8,290 matches
-
semnificații simbolice. Spre deosebire de alți poeți ai generației sale, la care epicul ocupă un loc important, I. surprinde tocmai prin absența acestuia. SCRIERI: Cascadele luminii, București, 1964; Dor de infinit, București, 1966; Joc de planete, București, 1966; Echilibru indiferent, București, 1969; Patima ciocârliei, Cluj, 1970; Ramură solară, Cluj, 1972; Aluzie marină, București, 1973; Colorând o frază, Cluj-Napoca, 1978; Strada cu un singur număr, Cluj-Napoca, 1983; Patria limbii române, București, 1985; Desen după natură, Cluj-Napoca, 1988; Turmele albe, zăpezile, Cluj-Napoca, 1993; Bazar sentimental
IRIMIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287618_a_288947]
-
clasica ciorovăială a adversarilor de la sfârșitul partidei. Un scriitor local începe, zilnic, o schiță pe care n-o mai încheie. Își terorizează în acest timp familia, până ce Marietta, nevasta, îl părăsește și se duce la un inginer care are o patimă mai blândă: crește nutrii (Schița). Geo Drăgoescu, tip înzestrat și păgubos, este un fel de Cănuță om sucit în noile condițiuni ale socialismului. Când vrea să înceapă ceva, i se spune mereu că nu e momentul. Ratează până și moartea
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
vie...” (Antonin Dvořák - temă de cvartet). La J. condiția de vedetă de televiziune, cu avantajele și dezavantajele pe care le comportă, a pus în umbră valoarea scrisului. SCRIERI: Totdeauna marea, București, 1969; Coloană dorică, București, 1972; Eroii verii, București, 1978; Patimi, București, 1978; Impact, București, 1987; Alo, televiziunea! Un „Jurnal de front” pe programul 1, București, 1992; Măcar un singur foc de armă, București, 1994; Cifrul pierdut, București, 1996; Angela - cântec și rugă, București, 1998. Repere bibliografice: Dumitru Lazăr, „Totdeauna marea
JELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287671_a_289000]
-
plagiat pe G. Coșbuc. Față de aproape toți scriitorii epocii, L., prin Macedonski, s-a aflat pe o poziție negativistă (explicabilă, în parte, prin eforturile de a impune o poezie pe care gustul epocii încă nu o accepta, dar agravată de patimă și de invidie). Constantă, structurală, rămâne opoziția față de intimismul elegiac și față de tradiționalism. Excesele moderniste sub semnul cărora a fost așezată revista sunt totuși rare. Poezia parnasiană, picturală și obiectivistă, este respinsă pentru lipsa „simțământului” (Bonifaciu Florescu, Despre poezia descriptivă
LITERATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287826_a_289155]
-
și tu la ăstălalt, ce ușor e de manevrat. Ar fi foarte practic! Cred c-ar trebui să mi-l iau. Vreau să spun că niciodată nu poți avea prea multe cărucioare, nu? În ochii ei văd un soi de patimă arzătoare. De cînd a devenit Suze așa ahtiată după cărucioare? — Absolut, zic. Poate-ar trebui să-mi iau și eu unul! — Da! face Suze Încîntată. Atunci am avea amîndouă cărucioare la fel! Uite, Încearcă-l și tu! Mi-l dă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
picturii de șevalet până la Carul cu boi și Ciobănașul lui Nicolae Grigorescu. Surprinzătoare e înclinația spre idilism de aici, mai ales dacă e pusă în comparație cu tonul aspru al poemelor autobiografice: „Am iubit în viață! Și-am urât!/ Am urât cu patimă urâtul!/ Porcilor ce n-au alt gând decât/ Să-și îndoape rânza până-n gât,/ Și-ngropat de-oi fi sunt hotărât/ Să le umplu cu țărână râtul” (Ostrovul meu). În ultimul volum de versuri antum, Țărmurile clipei (1983), poetul atinge
FRUNZETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287105_a_288434]
-
viziunii realiste, iar a altora - un fantastic de sursă folclorică. În narațiunile de concepție realistă, mobilurile acțiunilor și ale mișcărilor sufletești sunt setea de avuție și pasionalitatea erotică. Uneori, acestea se întrepătrund. În funcție de ponderea manifestării uneia sau alteia, cele două patimi decid caracterul preeminent al nuvelelor: social sau psihologic. Exemplificând efemeritatea bunurilor materiale, a bogățiilor pământești, în lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e
GALACTION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
recalcitranți și devianți, care trebuiau reeducați, deoarece erau „indivizi periculoși din punct de vedere social”, cum scria, În majoritatea cazurilor, În fișele lor medicale. Romanele obsedantului deceniu, apoi antiutopiile, alegoriile și parabolele, dar și romanele lui Paul Goma (Ostinato și Patimile după Pitești În mod special), publicate după căderea comunismului În România (deși majoritatea fuseseră scrise Înainte), depun mărturie despre ampla acțiune de „spălare a creierului” care a avut loc la noi. Scriitorii români sunt ei Înșiși obsedați de instituții reeducatoare
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
orientare pronunțat religioasă, imagistica fiind încărcată artificios și strident cu simboluri din textele biblice. SCRIERI: Colind târziu, Cluj-Napoca, 1990; Grădina internatului de fete, Cluj-Napoca, 1995; Ultimul refugiu, Cluj-Napoca, 1996. Repere bibliografice: Emil Mladin, Anotimpul Medeei, RL, 1994, 30; Adrian Țion, Patima revendicării adevărului, TR, 1995, 37-38; Poantă, Dicț. poeți, 87-88. Ct.C.
FLORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287030_a_288359]
-
tipice, încât neverosimilul, de-a dreptul strident, trebuie să se drapeze într-un soi de miraculos, cu note de picaresc. Terenul e preparat de un tablou al dezastrelor războiului în Moldova, alcătuit în manieră cinematografică, de o forță incontestabilă. În Patima nopții, analiza spectrală se exercită asupra relației, complicată prin elemente patologice, dintre Dardu și Ulpia, pe când În singurătatea femeilor, ultima parte a trilogiei, exploatează experiențele a trei cupluri având comun un pol masculin (Sebastian), polii ceilalți fiind o tânără în
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
Conu Costică). Remarcabile sunt, în Fără reazem, linia ferm trasată a caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță), iar în nuvele tulburător este acordul dintre patimă și misterul nepătruns al naturii. Poezia lucrurilor vechi, a vieților umile îi așază nuvelele în descendența tematică a sămănătorismului, pe care autoarea îl depășește prin rafinamentul percepției și grația pură a scriiturii. SCRIERI: Fără reazem, București, 1922; Nuvele, București, 1926
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
este exprimată concis: „rezistența unei cărți [...] înseamnă doar rezistență literară” (Disidență și rezistență, 7/1991). Tot pentru primatul creației durabile pledează și editorialul Revanșa logosului: în situația în care „asaltul mass-media ne ispitește cu iluzia participării la istorie” iar „ura, patimile politicești [...], impulsul vindicativ pustiesc”, salvarea se află în „lumea spiritului, singura capabilă, după lecția lui Noica, să convertească răul în bine” (4/1992). Pe parcursul mai multor numere Platon Pardău analizează piața cărții - ce și cum citim, sensul interpretării, „coruperea cititorului
MERIDIANUL TIMISOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288093_a_289422]
-
și sărutai piatra funerară”) e cotropit, după propria spusă, și de „delicii estetice”. Ce folos, ele își pierd pulsul în exclamațiile calpe („uimitor” ș.a.). Roman sentimental, Getta (1916) vădește un anume fler psihologic, manifestat în sugerarea efectelor chinuitoare ale geloziei. Patima crescândă a unui tânăr, Aurel Chiru, pentru o „drăcoaică”, Getta, soția plină de frustrări a unui bărbat obtuz, e minată de o suită absurdă de îndoieli torturante, de furii iscate din năzăreli, de disperări răvășitoare, rarele clipe de fericire fiind
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]
-
bărbatului ucigaș”. La Brătescu-Voinești, prin aceeași reducere la unitate, „axa” e „resemnarea”. Fondul din care derivă critica și în genere cugetarea maioresciană este „credința în biruința binelui [...], singura axă cu putință a moralei, dincolo de care domnește lumea instinctelor și a patimilor”. În căutarea sunetului unic al unor contemporani, autorul „revizuirilor critice” a putut greși (de notat, bunăoară, subestimarea estetică a dramaturgiei caragialiene și a prozei lui Slavici, negarea nuvelisticii lui Galaction, supraevaluarea unor Gh. Brăescu, Ion Iovescu, Camil Baltazar și a
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
organizate din Galia. Sihăstria e un paradis terestru, nu numai ca loc unde îți poți găsi liniștea, aflat departe de agitația lumii, ci și ca anticipare a stării paradiziace, fiind locul potrivit pentru exercitarea înțelepciunii, adică a controlului asupra propriilor patimi. Într-adevăr, moartea nu e dorită ca o modalitate de eliberare din lanțurile trupului, ca și cum omul ar fi legat de ceva rău. La Euherie nu există acea ostilitate față de trup, caracteristică monahismului oriental și prezentă și la Ieronim. Nu există
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea laică a vremii, motiv ce transformase Patimile martirilor din Acaunia într-o pătimire cu totul sui generis, așa cum am văzut mai sus. Bibliografie. Ediții: CSEL 31, 1894 (C. Wotke); De laude heremi, ed. S. Pricoco, Centro di Studi sull’Antico Cristianesimo, Catania, 1964; Ieșirea din lume, ed.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tres) care expun diverse chestiuni de doctrină și resping răspunsurile regelui vandal. Sunt abordate chestiunea misterului lui Cristos mediatorul, care are în sine două naturi într-o singură persoană, a infinității naturii divine a Fiului lui Dumnezeu și a misterului patimilor Domnului. E vorba de o operă scrisă în mare grabă având în vedere situația în care se găsea Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său pentru ca Fulgențiu să nu poată găsi ușor un răspuns
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și anumite izvoare calde de lângă Grenoble) și cele șapte minuni făcute de mâna omului (Arca lui Noe, zidurile Babilonului, Templul lui Solomon etc.). Ne-au rămas doar fragmente dintr-un Comentariu la Psalmi. Ar fi tradus în latină, spune el, Patimile celor șapte adormiți din Efes. Dar acum această povestire hagiografică există în greacă și în siriană, această „traducere” trebuie să fi fost fie transpunerea unei povestiri orale a unui pelerin care fusese în Orient, fie a unui text sirian care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
n-a fost născut din aceasta. În cartea a treia, Chiril combate îndelung ideea lui Nestorios conform căreia trebuie aplicate doar naturii umane a lui Cristos atribute biblice precum apostol, pontif, sămânța lui Avraam, sau enunțurile referitoare la miruire, la Patimi ori ispită. De altfel, încă din introducerea la cartea a doua, această opinie era înfierată și respinsă, între altele prin formula favorită a lui Chiril potrivit căreia „după unire, trebuie să vedem de-acum o singură natură, ce întrupată a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei separări artificiale între umanitate și divinitate în Cristos care - așa cum subliniază el cu sarcasm - ajunge să pună semnul egal între euharistie și antropofagie. Ținta celei de-a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorios enunțurile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos pe care el le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară este chiar al Logosului, în virtutea acestei reale unități, suferința cărnii trebuie atribuită Logosului, deși, în același timp
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară este chiar al Logosului, în virtutea acestei reale unități, suferința cărnii trebuie atribuită Logosului, deși, în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămâne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în siriană din Teopaschit, un dialog între un ortodox (care apără opinia lui Nestorios însuși) și un teopaschit, adică un teolog din tabăra lui Chiril care, potrivit punctului de vedere al lui Nestorios, admite că Dumnezeu însuși a suferit în patimile lui Cristos. În schimb, sunt scrise după moartea lui Nestorios - deși au fost transmise în latină sub numele său - cele douăsprezece contraanatematisme care sunt menite să combată anatematismele lui Chiril. Cartea lui Heraclid era cunoscută din mențiunile făcute de autori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și să lungească prin lungi monologuri sau dialoguri scurtele enunțuri atribuite unor personaje din povestirea biblică și folosește mult apostrofa. În omilii este atacat Apolinarie (3, 3, împreună cu Arie și Eunomius: a crezut că Dumnezeu devenise om), Basilius susținând că Patimile sunt legate de oikonomia, iar crucea nu aduce atingere divinității Unului-născut (7, 2); el spune că Fiul lui Dumnezeu „se îmbracă” în umanitate (25, 3). Terminologia este așadar în mod clar antiohiană, însă nu și nestoriană. Fotie îi mai atribuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de viață comunitară: relațiile cu presbiterii (5); căderea în mrejele Satanei și pierzania (6); comemorarea sfinților (8). Sau se referă la circumstanțe precise din viața lui Isus cum sunt Crăciunul (10), Botezul lui Isus (11), duminica (16), vinerea sfântă și patimile (17), Paștele (18), Urcarea la cer (19). Într-adevăr, începutul discursului nr. 10 anunță întreaga „economie” a mântuirii; din această serie fac parte și discursurile despre coborârea în infern despre care vom vorbi în următorul paragraf. În fine, interesante sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ucis de iudeii instigați chiar de Satana. Cum se întâmplă acest lucru se povestește în discursul 14 dedicat trădării lui Iuda. În 15 continuă dialogul dintre cei doi privitor la acțiunile și identitatea lui Isus; Satana pleacă pentru a iniția patimile lui Isus. În 17 este evocată coborârea lui Isus în lumea subpământeană, victoria sa asupra lui Satana și eliberarea captivilor. Această serie de discursuri e foarte asemănătoare cu ciclul apocrif din a doua parte a Faptelor lui Pilat, sau, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]