5,945 matches
-
fizică, biologie și astronomie. Toată această încercare, am zice eroică, nu a fost urmată de liniștea mult dorită, de salvarea dintr-o deznădejde tragică. De ce? Pentru că omul istoric este supus tuturor păcatelor consemnate de Eminescu însuși în poezii și poeme: orgoliul creatorului, ura luptătorului, egoismul dragostei. Sunt stări pe care el însuși le-a trăit, le a judecat și a încercat să le depășească, vizând acea stare de grație, de ieșire din propriul eu, când înțelegi la modul profund, total, că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
adună forțele și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46), mai-iunie 1995, revistă a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și reclădesc o altă țară din ceea ce au luat cu ei. Exilul este trăit efectiv doar de aceia bogați sufletește. În inima lor poate să încapă patria însăși, pe care și-o oferă cu nostalgie, dar și cu orgoliu. Este orgoliul exilului creator. Pe acesta va trebui să-l recuperăm în întregime pentru a ne explica mai bine exilul interior, pentru a-i șterge (celui din urmă) pecetea aceasta, de fatalitate. [Echidistanțe, nr. 5-6 (45-46), mai-iunie 1995, revistă a Editurii Institutul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ucis fără judecată. Media de stat instigă contra islamicilor, rasismul și extremismul sunt „binecuvântate” de autorități. Societatea este profund divizată, deoarece vechiul dicton imperial funcționează fără greș: „Divide et impera!” (Dezbină și stăpânește!). Opoziția de dreapta este firavă, minată de orgolii, adesea oportunistă. Autoarea Jurnalului rusesc este nevoită să constate că, în Rusia lui Putin, comuniștii au ajuns să fie priviți ca singura salvare din mizerie și marasm social. La votarea în Dumă a legii privind interzicerea demonstrațiilor de protest în preajma
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ei au acordat credit unui mărunt „plagiator” numit Einstein, care până pe la vârsta de 4-5 ani nici nu a vorbit (ca, de ex., Lucian Blaga!), fiind, desigur, un „retardat”! Dacă recunoașterea geniului său este doar rezultatul unei cabale „nutrite” cu orgolii naționale și personale nemțești, mai are sens să fie puse în discuție „contribuții” științifice dubioase din aceeași „fascinantă Românie”? Ele nu fac decât să suporte obișnuitele contestații, motivate de interese obscure, și cu asta, basta! Uite-așa poate fi „rezolvată
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și Hitler, Mao, Pol Pot, Idi Amin, Saddam Hussein și alți bolnavi de putere, niște subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
nat. Înregistrând cu atenție, aprobând sau despărțindu-se de unele reacții critice față de Istoria... lui N. Manolescu, autorul nostru vine să întărească o mai veche idee: spiritul polemic, ironia, elogiile „amicale” ori negația „cu respect”, chiar și accentele subțiate de orgoliu ale unor recenzenți nu-s decât „sarea și piperul” ce fac viața literară vie și atractivă pentru participanții la „spectacol”. El însuși (Gr. C.) nu rămâne „dator” față de interpretări și etichetări grăbite, unele - șocante, ale istoricului literar. Își definește cel
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul, să-i aline și complexele, în fine, 192 să-i întărească impresia de moralitate a demersului său intelectual. Și aceasta, într-o comunitate profesională supusă constrângerilor de tot felul ale „moralei comuniste”, încât soluția adecvată structurii sufletești proprii și în
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de autor) se „operează” singur, fără anestezie! Sinceritatea (programatică) poate învinge, spre lauda autorului, instinctul de conservare, încât jurnalul devine „document sufletesc” concret, cu accente de cruzime asumată implicit. Demantelarea unor inerții, inhibiții și slăbiciuni personale nu exclude puseele de orgoliu, precum în chestiunea amânării (de neînțeles pentru unii) a propriului debut editorial. În replică, C. C. se consideră, prin „conștiința scrisului”, superior multor „scriitori” omologați administrativ. O rigoare autoimpusă, poate și insuficienta concentrare pe un proiect unic l au determinat să
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
născute să trăiască o zi, decât cu perspectiva dăinuirii lor într-o carte. E măgulitor, pe de o parte, dar e complicat și sever sub câteva aspecte. Mă bântuie, încă, stafia gândului că am purces la un demers încărcat de orgoliu. Știu și am învățat, în cei cincisprezece ani de jurnalistică adunați până astăzi, că într-o astfel de profesie nu există, decât în condiții ideale, pauze de respirație. Alergarea și slalomul printre evenimente nu se termină niciodată, ziaristul este obligat
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
online nu era atât de prezentă în lumea presei. Acestea fiind zise, apariția unei cărți cu interviuri din emisiunile „100%“, realizate pentru Realitatea TV, ar trebui să justifice teama de un demers publicistic care va putea fi lesne bănuit de orgoliu și numit, la repezeală, inutil sau chiar bizar pe alocuri. Cine ar vrea să revadă, fie și sub formă tipărită, dialogurile adeseori contextuale dintre un jurnalist și un om politic? La ce folosește lectura unor asemenea pagini? Acum este momentul
Istorie recentă 100% by Robert Turcescu/Valeriu Stoica () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1377_a_2886]
-
public, în fața cancelarului său [Bernhard Fürst von Bülow C. I.], care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ședința Reichstag-ului, împăratul dojenit în public, în fața cancelarului său, care a tăcut fără a lua atitudine, și ce împărat! Prea-puternicul Wilhelm al II-lea, suveranul cel mai trufaș, cel mai vulnerabil, cel mai sensibil din lume. El hrănește toate orgoliile, toate pretențiile personale, atotștiutor și victimă a unui amor propriu atât de monstruos și de complicat, încât, uneori, chiar și judecata pare a-i fi pusă în pericol. Căror gânduri descumpănite, cărei scene delirante de reproșuri a servit oare drept
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
român, al școlii românești. Stimați Colegi Parlamentari, Sprijiniți-ne să ne îndeplinim misiunea de reformare a învățământului românesc și asta repede, deoarece timpul nu mai are răbdare atunci când este vorba despre viitorul copiilor noștri ! Miza este mult prea mare pentru ca orgoliile să învingă și de data aceasta. Incontestabil, avem nevoie de acest pachet legislativ coerent și modern. Vă mulțumesc ! (Declarație politică, mai 26, 2009, Parlamentul României) Din nou, Ministerul Educației, Cercetării și Inovării dezamăgește copii, profesori și părinți STIMAȚI COLEGI, Titlul
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Cum vrem să recredibilizăm școala românească cu magiștri care înveterează o tentativă de modernizare a ei ? Ce modele oferim copiilor și tinerilor noștri, noi, dascălii români, dacă, în loc să rămânem fideli discursului didactic, academic, ne compromitem prin declarații partizane, generate de orgolii nestăpânite și de parti-pris-uri politicianiste jenante ? Avem un text la o nouă Lege a Educației cu principii menite să schimbe sistemul din temelii. Un text care a fost dezbătut întreg anul 2010 și care, prin amendamentele acceptate, se apropie de
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
Cum vrem să recredibilizăm școala românească cu magiștri care înveterează o tentativă de modernizare a ei ? Ce modele, oferim copiilor și tinerilor noștri, noi, dascălii români, dacă, în loc să rămânem fideli discursului didactic, academic, ne compromitem prin declarații partizane, generate de orgolii nestăpânite și de parti-pris-uri politicianiste jenante ? Noua Lege a Educației are la bază principii menite să schimbe sistemul din temelii. Un text care a fost dezbătut întreg anul 2010 și care, prin amendamentele acceptate, se apropie de o formă corespunzătoare
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
impersonal și nu ecoul beției proprii, îl pândește la colț și îl taxează nemiloasă imediat ce dă un chix, cum a fost acum câțiva ani, cu filmul. Nu s-a mai văzut urmă de BHL câteva luni, și-a lins rănile orgoliului lovit peste nas și a.... relativizat, măcar o vreme. Sau, cazul lui Patrick Poivre d'Arvor pus la popreală după măsluiala cu interviul lui Fidel Castro, pentru o bună perioadă. La noi, pentru vedetele care-și hrănesc gloria la televizor
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
Aurel Manolache, directorul Teatrului Fantasio, singurul care a avut geniul de a-i recunoaște geniul și de a face tot posibilul să-i asigure rodirea, ci pentru că Maestrul purta recunoștință urbei întregi pentru asta. Și pentru că fiind un ctitor, avea orgoliul de a înnobila locul sterp prin creația lui. Dar și dacă n-aș ști toate astea, spectacolul pe care-l dau autoritățile culturale de la Constanța, bătându-se între ele cu acestă moștenire pe post de ghioagă, confirmându-ne câte parale
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
care încotro; ca și cum nimeni nu ar avea nicio răspundere față de nevoile spirituale ale oamenilor acestui loc și de propria lor stimă de sine, care nu se construiește pe nimic altceva decât pe valoare; ca și cum, în fine,deținerea unei funcții exacerbează orgolii, ambiții și frustrări și nicidecum răspunderea de care vorbesc, liderii locali se bat între ei, exact ca țigăncile din amintirea mea, la fel de nepăsători de ghioaga însuflețită pe care o folosesc, rod al unei vieți întregi de muncă și creație unice
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de meschinărie, Oleg Danovski făcuse întotdeauna, ei însă nu, probă că nu erau mari artiști și mari manageri. În fine, la un moment dat, în mod sigur, fiecare dintre protagoniștii acestei lupte a simțit că propria lui furie și propriul orgoliu sunt mai importante decât ce a lăsat Constanței Oleg Danovski. Scurt. Chiar dacă piere lumea, eu trebuie să-mi descarc nervii. Așa se face că spectacolele celui mai mare coregraf pe care l-a avut România, unul dintre cei mai importanți
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
intelectual, Jules Monnerot s-a aflat provizoriu în tabăra extremei drepte, de unde a demisionat foarte repede, nu destul de repede ca să nu i se consacre și un studiu, ca o lespede de neclintit, care se ocupă de "evoluția lui spre fascism". Orgoliu rănit, suferință morală autentică și perfect justificată, nu cred că are importanță ce l-a dus pe Monnerot acolo: la noi un intelectual cultivat, distins, curat, ca Edgar Papu s-a trezit îmediat după '90 în cloaca imundă a României
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
ceaușist. Nu intru în amănuntele motivațiilor legate de mutarea Mitropoliei Ardealului la Cluj-Napoca sau de conservarea acesteia la Sibiu, întrucât fiecare dintre părți și-a argumentat poziția. Dar discordia respectivă a arătat că BOR este o instituție la fel de minată de orgolii, rivalități și intrigi precum orice altă instituție românească. Discordia a indicat că ierarhii ortodocși sunt și ei oameni supuși greșelilor, cu defecte, slăbiciuni, ambiguități, poate chiar ipocrizii - fapt nu neapărat inedit și ieșit din comun pentru carnavalul decăzut al României
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
anticlerical virulent ar fi scris publicistul Arghezi (combativ excesiv și teribil de insolent în primii săi ani de gazetărie, marcați de critica exaltată a instituției Bisericii Ortodoxe) dacă ar fi avut prilejul să asiste la actuala „dihonie” de amibiții și orgolii din BOR. Ar fi suduit cu asupra de măsură! Pentru liniștirea opiniei publice și conservarea cosmetizată a deplinei înțelegeri în cadrul BOR, a fost împăcată capra cu varza. Schisma a fost calmată și diluată, chiar dacă Mitropolia Ardealului s-a împărțit în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
emoționam ca o vrabie, fără să pricep de ce, atunci când citeam celebrul fragment „Ardealul” din Românii supt Mihai Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu. Era o bucată de proză istorică hiperbolizatoare, dar care mă proteja și mă alina. Nu-mi stârnea vreun orgoliu de româncă, ci îmi calma nevrozele pe care nu le conștientizam la vremea aceea, în legătură cu țara mea comunistă, România. „Ardealul” lui Bălcescu era un fel de pansament pe rană și avea efect psihic terapeutic. Mă vindeca, așa cum deja au dat
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
a fost expus, drumul spre ,,marea performanță” a prezidențiabilului Traian Băsescu, îndoielile lui Emil Constantinescu, apartenența lui P. Lucinski, rolul lui Mircea Snegur etc. Cu excepția lui Francois Mitterand și Nicolae Ceaușescu, toți ceilalți sunt în viață. De aici, poate ceva orgoliu personal: în raport cu asemenea personalități mi-am desfășurat activitatea jurnalistică un sfert de secol care mi-a asigurat 9 fișe în ,,Istoria jurnalismului din România, din toate timpurile”, cele mai multe dintre contemporani. Nu că șeful TV.V. a fost luat în seamă (și
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]