5,469 matches
-
Fără ele. A PREASFINTEI TREIMI 67. l Sâmbătă ș22 iunieț - Cu ele. A ZILEI 68. l Duminică ș22 iunieț - Cu ele. A PREASFINTEI TREIMI 69. a. l Luni ș23 iunieț - În timpul liturghiei, cu multe și neîntrerupte, iar înainte de ea, în odaie și în capelă, cu ele. A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL 70. a l Marți ș24 iunieț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, cu multe lacrimi, iar în timpul ei, belșug de lacrimi neîntrerupte. A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL 71. l. d. Miercuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Cu ele. A PREASFINTEI TREIMI 69. a. l Luni ș23 iunieț - În timpul liturghiei, cu multe și neîntrerupte, iar înainte de ea, în odaie și în capelă, cu ele. A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL 70. a l Marți ș24 iunieț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, cu multe lacrimi, iar în timpul ei, belșug de lacrimi neîntrerupte. A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL 71. l. d. Miercuri ș25 iunieț - În timpul liturghiei, multe și neîntrerupte lacrimi, la fel și după. A SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL 72. l Joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ei, cu multe lacrimi. A VIZITEI SFINTEI FECIOARE MARIA 1, STĂPÂNA NOASTRĂ. 78. a. l d. Miercuri ș2 iulieț - Înainte de liturghie, în timpul ei și după, cu multe lacrimi. A CELOR CINCI RĂNI 79. .a. Joi ș3 iulieț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, cu multe lacrimi, iar în timpul liturghiei, fără lacrimi. A PREASFINTEI TREIMI 402. a. l. d. Vineri ș4 iulieț - Înainte de liturghie, în odaie, în capelă și în timpul ei, cu mult belșug de lacrimi, iar după liturghie, cu lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu multe lacrimi. A CELOR CINCI RĂNI 79. .a. Joi ș3 iulieț - Înainte de liturghie, în odaie și în capelă, cu multe lacrimi, iar în timpul liturghiei, fără lacrimi. A PREASFINTEI TREIMI 402. a. l. d. Vineri ș4 iulieț - Înainte de liturghie, în odaie, în capelă și în timpul ei, cu mult belșug de lacrimi, iar după liturghie, cu lacrimi. 41. l Sâmbătă ș5 iulieț - Cu ele. 42. Duminică ș6 iulieț - Fără ele. 43. Luni ș7 iulieț - Fără ele. 44. .a. l Marți ș8 iulieț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
892. Luni ș18 augustț - Fără ele. 90. l Marți ș19 augustț - În timpul liturghiei, cu lacrimi. 91. a l Miercuri ș20 augustț - Înainte de liturghie, cu lacrimi, iar în timpul ei, cu multe șlacrimiț. 92. a. l. Joi ș21 augustț - Înainte de liturghie, în odaie și afară, cu mult belșug de lacrimi, la fel și în timpul liturghiei, neîntrerupte. 93. a. l. Vineri ș22 augustț - Înainte de liturghie și în timpul ei, cu multe lacrimi. 94. a. Sâmbătă ș23 augustț - Înainte de liturghie, cu multe lacrimi, iar în timpul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
rânduită, va trage cu atât mai mare folos, cu cât se va retrage mai mult de toți prietenii și cunoscuții și de orice grijă pământească; de pildă, mutându-se din casa în care locuia și luând o altă casă sau odaie ca să locuiască într-însa cât mai în taină cu putință, astfel încât să-i fie la îndemână să meargă zilnic la liturghie și la vespere 1, fără să se teamă că ar putea fi împiedicat de cunoscuți. Din această separare decurg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
i-a apărut binecuvântatei Sale Maici cu trup și suflet. 220. A doua introducere. Compunerea vizuală a locului, care aici va fi să văd așezarea sfântului mormânt și locuința sau casa Stăpânei noastre, privind fiecare colț în parte; de asemenea odaia, locul de rugăciune. 221. A treia introducere. Este să cer ceea ce vreau; aici va fi să cer harul să mă bucur și să mă veselesc adânc de atâta slavă și bucurie a lui Cristos, Domnul nostru. 222. Primul punct, al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu adevarat.” Starea de inspirație face imposibil autocontrolul creatorului, astfel încât opera își afirmă independența: ,, Scriind însă despre bătrânul palavragiu, am simțit că << ceva>> se opune, am ridicat capul. Era în amurg. Dar nimic până în clipa asta nu anunțase vreo schimbare. Odaia se umplu însă cu o lumină neobișnuită. (...) Lumină amurgului de aprilie secetos părea că izvorăște din aripile unei mori de vânt, forme prelungi care atunci luau naștere sub ochii mei. Miracolul pe care-l priveam cu încredere și lăcomie nu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
oglindă:,,Cuprins de o ciudată euforie, privindu-se în adâncul ei tulbure, Antipa se apropie și izbește ușor cu unghia într-o margine, acolo unde bronzul tocit că tăișul unei săbii vechi vibrează cu o puritate neobișnuită și aduce în odaie o undă de lumină. Venea de la mare distanță. Nu se stingea.” Prin oglindă, trecutul este reînviat difractat, la nesfârșit, ipostazele succesive ale personajului conținându-se simultan. Creația presupune cunoașterea interiorității, alunecarea pe firul timpului spre existente anterioare, spre rădăcini. Reflectarea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
matasa de la Cairo); astă-seară mi-am pus foile bleumarin, pe care le-am strâmtat, bluza de surah bleumarin, scampolo bleu și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și jacheta mea de lână bleumarine și totuși mi-a fost frig și vântul mi-a sumes și umflat foile. Odaia mea e mai adăpostită, dar vântul șueră și marea își trimite spumele, auditiv, până la mine. E luminoasă și plăcută odaia operației mele sufletești. De la tine, tot n’am primit scrisoare... Ce greu vin veștile, când le aștepți cu înfrigurare. Iubita mamei, mi-e dor de tine până la amețeală și abrutizare. Acum, probabil și din pricina schimbării de vreme, nici nu mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu fața în sus, cu tot clopotul albastru peste mine, pân dind uneori soarele să iasă din nori, am impresia de rătăciri pe ape; vuetul mării îmi întregește impresia. Astă seară a fost aproape frig, lumea era zgribulită; sus în odaie, agreabil și adăpostit. Ce-am făcut în răstimpul acestor două zile, cât nu ți-am scris? Am cumpărat 28 kg. brânză de Brăila și mi s’a făcut de către d na Lemonide și Menaru bulionul; am fost în vizite la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
așteptare -, cu micul cadru cu numele tatei, cu placheta de aramă: Apartamentul 45. Am deschis eu: valetailla toată era jos, zbătându-se cu bagajele multiple, specialitatea casei. Casa ta, biblioteca tatei, culoarele armonioase, bolta, căldarea de aramă, nostalgică, fără flori, odaia ta cu culorile frun zei din Luxembourg, biuroul tău cu lampa de cristal roșu, care nu se aprinde, biblioteca roșie, colțul tău, fără unele lucruri care au plecat cu tine și casa toată încremenită sub lava amintirei și a nostalgiei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
draga mea dragă, veștile mamei tale. Fotografiile tale nu mă consolează. Lângă fotografia de la Color Studio, în vasul verde stau două imense gladiole grena. Camera ta te așteaptă... Și când te gândești că acum o lună erai cu mine în odaia mea și că nici nu bănuiam intensitatea a ceea ce ne va zgudui viețile. Dar pot să-ți scriu. Azi-noapte am visat că nu mai puteam să-ți scriu și că între noi două era chinul unor luni și luni lipsite
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ne dă iluzia că suntem una lângă alta. Fii fericită acolo, scumpa mea. Binecuvântez, totuși, ziua în care ai plecat ca să trăiești și să-ți atingi scopul. Te iubesc. Mamina II 8 octombrie [1947], miercuri O lună! Azi o lună, odaia ta era proaspăt plină de tine; eu eram bolnavă, dar omul cu temperatură e quasi inconștient de gravitatea boalei lui; azi simt despărțirea ca pe un chin nou chinezesc, groaznic, ca pe un tăiuș de cuțit teribil de ascuțit ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de a te simți în fiecare clipă, de dimineață până seara, chiar în călătoria asta ridicolă făcută ca să fug din casă și să-mi găsesc o liniște de moment. Proiectele tale, scumpa mea iubită, m-au mișcat; nu, draga mea, odaia ta pe care o iubesc fără s-o fi văzut, odaia în care poate îngâni uneori un cântec, nu va vedea niciodată bietul chip bătrân al mamei tale; celelalte, chipurile prietenelor tale pe care de asemenea le inviți, cu binevoitoarea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
chiar în călătoria asta ridicolă făcută ca să fug din casă și să-mi găsesc o liniște de moment. Proiectele tale, scumpa mea iubită, m-au mișcat; nu, draga mea, odaia ta pe care o iubesc fără s-o fi văzut, odaia în care poate îngâni uneori un cântec, nu va vedea niciodată bietul chip bătrân al mamei tale; celelalte, chipurile prietenelor tale pe care de asemenea le inviți, cu binevoitoarea ta amabilitate, vor fi mai norocoase. De altfel, oricât de mare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
poate îngâni uneori un cântec, nu va vedea niciodată bietul chip bătrân al mamei tale; celelalte, chipurile prietenelor tale pe care de asemenea le inviți, cu binevoitoarea ta amabilitate, vor fi mai norocoase. De altfel, oricât de mare ar fi odaia ta, nu vă văd, în ea, pe toate! Săptămâna trecută, a trebuit să îndur o viață grea și aspră; astăzi sunt mai calmă, fără motiv, poate fiindcă azi știu din scrisoarea ta, incompletă, o parte din ceea ce nu știam. Fragmentul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Goethe, în versiunea franceză. Vreau să mă adun; sunt împrăștiată și răvășită: viața, bucuria de a te simți trăind, chiar pentru bucuria altora (e și bucuria mea), pulsul de viață nobilă, pe care tu o înnobilezi, toate m’au buimăcit. Odaia ta, cu cele șase crisanteme galbene, străjuind fotografia ta, îmi pare că-ți primește salutul amintirii și că s’a înviorat; biuroul iluminat tare, singur, păstrează cu nota solemnă a cărților aliniate elegant aerul demn și plin de consimțire. Ai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrisori, cere ea. A venit Dimitrie cu trei crisanteme ruginii superbe, cu frunze verzi grase ca de smalț; am reînnoit florile din fața fotografiei tale, iar pe cele galbene, în vasul Rosenthal cu reflexe roz-aurii, le-am așezat pe biuroul tău; odaia ta e înflorită ca și când te-ar aștepta. Am vorbit despre tine. Toată lumea de la Budești s’a interesat de tine și te socoate fericită că ești la Paris; nu uita să le scrii și lor și Marianei Zamf[irescu] cu salu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și al iernii cumplite s’a îndepărtat azi. Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Mă simt mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai optimistă, deși nu sunt cu nimic mai îndreptățită să o fiu. [...] Ca să parez oarecum un eventual îngheț, vreau să cumpăr o sobiță cu petrol; așa am încălzi o singură odaie ziua, și seara am trece-o din odaie în odaie câte o oră, înainte de culcare. De-ar trece iarna cu toate primejdiile ei de îngheț felurit! Cineva îmi spunea că s’ar putea să fim despărțite pe 20 de ani! [...] Monica, iubită, dorită și neașteptată, ce frumoasă e azi odăița
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imensă jale. Cred că j’ai trop présumé de mes forces... Poate și unde nu am primit nimic de la tine și în jurnale se vorbește de frig mare în Franța și de echauffourées în Paris... Primește în astă seară în odaia ta prezența îngrijorată și tristă a mamei tale care trăește încordat și de multe ori nenorocit. 31 octombrie [1947], vineri seara Azi o zi extrem de grea; dimineața de la 8½ la 1½ clase; zbateri cu jurnalul de perete, cu programul lucrărilor
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pachetului plin cu... decepții. Și acum, noi două, numai noi două. Când vor termina cu șoptitul alături în sufragerie, cu boncănitul în bucătărie, cu intrările în bae și [...], când vor amorți toate zgomotele casei, eu voi privi nostalgic, cu lacrimi, odaia ta, în care intru pios; după ce-ți voi scrie mă voi prăbuși în somn, care uneori e adânc și fără deșteptări, alteori frânturat (sic) și fantastic; eu niciodată nu te-am visat, Monica. Lucrez nebunește, fără spor, cu imense
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]