5,154 matches
-
al gândurilor.” Schițează o istorie a noțiunii, devenită o adevărată categorie culturală, începând de la Aristotel, trecând prin Renaștere până la filosofia lui Schopenhauer și afirmând că punctul culminant al melancoliei este de găsit în romantism, datorită slăbirii credinței. „Eminescu împinge orizontul ontologic al melancoliei până la ultima limită, aceea unde se află creatorul însuși: «De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și».” Istoricul literar este interesat și de receptarea lui Eminescu în funcție de conceptele melancolie și pesimism, urmărind imaginea poetului în opera lui G. Ibrăileanu
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
Dialog despre dragoste este o interesantă piesă de idei, un dialog despre dragoste și teatru. Personajele sunt Scriitorul (El), Criticul (Ea) și Femeia. Procedeul de construcție se apropie de textualism: „piesa” și realitatea se construiesc simultan, pe planuri temporale și ontologice în mod ambiguu distincte și care se vor uni în final. Povestea de dragoste (așa-zis „reală”) dintre Scriitor și Femeie se desfășoară paralel cu „scrierea”, care constituie celălalt plan al piesei, cealaltă poveste, tot de dragoste, fiind cea dintre
DELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286717_a_288046]
-
cuprinde pertinente investigări critice cu privire la tema „dispariției țărănimii” și la romanul Cel mai iubit dintre pământeni (cu focalizarea comentariului asupra protagonistului acestuia, Victor Petrini), interpretat ca fiind nu doar un „roman despre obsedantul deceniu”, ci o operă cu o tematică ontologică, cognitivă și morală care transcende prin semnificațiile sale momentul social-istoric vizat în primă instanță, un roman existențial, cu dimensiune metafizică, cu trimitere la chestiuni dintre cele mai neliniștitoare pentru condiția umană. Volumele Fănuș Neagu și Eugen Simion - ambele editate în
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
prin limbaj sau a exprima În interiorul limbajului. și și-o exercită alegînd mai ales să reprezinte, să povestească și, astfel, să transmită mesaje. De-a lungul secolului trecut, mirajul lingvistic a sedus practica literaturii și a determinat nașterea unei definiții ontologice a literaturii ca ființă a literaturii moderne a cărei valoare/vitalitate este evaluată prin prisma autenticității Înțeleasă ca adecvarea dintre enunțare și ceea ce se presupune că trăiește subiectul, conștient au nu, În momentul enunțării. Tocmai de aceea, caracterul reprezentativ al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
după modelul supralicitării umaniste a „omului”. Literatura și-a revendicat o transcendență pe care nu și-a putut-o asuma, la fel ca „omul” revoluțiilor sau, În alt fel, ca supraomul nietzshceean, care nu și-a putut asuma un orizont ontologic lipsit de transcendență (aici se mai lucrează Încă). În fiecare dintre aceste ferpare făcute literaturii, se revine la originile romantismului ca la originea acestei supralicitări, atunci cînd literatura s-a pliat pe o estetică a libertății care a dus-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
intrat În biografia Literaturii, dar nici măcar un biograf al ideii de literatură ca Adrian Marino nu ajunge să vorbească despre discursul literaturii, pentru că Adrian Marino Înregistrează ceea ce se spune despre literatură, nu urmărește o anumită dinamică cvasi-psihică a unei entități ontologice. Pentru a vorbi despre așa ceva trebuie să fii În primul rînd istoric, nu lingvist. Să fii un arhivist. Apoi, trebuie să fii epistemolog, unul pentru care cunoașterea este rezultatul rupturilor. Cineva care caută rădăcinile tuturor invarianților, deci exteriorul oricărei idei
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
despre o „invenție” a secolului al XVIII-lea și, abia apoi, poți susține că literatură s-a scris și Înainte și după Rousseau, doar că mizele sînt cu totul diferite și că literatura de după este una dintre expresiile unei crize ontologice de la care-și trage numele modernitatea și pe care postmodernitatea pare să o rezolve pe diverse meridiane - În SUA de pildă, dar nu aici. Trebuie deci să fii istoric, spun, trebuie să fii epistemolog, ceea ce nu explică foarte multe, dar
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exaltare puțin utopică, elaboram o platformă programatică de Împărțire a lumii [...]; pentru mine era ceva nou, destul de amețitor Michel Houellebecq, Platforma Existența unui Mare Scriitor are nevoie de o Mare Literatură. Marea Literatură este de fapt consecința recunoașterii unei misiuni ontologice: textele ei caută Adevărul, Salvarea, Răul și Binele. Ca orice limbaj religios, limbajul ei este unul apofatic. În urmă cu vreo 10 ani, Dominique Noguez scria că Le Grantécrivain a murit. N-a murit. Atîta vreme cît postmodernitatea franceză rămîne
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
au dus-o la ultimele consecințe: la ilizibilitate (după unii) sau la poezie pură (după alții). Houellebecq reia, În prag de mileniu III, un proiect balzacian, fidel crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
concluzia că predicatul ontic nu mai ajunge pentru a o defini. Literatura nu mai este, ea există numai În lume (poate că Heidegger nu e atît de depășit precum pare). Or, În modernitate, literatura a Încercat să devină o autarhie ontologică, să se de-mondanizeze. Consacrarea acestei ontologii literare a fost făcută de preeminența criteriului estetic. Plăcerea lecturii a devenit plăcerea textului și discrsul literaturii s-a constituit și instituit ca o metanarațiune pe care Lyotard n-avea nici un motiv s-o
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nu glumește deloc literatura sa este declarat maximalistă. Patetismul lui deranjează uneori, dar el nu face altceva decît să confirme importanța mesajului. Revin la ceea ce spuneam la Început: literatura lui Houelebecq rupe cu ideea modernă de Literatură, dotată cu autonomie ontologică În ultimii 200 de ani, ceea ce nu face decît să revele inanitatea discursului teoretic postmodern și a tehnicilor repertoriate sau inspirate de el. Nu ajung să spun că postmodernismul și-a trăit traiul, dar, În mod sigur, teoria literară agonizează
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În ceea ce face. În fond, aparența lui de maniac sexual nu face decît să sublinieze discrepanța Între individ (autoficțiunile sînt povestiri ale unor oameni singuri) și societate, conform modelului existențialist despre care am vorbit. Autoficțiunea franceză ridică mereu la rang ontologic această incompatibilitate, perpetuînd astfel ideea omului revoltat și a misiunii eliberatoare a literaturii ca document existențial al individului excepțional. Scriitorul este mereu un individ excepțional, măcar pentru că, scriindu-se pe sine, alege să se autopropună ca exemplu, pozitiv sau negativ
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
clamată și recunoscută. Dar nu regimul său generic ambiguu interesează În ultimă instanță. Chestiunile formale, protocolul nominal și mai ales statutul enunțătorului sînt, e drept, centrale În teoria literară franceză a anilor șaptezeci, dar ele au surse ideologice și chiar ontologice. Pentru că zona marginală, liminaritatea, de la avangarde Încoace, dacă nu mai devreme, fascinează, și sînt puțini scriitorii care rezistă apelului. Euri spectralizate, agonizante, absurde, locuitoare ale unor cadavre (În anii ‘90), voci Înșelătoare, golemice, teratologice, homunculoide, confuze, isterice, paranoice - enervante, teroriste
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pusă de scriitoare este aceeași carer traversează atît cursul lui Foucault sau ultimele două volume din Istoria sexualității - care au puțin de-a face cu erosul, cît cu marca identitară a sexualității În practicile individuale și sociale, cu o condiție ontologică, aceea relegată În epoca modernă sub semnul anormalității. Am putea spune, generalizînd, desigur, că teritoriul moralei antice este unul de predilecție pentru intelectualul libertar confruntat cu un sistem politico-social represiv sau pur și simplu cu sistemul contemporan de valori culturale
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
soft este (fără să fie numai atît) În căutarea timpului pierdut - o narațiune de sine care nu reînvie senzații trăite de narator pentru a provoca voyeurismul cititorului, ci care, prin intermediul senzațiilor ca soluții de continuitate, participă la refacerea unui traseu ontologic inepuizabil. Inepuizabil Îl cunoaștem noi astăzi, de aceea autoficționarii memoriei nu au pretenția ultragiantă de a spune adevărul făcînd apel la ceea ce consideră ei că-l cuprinde, adică trăirea brută, ci de a Îl privi dintr-un punct, așa cum monadele
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
victima violului, Isabelle, este chiar tot mai puțin placidul Jérôme Angust. Dar lovitura de teatru anticipată este urmată de alta, de data aceasta ingenioasă: Textor Texel și Jérôme Angust sînt două capete ale aceleiași persoane, două caractere și două regimuri ontologice, dacă ni se permite, ale unui singur bărbat. Jérôme, Într-un acces final de furie, vrînd să-și ucidă tot mai enervantul companion, se sinucide de fapt; Je vrea să-l elimine pe autre, dar l’autre Îl trage inexorabil
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau etică, se ferește de cuvinte mari, ea se mulțumește, În marea majoritate, să facă aluzii la societate. Ea vine să sondeze mai ales conștiințe individuale ale indivizilor pe care societatea occidentală contemporană i-a adus În pragul unei depresii ontologice, al unei melancolii iremisibile. Uneori spațiul trupului memoriei și cel al memoriei trupului se golesc de pulsiuni pentru a se Întîlni În fîșia - și fișa - neutră a pornografiei, ca la Catherine Millet, a thriller-ului, ca la Virginie Despentes a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care cu greu se mai poate distinge conturul normei, dacă nu cumva norma Însăși devine un concept caduc - ci aceea de a prelungi În mod criminal niște minciuni ambalate sub forma atrăgătoare a adevărului estetic și, În cele din urmă, ontologic. Primul care a reacționat a fost un critic Îndrăgostiot, În tinerețe, de Marx și Nietzsche: Roland Barthes, animat de o energie ieșită din comun și, mai presus, de un proiect „revoluționar”. În 1953, anul morții lui Stalin, apare Gradul zero
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În lucruri, dar fără ca cititorului să i se ceară aptitudini de scafandru, căutător de perle sau, Doamne ferește, vidanjor pentru a o regăsi, pentru a le reconstrui. Lucrurile și ființele sînt, la Patrick Deville, consubstanțiale, lor li se conferă același statut ontologic, fără ca asta să implice totuși reificarea, un concept la modă În discursul unei anumite ideologii. În ciuda faptului că Jérôme Lindon, legendarul editor de la Minuit, plecat dintre noi În urmă cu un an, i-a numit pe minuitiști impasibilii, putem spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Un bărbat, perfecționist În comportament (În sensul În care mecanica acestuia este perfectă, ca a eroilor de serie cinematografică), bovaric și lucid totodată, căci perfecțiunea nu ne este la Îndemînă În lumea aceasta, dorește o femeie perfectă. Ea, conform argumentului ontologic al lui Anselm de Canterbury (scolastic vorbind: Dumnezeu, perfect, nu poate să nu existe de vreme ce existența este cuprinsă În perfecțiune), trebuie (să) că există: iat-o, o dată În fotografia Olgăi, o rusoiacă, probabil, care trebuie căutată În Cuba de către el
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
impresia că realitatea Îi urmează impulsurile (“Am Întins mîna și l-am pișcat de ureche, Întîi lobul, apoi pavilionul, strivindu-le. N-am Închis mîna și nu l-am pișcat de ureche.”) În mod profund, indecidabilul se repercutează asupra identității ontologice: În Le Feu d’artifice, există o trenă de manechine de o frumusețe “interșanjabilă”, iar În Femeia perfectă “eram cocoțat pe un taburet de bar, cu impresia de a fi pătruns Într-un tablou de Edward Hopper”. Atunci, din ființă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o trăim. La rîndul ei, aceasta depinde de o tradiție culturală, cea care, descinzînd din Revoluția de la 1789, iese la suprafață abia În secolul XX, Îmbogățită cu idei critice preluate pe filieră nietzscheană. Este vorba despre tematizarea excesului ca dat ontologic al prezentului istoric. Există aici o substanță religioasă care, pentru a nu se pierde o dată cu moartea religiei, a fost incoroprată de literatură. Vocabularul trădează această continuitate: Mad about the Boy este, pentru un critic de la revista Télérama, o litanie. Una
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de-a face cu un nou Încodaj ficțional prin care eul fictiv Își supraviețuiește, un nou mod de Încodaj ficțional prin care naratorul se distanțează de autor. Acesta din urmă subminează mimesisul printr-o inadecvare, dacă se poate spune așa, ontologică: moartea unui personaj nu coincide decât cu dispariția sa fizică (Jacques Lomereau, eroul proaspăt decedat În romanul lui Didier van Cauwelaert Une vie interdite anunță “Je suis mort à sept heures du matin”; eroul interpretat de Kevin Spacey din American
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Împrumutat reperele din exterior și din același motiv i-a fost mereu imposibil să se orienteze după criteriul gratuității (de la Kant citire), un criteriu absolut și obscur În același timp, cedînd intenției de a servi diferitelor cauze. Cauză politică, cauză „ontologică”, cauză progresistă nu În ultimul rînd, atunci cînd, preluînd din mers pozitivismul militant al socialismului științific, a permis constituirea unei false „științe” a literaturii („teoria literară”). Așadar, adecvarea literaturii la estetică este imposibilă, chiar dacă numai principiile estetice, pe care creatorii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
compus care apare pentru prima oară În limba franceză la 1820, desemnează entitatea construită pentru a Înlocui sufletul. Dar, dacă sufletul era reflexul divinității, exprimat prin intermediul codurilor normate de civilizație, inconștientul rămăne să afirme apartenența omului nu la o ierarhie ontologică căreia tradiție Îi pune la dispoziție cunoașterea, ci la natura ale cărei legi sînt În număr infinit. Literatura modernă este discursul inconștientului, nu al sufletului. De aceea poate participă ea mai degrabă la valul nihilist al odernității, pentru că inconștientul este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]