5,822 matches
-
22“, Rodica Palade. De asemenea, două dintre proiecții au beneficiat de invitați speciali: filmul Reconstituirea de Lucian Pintilie a fost introdus de regizorul Andrei Șerban, iar documentarul Marele jaf comunist al lui Alexandru Solomon, de Vladimir Tismăneanu. De altfel, majoritatea peliculelor au fost introduse de criticii prezenți, la final fiind organizate sesiuni de întrebări și răspunsuri. Surpriza numită Reconstituirea Dincolo de prezențele românești, în sală s-a aflat unul dintre cei mai cunoscuți critici de film din Statele Unite, A.O. Scott (care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
sau Scurtă istorie de Ion Popescu Gopo. Dacă Iacob a fost vitregit de o programare nefericită (sâmbătă, ora 13.00), Reconstituirea a reprezentat o reală surpriză pentru organizatori - sala fiind nu doar plină, dar reacționând extraordinar de bine la o peliculă nu tocmai recentă din istoria cinematografiei române. Restul e tăcere nu e mainstream Armand Assante, Răzvan Vasilescu și Jamie Elman au făcut show la finalul proiecțiilor cu California dreamin’ (nesfârșit). De fiecare dată când a luat cuvântul, Assante a ținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
regizorul pentru o scenă în care prefectul Poliției Bucureștiului de la mijlocul anilor ’30 s-a folosit de faptul că producătorul francez „Gaumonde“ angajase actori evrei pentru a-i interpreta pe soldații români din timpul Războiului de Independență. Dorind să oprească pelicula Resboiul cu turcii, șeful poliției a afirmat că e jignitoare deoarece românii trebuie jucați de români. De aici și confiscarea și arderea producției care ar fi putut face concurență Resboiului de Independență, care stă la baza filmului regizat de Nae
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
În eleganța unui cinematograf de modă veche, Tessie Zizmo simte reculul. Cinematograful e plin doar pe jumătate, În cea mai mare parte cu femei tinere, ca ea. Și ele se Înfruptă cu dulciuri din motive sentimentale; și ele caută În pelicula granulată a buletinului de știri chipuri de logodnici. Aerul miroase a acadele și a parfum și a țigara pe care o fumează plasatorul În hol. În cea mai mare parte a timpului războiul e un eveniment abstract, care se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ne ploconim cu toții, de parcă am fi fost prinși cu mărfuri de contrabandă. În afară de luminozitatea orbitoare, mai era ceva ciudat la filmările de amator ale lui Milton: ca Hitchcock, apărea Întotdeauna și el În ele. Singura cale de a controla lungimea peliculei ramase era aceea de a citi contorul dinăuntrul obiectivului. În toiul scenelor de la Crăciun sau de la zilele de naștere, Întotdeauna venea un moment În care ochiul lui Milton umplea ecranul. Așa că acum, când Încerc rapid să-mi schițez anii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eram. Și cine era acolo? Priviți ecranul. Mama mea Îmi dă un bebeluș de jucărie. Eu iau bebelușul și Îl strâng la piept. Îi duc la gură un biberon de jucărie, oferindu-i lapte. Începuturile copilăriei mele au trecut, pe peliculă sau În afara ei. Am fost crescut ca fetiță și n-am avut nici un dubiu În legătură cu asta. Mama mi-a făcut baie și m-a Învățat cum să mă spăl. Din tot ce s-a Întâmplat mai târziu, bag de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
examinările lui superficiale. Pe 8 ianuarie 1967 am Împlinit șapte ani. Anul 1967 a marcat sfârșitul multor lucruri În Detroit, dar printre acestea s-au numărat și filmele de familie ale tatălui meu. „Callie Împlinește 7 ani“ a fost ultima peliculă a lui Milton. Scena e sufrageria noastră, Împodobită cu baloane. Pe capul meu stă obișnuitul coif. Capitolul Unsprezece, care are doisprezece ani, nu stă cu fetele și cu băieții la masă, ci stă rezemat de perete și bea punch. Diferența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la Arad, într-o noapte cu enorm de multă băutură, cu dans și cu pălăvrăgeală literară, cum a fost suit pe o masă și o țipă în rochie mulată pe corp i-a așezat pe cap o cunună triumfală din... peliculă de film: fusese declarat cel mai bun prozator al generației noastre. în 1989 - mai erau câteva luni până la revoluție - am înghețat împreună până la Bacău într-un compartiment de personal cu ferestrele sparte discutând situația atât de aprins, încît nu ne-
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Arthur și-a lui Lancelot, plină de arabi și miracole, barbară și strident colorată ca un joc de strategie pentru computer? Libertina lume a lui Fragonard? Eroica lume a lui Napoleon, populată parcă numai de soldați de plumb? Lumea de peliculă alb-negru, înecată și plină de pete, a lui 1900, cu trăsuri și inși cu jobene? Cine scria că lumea nu există decât de câteva minute, dar că toți am venit pe lume cu grefe de memorie falsă? N-am să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lor față de femei și modul în care descriu femeile în cărțile mele. În plus, femeile care mă citesc pot găsi în cărțile mele o mulțime de informații despre psihologia masculină. Cum vi s-a părut Maurice Béjart? Apropo, frumos titlul peliculei dumneavoastră: Je t’aime tu danses. Maurice Béjart îmi este cel mai bun și cel mai vechi prieten. Ne cunoaștem de 45 sau 46 de ani. L-am filmat adesea, cumva precum Cézanne care picta neîncetat mere! Povestea filmului Je
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
considerată indecentă. Desert Rose nu prea Înțelegea. După prima oră de film, care se derula cu viteza melcului, Kitty descoperi că nu mai putea urmări acțiunea. Când apăru genericul se simți salvată. — Ce zici? Întrebă Desert Rose. — Zic că această peliculă ar trebui lăsată În lada de gunoi a istoriei. Chiar dacă Îl iubești pe Charlie, tot nu trebuie să te supui torturii lente a acestui film. — Nici mie nu mi-a plăcut. Dar mă Întrebam de ce i-o fi plăcând lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-am început să mă bucur în clasa a III-a, parcă în trimestrul II, după ce pălăvrăgise cu o colegă care-l cunoștea pe unchiul meu, pe Didi (cineast, pot să înșirui la orice oră din zi și din noapte titlurile peliculelor la care a semnat scenariul, sunt dispus să le-arăt scepticilor legitimația lui de membru ACIN), și-i intrase ei în cap, ca un șurub pe care nu-l mai scoți cu una, cu două, că urmează să joc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fornăit și a respirat mai mult pe gură (din cauza polipilor), a visat, ce-o fi visat?, eu presupun că îngeri alb-roșii, fiindcă Dinamo juca semifinala Cupei Campionilor Europeni chiar în bârlogul lui FC Liverpool, iar zborul cocorilor, invocat de titlul peliculei, s-a dovedit a fi doar o metaforă, un truc menit să înșele cenzura moscovită, fiind vorba în realitate de un fâlfâit de aripi mai fragil, mai tandru și mai stins decât al păsărilor călătoare, ivit mai întâi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
catalitică. Dar să analizăm "stridențele". Spuneam că personajele, la fel ca oricare alte elemente poetice, în opera lui Emil Botta, cunosc o turnură derutantă. Parodia, degringolada ar fi doar o problemă. Ele se pot prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
altfel" când nebunia lumii "este aceeași"? Numai cei care trăiesc "așa și așa" au de partea lor nebunia râsului tăcut, deci ei sunt protagoniștii teatrului în negativ. Cei care trăiesc "cu totul și cu totul altfel" se află pe pozitivul peliculei, și atunci nebunia lumii nu poate fi aceeași, ci se divide în alb și negru ca limite ale văzului existențial. Tu râzi atunci când se cuvine să fii serios. S-ar zice că duci o campanie împotriva firii, că până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
o parte, alteori În cealaltă. Și, cînd cîștiga partea din mine care adora cinematograful Rialto, stăteam acolo toată noaptea. În felul ăsta, puteam prinde filmele de peste zi fără să trebuiască să mai străbat străzile la lumina zilei. Printre permanent reciclatele pelicule alb-negru, În afară de Charlie Chan și Gene Autry, erau westernuri, filme cu gangsteri și muzicaluri, filme cu Joan Fontaine, Paulette Godard, James Cagney, Abbott și Costello, și Fred Astaire. Probabil că proiecționistul era mort după Fred Astaire, la cîte filme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“, cât și de la Academia de Studii Economice sau de la Universitatea Politehnică, au realizat 24 de proiecte de film documentar de scurtmetraj pe tema „Cum vezi lumea când ai 20 de ani“. Peliculele au fost jurizate de criticul de film Mihai Chirilov, scenaristul Răzvan Rădulescu și jurnalistul Dragoș Bucurenci. Scurtmetrajul câștigător, Pachetul, realizat de echipa Elaine DeFleetwood, formată din Irina Stelea, Octavian Arnăut și Lucian Reniță, explică ce înseamnă pachetele trimise de părinți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
îl dădea ca favorit la Palme d’Or - alături de filmul lui Cristian Mungiu -, n-a mai luat până la urmă nici un capăt uscat de frunză de palmier. Nici un premiu. Curios. No Country for Old Men este una dintre cele mai bune pelicule ale fraților Coen, sintetizând multe dintre temele exploatate de ei până acum și fiind mai multe filme într-unul singur. Coen-ii ecranizează romanul de succes al lui Cormac McCarthy, găsind în el subiectul potrivit pentru a fi infuzat cu propria
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]
-
târziu lacătul a cedat pe neașteptate, cu verigile rupte, și am putut privi în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oracolele străzii“, ale zilei. Dar memoria e plină de secrete, capricioasă - nu-mi pot aminti visul, Văd că e deja ora nouă și n-am început încă să lucrez. Iau mănușile de plastic galben și șterg praful de pe pian. Praful - peliculă fotografică din înalt, sau piele vrând să ascundă o realitate. Un context nevăzut coexistă cu mine. În timp ce fac mișcări circulare cu mâinile îmi amintesc brusc visul: e ca o mișcare fină în creier. După asta, totul devine clar precum ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Francis Showering din Somerset, Babycham a fost o băutură extrem de populară în anii ’60 și ’70. . Roman de Jack Schaefer, publicat în 1949 în Statele Unite ale Americii. Cartea a repurtat un imens succes de public, fiind ulterior și transpusă pe peliculă. Este povestea unui pistolar, al cărui nume dă și titlul cărții. . Tricky Dick î„Dick cel Șmecher“) - poreclă dată președintelui american Richard Nixon ca urmare a implicării sale în afacerea Watergate, soldată cu punerea lui sub cercetare și demisia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
30-40%, iar cronicile aferente aduc notorietate“, a întărit și Dan Burlac. Producătorul a explicat că un film de festival poate câștiga până la 300.000 de euro din difuzare în săli de cinema, la televiziuni și pe DVD-uri, în timp ce o peliculă care nu a intrat într-un concurs ajunge la doar 30-40.000 de euro. De aceea, au susținut o parte dintre cei prezenți, nu e nici o rușine să participi la festivaluri internaționale. „Deja cinema-ul românesc are o notorietate atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
a avut peste 40.000 de spectatori de la debutul în cinematografele din România, pe 14 septembrie, și s-a clasat pe locul doi în box-office-ul de weekend-ul trecut din România, surclasat de premiera Cu toții la surf, potrivit Agenției Champions.Pelicula lui Mungiu, ce a fost lider de box-office în urmă cu două săptămâni, a coborât pe locul doi, cu 4.812 spectatori și 52.679 lei încasați în weekend, dar, de la premiera din 14 septembrie, a avut 40.470 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă, lustruită de dulgherii geloși, înșiri povești clocind de mult timp în tine... Copilăria îți apare iarăși firească... joci țurca și poarca la Belcești, te scalzi în găuri de bombe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
regia Philippe Garel), o construcție à la Godard de trei ore, lentă și stăruitoare, despre eterna obsesie a francezilor din ultimele decenii - adică mai ’68 și deziluziile unei generații sufocate de propriile idealuri. La miezul nopții, când s-a sfârșit pelicula, în sală mai erau vreo 25 de persoane, cu ochii înroșiți și priviri cam bezmetice. Este, probabil, prețul pe care au trebuit să-l plătească pentru fanatismul lor cinefil. Vineri, 8 iunie, TIFF-ul a pus la cale o întâlnire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]