5,006 matches
-
că le aud mai des din gura ipocriților decît din a oamenilor reputați ca sinceri. *Trecută din registrul sentimental în cel politic, mi se pare mereu actuală următoarea „poruncă verlainiana”, tradusă astfel de Macedonski: „Cine gîndul nu-și trădează / Nu oftează!”(Opere, II. Poezii, EPL, 1966, p. 51). O notez „pro memoria”, deși mă îndoiesc că mă voi putea ține de ea. Ciudată mai e uneori dramaturgia visului. Noaptea trecută, de pildă, interlocutorii mei aveau replici lungi, pregnante ca înțeles. Cine
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care, acum, „a dat lovitura cu Vasa Jeleznova”, ci succeselor ei la bărbați, relatate cu o nedisimulată admirație și cu o enormă naivitate, căci ignora concluzia ce se degajă din menționarea lor. Apetisantă, povestea sa a răvășit-o pe Carmen. Oftînd, ea a întrebat cu voce tare că de ce n-a făcut-o mă-sa cu noroc, căci doar știe destule „meșteșuguri” și pe deasupra e și deșteaptă, „periculos de deșteaptă”, cum a complimentat o de curînd cineva. Sătul de pălăvrăgeală și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai ales, cum poate funcționarul respectiv să se mai uite în ochii copiilor săi când încearcă să le explice că nu au tot ce nu au, pentru ca balanța de plăți să rămână pozitivă. Domnul Peter a dat din cap, a oftat și a spus cu resemnarea tipică a occidentalului care nutrește simpatii pentru bieții oameni din extremul orient european: nu înțeleg, domnule! Dar mă întreb cine poate înțelege cu adevărat! Un ascultător, octombrie 1984, difuzată la 15 noiembrie 1984 Problema medicamentelor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm: deschiderea portierei, punerea piciorului jos, descheierea pantalonului. Inevitabil, pata de urină trecea dincolo de zona gingașă. Privea, resemnat, pozna, ofta: „gata, data viitoare Îl las acasă”. Nu ar fi renunțat totuși la aceste chinuitoare excursii, nici mort. Pe șosea, urmărea excitat noile vehicule de marfă care transportau lemn, ciment, benzină. În colivia sa de cărți și cancanuri memoria păstrase peisajul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deloc un respins de societate... Îl ajută toată lumea, doar că el e neajutorat”, a mormăit, apoi, conu’ Paulică. Scrisesem elogios despre Adina, o consideram unul dintre cele mai incisive talente noi În proză. „Nu știu de ce a făcut-o”, a oftat, până la urmă. Cine mai avea, ca acest bolnav de atâtea boli și obsedat de atâtea cărți, asemenea trăire literară?... gândeam În acea clipă, fără să i-o spun. În situația lui, să se apuce, brusc, să-l citească pe Vlahuță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
lume un dialog dintre doi ofițeri într-un vagon restaurant. După ce unul dintre ei fericea România că a putut în sfârșit să se descotorosească de Basarabia, al doilea, un colonel cu capul greu și muncit de gânduri, ar fi răspuns oftând; Ce-ți pasâ ție? Tu poți vorbi așa fiindcă nu ți-au rămas, ca mie, moșii în Basarabia. Prin cazărmi au fost chemaț soldații de origine din teritoriile cedate și li s-a pus în vedere că acei care voiesc
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
am ajuns la lift. Ușile s-au deschis imediat și fata a așteptat cuminte, ca un câine dresat, să intru. — Pe curând! zise ea. Ușile liftului s-au închis fără nici un sunet. M-am rezemat de un perete și-am oftat adânc. 6 La capătul lumii Umbra Când mi-a pus pe masă primul vis vechi pe care urma să-l citesc, nu mi-am dat imediat seama ce era. M-am uitat la el uimit și apoi am ridicat ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am descurcat foarte bine împreună, nu? De ce m-ai aruncat? Oricum era prea târziu. Umbra îmi fusese deja luată. — Vin și te iau după ce se mai așază lucrurile pe-aici. Despărțirea e doar temporară. O să fim din nou împreună. Umbra oftă și privi prin mine. Era vlăguită de arșița soarelui. Eu nu mai aveam umbră, ea nu mă mai avea pe mine. Nu cred că asta ți-ai dorit, spuse Umbra. Lucrurile nu merg cum trebuie aici și presimțirile mele nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vârtej! Chiar dacă ajungi la el, n-ai ce vedea. De ce vrei să mergi acolo? Vreau să știu totul despre orașul în care stau. Dacă nu vrei să vii cu mine, mă duc singur. M-a privit o vreme și-a oftat profund. — Bine, dacă nu vrei să mă asculți, nu te pot lăsa singur. Dar să știi că mi-e foarte frică. N-aș fi vrut să mai ajung niciodată acolo. Are ceva malign în el. — Stai liniștită! Nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
voi rămâne fără slujbă, nu-mi voi mai permite nici măcar să visez la ea. Și dacă Sistemul va porni în urmărirea mea până la capătul lumii, nu voi mai avea timp să învăț verbele grecești neregulate. Am închis ochii și-am oftat adânc. Adânc de tot. M-am întors apoi la Roșu și negru. Ce-am pierdut e bun pierdut. Oricât îmi bat capul, tot nu reușesc să mai recuperez nimic. Nici nu mi-aș fi dat seama că s-a întunecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu poți face nici cinci metri. Dar n-am cum să trag chiulul. Bătrânul clătină puternic din cap. — Visele pot aștepta. Și Paznicul, și fata de la bibliotecă știu că nu te poți mișca deocamdată. Biblioteca nu e deschisă. Bătrânul a oftat adânc și s-a îndreptat spre sobă. A turnat ceai într-o ceașcă și a revenit la căpătâiul meu. Vântul nu slăbise deloc în intensitate. Zguduia pur și simplu fereastra. — Am impresia că-ți cam place fata, zise el. N-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să-mi cânți un pic? Am inspirat adânc și m-am gândit câteva clipe la ce-aș putea cânta, dar nu mi-a venit nimic în minte. Nici măcar o melodie. Se pierduseră toate din memorie. Am închis ochii și-am oftat adânc. — Nu pot. Nu-mi amintesc nici un cântec. — Cum să te-ajut să-ți amintești? — Dacă ai avea un magnetofon sau un casetofon... A, nu, cred că-i imposibil să ai așa ceva. Mi-ar fi suficient și un instrument muzical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor Gropi, lipitori, turn — Nu e cutremur, spuse fata. Ne paște ceva mult mai grav. — Adică? A vrut să zică ceva, a oftat adânc și apoi a clătinat puternic din cap, disperată. — N-am timp să-ți explic acum. Trebuie să fugim. E singurul mod în care ne mai putem salva. Chiar dacă te doare rana de la burtă... tot e mai bine decât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Care anume? — Să mori în clipa asta, spuse Profesorul sec. Să mori înainte de a se conecta circuitul A. N-ar mai rămâne chiar nimic din tine. S-a lăsat o tăcere adâncă. Profesorul și-a dres glasul, nepoata lui a oftat din rărunchi, eu am scos sticla cu whisky și am băut o gură. Nimeni nu mai zicea nimic. — Ce fel de lume e aceea? ... Lumea eternă... — Ți-am mai spus. E simplă, pașnică, ți-o creezi tu însuți. Ai tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
o cratiță pe care a pus-o pe sobă. Abia apoi și-a scos chipiul, paltonul și mănușile... ca un crustaceu care-și lepăda învelișul exterior. Și-a netezit părul cărunt cu degetele, s-a așezat pe scaun și a oftat adânc. — Scuză-mă că n-am ajuns la micul dejun, zise el. De dimineață și până acum am tot rezolvat probleme. Parcă nu v-am văzut săpând la groapa de-afară. — La groapă? Nici vorbă, zise el râzând. Am avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fata văzându-și mai departe de articol. M-au preocupat apoi pozițiile ocupate de Liga Centrală și Liga Pacificului. Au sosit sandvișurile și supa. Le-am mâncat cu o plăcere nebună. M-am șters la gură cu șervețelul și-am oftat din toți rărunchii. Parcă se adunaseră toate oftaturile din viața mea într-unul singur. Atât a fost de profund. Am ieșit din magazin și am încercat să opresc un taxi. Pentru că eram murdari, a trecut ceva timp până s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am mai bătut la cap și cu evadarea asta. — Ai făcut-o și de dragul meu, nu? Să n-ai nici o îndoială în privința asta, zise Umbra. Am lăsat Umbra jos ca să mă odihnesc puțin. M-am așezat pe vine și-am oftat din rărunchi. Eram atât de încălzit, încât nici nu simțeam frigul. Picioarele mi se întăriseră ca piatra de la încheieturi până în vârful degetelor. — Să știi că uneori îmi fac procese de conștiință. Dacă nu te-aș fi bătut la cap și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai avut atâta efort? De ce te-ai răzgândit? Din pricina ei? — Da, ar fi și acesta un motiv, dar nu e singurul. Am descoperit ceva foarte important pentru mine, mult mai important decât aș fi crezut vreodată. Trebuie să rămân. Umbra oftă din toți rărunchii și-și ridică apoi privirile spre cer. — I-ai găsit sufletul și te-ai hotărât să trăiești împreună cu ea în pădure. Vrei să scapi de mine, nu? — Ți-am spus și adineauri că nu este singurul motiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se întoarce la corabia să-i aducă și pe cei rămași, la ospățul dat de Circe, imaginile folosite pentru a descrie spectacolul regăsirii sunt foarte semnificative (chiar dacă, după Bérard este vorba de o interpolare ulterioară): "Îmi găsii la corabie tovarășii oftând amar și vărsând potop de lacrimi. Precum vițeii zburdând înaintea vacilor întoarse sătule de la pășune, că nu-i încape ocolul, așa și tovarășii, când mă văzură se repeziră în jurul meu și mă îmbrățișară, vărsând lacrimi" (10.409-414)34. Datorită acestei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Se sculă atunci și privi în jur pământul părintesc și se porni să plângă" gândidu-se că regii Feaciei nu-și ținuseră făgăduiala și că el fusese dus pe vreun țărm necunoscut. "[...] Se puse apoi să plângă tare și se aruncă oftând pe țărmul zgomotos al mării"181. Dar această ne-recunoaștere a unei patrii multă vreme dorite capătă de-a lungul timpului un cu totul alt sens. Această ne-recunoaștere face din Itaca o insula familiar de stranie (un-heimlich), care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
vă adresez și dumneavoastră întrebarea (nu șablon) rezervată fiecărei personalități cu care am prilejul să conversez. Este, dacă vreți, o probă oarecum dificilă de introspecție și autodefinire concentrată la maximum: puteți să vă caracterizați într-un cuvânt sau două? L.S. ...(oftând) Păi, autodefinirea mea înseamnă ceea ce vedeți pe simeze, ceea ce descoperiți între coperțile cărților. Într-un cuvânt sau două... Nu știu... Liviu Suhar. Angela Gheorghiu O voce, un chip, o actriță de teatru liric fascinează publicul de pretutindeni. Numele Angelei Gheorghiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de mult. Închise poarta, apoi, conform obiceiului, zăbovi o clipă să arunce o privire spre capătul străzii. Strada era lungă, iar casele mai îndepărtate se răzlețeau astfel încât era aproape imposibil să-ți dai seama unde începea câmpul deschis. Paul Marriott oftă. Tatăl lui îi spusese, nu numai o dată, că la începutul veacului casa Marriott se întindea pe un sfert de milă dincolo de periferia localității Hampden, o casă frumoasă, cu aspect plăcut, dispunând de douăzeci de acri de teren împădurit, punctul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85115_a_85902]
-
care și le făcea singur din piele de porc. ,,Politicianu", pentru că așa îi spuneam cu toții, fie bătrâni, fie tineri sau copii, vorbea tare și apăsat și nimeni nu-l contrazicea. Dacă îl întrebai ceva despre anii petrecuți prin pușcăriile comuniste ofta ușor,se întuneca și schimba vorba. Era o combinație între Dumitru lu Nae și Cocoșilă,un om sfătos care știa să te și asculte și care te putea întrerupe brusc,să te facă prost și să te corecteze dacă vedea
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
obligați să spunem acestea pentru a nu confunda știința cu părerile personale care se încetățenesc și capătă aureola unor adevăruri. Vremurile bune de altădată au și un substrat cultural-religios adânc. Suferința umană, a vieții zilnice, este greu suportată și omul oftează nostalgic după liniștea primară a apartenenței sale la raiul divin. Poate că nici azi nu suntem obișnuiți cu bătălia cu viața în fața căreia ne-a pus Creatorul. Există ceva adânc în această remanență, poate chiar ceva de ordin genetic. Oamenii
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din această cauză nu pot fi vinovați alți oameni dacă nu reușim s-o găsim. Oamenii sunt obișnuiți ca destinele lor să fie conduse de regi, principi, feudali sau orice alt tip de conducători. Unul dintre motivele pentru care românii oftează după socialism este și acela că viața, pentru cetățeanul obișnuit, mediocru, era mult mai liniștită și mai comodă. Partidul era în toate și tot partidul le făcea pe toate. Partidul ne plătea școala, el dădea un loc de muncă, o
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]