. Te-aș sădi în grădiniță, ca să am și eu măicuță. Satu’ nost’ câtu-i de mare, n-am la cine facu-mi cale, Satu’ nost’ câtu-i de lung, n-am la cine să mă plâng, Că ocolesc satu’ tot și acasă iar mă-ntorc Ș-ocolesc grădina roată, de la inimă se gată. Mai treci mamă prin grădină că n am nici-o miezuină Și io stau mamă aproape, poți fugi mamă-ntr-o noapte, Că io frumos m-
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
grădiniță, ca să am și eu măicuță. Satu’ nost’ câtu-i de mare, n-am la cine facu-mi cale, Satu’ nost’ câtu-i de lung, n-am la cine să mă plâng, Că ocolesc satu’ tot și acasă iar mă-ntorc Ș-ocolesc grădina roată, de la inimă se gată. Mai treci mamă prin grădină că n am nici-o miezuină Și io stau mamă aproape, poți fugi mamă-ntr-o noapte, Că io frumos m-oi găta și cu drag te-oi aștepta. Să
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
doar se ridică în picioare cei care stau pe bănci. La ieșirea cu sfintele daruri, înaintea preotului merge paraclisierul îmbrăcat în robă neagră purtând o cruce mare de lemn și înaintea lui un copil cu o lumânare aprinsă. Vin din stânga, ocolind șirul de bănci din naos continuând drumul pe spațiul liber din mijlocul naosului și înaintând spre altar. Preotul nu așează sfintele daruri pe capetele credincioșilor ca la noi. Am văzut acolo cum copiii sunt împărtășiți. Fiind interesate de ritual am
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
luncă și pădurea Baisei (atunci infinite), depărtări cu halou de munte. Nimeni nu-l mai putea opri, nici biciul tatălui, nici vorba dulcii mame; atracția senzațiilor necunoscute, dar pândite și râvnite în egală măsură, era irezistibilă. Cum s-o poată ocoli când i-a fost predestinată, când a lui era toată lumea și când taina codrilor de-aramă îi dădea fiori, iar instinctul îl mâna la dezlegarea misterului. Ce taine o fi ascunzând pădurea care-și bate frunza lin97? Cum o fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
subtilitate sufletească; mai mult, îl zeflemisea pe Mihai (care avea obiceiul să recite versuri) cu apelativul poet, completându-l cu fel de fel de ironii, fiind meșteșugit la de-alde astea. Astfel, copilul, a cărui sensibilitate prisosea, prefera să-l ocolească și să trăiască după bunul lui plac într-un cadru mioritic, cu Paseri lăutari,/ Păsărele mii/ Și stele făclii. Cuprinzând partea cea mai frumoasă din existența sa întâia iubire Ipoteștii trebuie să fi fost scumpi lui Eminescu, care, toată viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dreaptă judecată. Este utilizat un limbaj critic direct, nesofisticat, potențat de ironie și sarcasm, totdeauna susținut de solidă încărcătură culturală. Magda spune deschis, argumentat și convingător, lucrurilor pe nume, și, mai ales, rostește răspicat ceea ce, din varii motive conjuncturale, este ocolit, ocultat, cu vinovăție trecut sub tăcere. Ridică brutal preșul și apare gunoiul adunat în 19 ani de tranziție (literară) contradictorie, bălmăjită, adesea contrafăcută. Mulți gândesc asemenea ei, puțini o spun și mai puțini o scriu. Primul cal de bătaie: literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
sunt român". Cartea demonstrează că ițele sunt mult mai încâlcite. Conform unui raport din 1941 al lui C. Maimuca, ministru de interne, compoziția națională a Partidului Comunist era următoarea: 90% evrei, 5% români, 5% alte naționalități. Sunt cifre de regulă ocolite în presa și-n literatura de specialitate, pentru a se menaja anumite susceptibilități, dar istoria e istorie și politica struțului ține cât ține. Cu atât mai mult cu cât acel 90% poate avea o justificare logică: în toiul aberantelor persecuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
te întrebi ce naiba poate fi dușmănos și contrarevoluționar în truda unor oameni de știință ce dezbat problemele limbii române, până într-atât încât să fie catalogați ca "grup organizat de dușmani". Brrr! Principalul reproș: ei tratează "probleme de importanță minoră, ocolind în mod demonstrativ problemele fundamentale ridicate și rezolvate de tovarășul Stalin". Păi, dacă le-a rezolvat genialul Stalin, la ce bun să le trateze și "grupul organizat"? Ce-i rezolvat, e bun rezolvat! Rămân mărunțișurile, dar, cum se va vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
rânduri nervoase, scrise mașcat, de parcă s-ar fi străduit să umple cumva pagina și să răspundă unei obligații presante. N-avea cum (probabil) să "se rupă de mase" (urma să lucreze în continuare cu exigenții semnatari); dacă n-a putut ocoli corvoada, nici nu i-a dat curs decât formal și de-a dreptul șugubăț... Abandonez cu regret acest exercițiu speculativ de de-culpabilizare, fiindcă, de fapt, realitatea nudă e alta. Și Sava s-a alăturat corului denigratorilor, lovind scurt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
îngrijorare: "dacă a murit tov. Stalin, precis că se va face război." Maiorul de grăniceri Bubulac Const. a fost trecut în rezervă (scăpând ușor!) fiindcă "a chefuit în ziua de 8 martie, ajunul funeraliilor tov. Stalin." Delațiunile nu i-au ocolit nici pe generali: Aurel Ionescu a fost degradat și trimis la trupă deoarece "a făcut o glumă trivială și dușmănoasă" privindu-l pe Stalin (din pudoare și obediență, bancul n-a fost consemnat în documente). În ziua funeraliilor, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pământ, că te uiți și te întrebi, cum au trecut anii așa de repede și te vezi că te-ai schimbat la față, nu mai ești tu cel care erai, mai ales dacă a intervenit și o boală, devii un ocolit în special de cei care au avut o viață de familie îndestulată, cu o funcție importantă și care s-au conservat ajutați și de natură dar și de împrejurările vieții. Îmi vin în minte locurile copilăriei, pe dealurile noastre erau
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
nedesăvârșită! Dar, iată versurile poetului: O temniță-adâncă îmi e locuința. Prin dese, prin negre zăbrele de fier, O rază pierdută îmi spune ființa Cerescului soare, seninului cer. Și frigul mă-ngheață, e umed pământul; De ziduri, de lanțuri, eu sunt ocolit: Aici suferința așteaptă mormântul, Căci legile lumii așa au voit. Adus ca o crudă, sălbatică fiară, La temniței poartă nădejdea-am lăsat. Și simt chinuire atât mai amară, Cu cât a mea soartă eu n-am meritat. O noapte fatală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
cuget, ce este curat. Nu m-aș fi oprit să aștern pe hârtie aceste mari necazuri care azi apasă cu greutate pe umerii bătrânilor bolnavi și singuratici, dar și situația tinerilor, fără de ajutor, plecați departe m-a îndemnat să nu ocolesc acest adevăr care cade tot în seama vârstnicilor să-l rezolve - familiile, copiii, gospodăriile tinerilor, satele, au rămas tocmai sub îngrijirea bătrânilor, lipsiți de putere, pierduți de minte, fără o îngrijire medicală, fără medicamente și supraveghere, fără o mâncare cum
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
după cum spuneam, așa suferindă cum era, lucra mai tot timpul , din bobină cu acul făcea macrameu, diferite lucrușoare. Acum ea se așezase aici, cu mine în cameră, și era mulțumită, fiica cea mare la fel, acolo, dar cum necazul nu ocolește pe mulți dintre noi, n-a ocolit-o nici pe Maria, nici pe frumoasa ei fiică ingineră care s-a îmbolnăvit de această boală a secolului, demența. Ce foc și ce durere era pe biata Maria! Săracul meu soț o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]