14,286 matches
-
anunțată într-o seară (nu-mi mai aduc aminte cam în care zi a lunii Decembrie să fi fost), că voi primi un telefon important din străiinătate; ce credeți că a făcut? Nici nu-mi vine să-ți spun... Fără pic de respect pentru mama ta, ai stat toată noaptea pe telefon și ai vorbit încontinuu, dar nu conștientizai că acele impulsuri trebuiesc plătite. Când tu aveai 18 ani, ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului. I-ai mulțumit
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
Ucraina, au avut de trecut, la un moment dat, un râu secat (In loc de apă erau pe jos multe paie) iar cel care a trecut primul a fost făcut praf. Explodase, sub el, o mină. Tata, care era un pic mai în urmă, a fost catapultat într-un copac. O schijă i-a distrus rotula genunciului. A fost trimis în Ungaria, la un Spital militar. I s-au făcut mai multe operații, dar fără rezultat. Intre timp, germanii și aliații
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
mai înscris, cum sunt tratați unii și alții... Dar noi eram tineri, și toată lumea era a noastră. Uneori se nimerea că stăteam la aceeași masă. Mai vorbeam, mai glumeam, Ely povestea foarte frumos. De fapt, el a fost și un pic ziarist și un pic poet. Scria la Gazeta Politehnicii din București. Uneori -versuri satirice. Intr-un rând, m-a invitat să ne-ntâlnim după masă. Ne-am întâlnit. Și de-atunci am colindat împreună Bucureștiul. Duminicile mergeam la Aeroport, să
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
tratați unii și alții... Dar noi eram tineri, și toată lumea era a noastră. Uneori se nimerea că stăteam la aceeași masă. Mai vorbeam, mai glumeam, Ely povestea foarte frumos. De fapt, el a fost și un pic ziarist și un pic poet. Scria la Gazeta Politehnicii din București. Uneori -versuri satirice. Intr-un rând, m-a invitat să ne-ntâlnim după masă. Ne-am întâlnit. Și de-atunci am colindat împreună Bucureștiul. Duminicile mergeam la Aeroport, să vedem cine mai pleacă
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
nr. 488 din 02 mai 2012 Toate Articolele Autorului Nu te-am întrebat niciodată de ce gândurile noastre stau agățate de nori; le-am văzut - ghirlande lucitoare strecurând în inima îngerilor fiori. Palmele noastre bătătoresc paradisul în timp ce frământă azimă pentru zei; picuri de sudoare cad harnici - boabe de mei- ofrandă pentru porumbei. Nu te-am întrebat niciodată de ce-ți înlănțui grijile în temnița tăcerii și nu le scoți de-acolo nici măcar acum, în pragul serii. Gândurile mele se oglindesc într-ale
APUSUL ÎŞI PLEACĂ GENELE VINOVAT... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340735_a_342064]
-
Când e mai bună o fițuică Alege omul scurtătura Și are-ntruna bani de-o țuică De ce nu fac și eu un chef Să-mi cânte rromul cu vioara O noapte-ntreagă cu vreun șef Și să mai urc un pic pe scara, Căpătuielilor și-a legii Că toți zănaticii ajung La sacul lor cu privilegii Iar drumul nu-i așa de lung? La ce bun munca cu toptanul Și-n urmă să bolești lihnit, Că-ți pun în spate geamantanul
TIRADA NEBUNULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340724_a_342053]
-
pământul. Nu ai aer, e-umezeală, Geamul casei e crăpat, Nu te plângi, că nu ai vreme, Iar dai fuga la săpat. Nici atunci când ești bolnavă Nu te plângi, nu zici nimic, Înduri totul în tăcere, Să nu superi nici un pic. Poate că nu ai tu școală Sau diplome-n buzunar, Dar ai inima de aur, Chiar de-i plină de amar. Tot ce ai împarți cu alții, Ție nu îți lași nimic, Ești o mână de femeie, Ce-ntr-o
BUNICA de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341097_a_342426]
-
în: Ediția nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului apus noiembrie -n gravuri de catifea, încă mai sunt țipete prin grădină și frunzișul care lunecă galben încă mai sună a ocarină spartă, prin ziua scurtă se revarsă ușor picuri de amintiri, fluvii moarte, turme de dealuri din copilărie, podgorii și pescăruși desenați pe cer, chipuri și voci care-au murit în sufletul meu, și mereu clopotele depărtându-se ca niște cirezi într-o pădure de vis prădată de flutiri
APUS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341119_a_342448]
-
pune o rochie albă de dantelă, cu o trenă care mătură trotuarul. Dar tocmai această ciudățenie îi procură Lindei un sentiment de euforie. Ca să uluiești niște necunoscuți așa dintr-o toană, într-o zi obișnuită, merita să te dai un pic în spectacol. Capriciu patetic, poate, iar unii erau convinși că femeia e nebună. De fapt, așa arăta. Trecând în goană, cu capul în văzduh, cu ochii pierduți în depărtări, cu mâinile întinse ca niște aripi ce-s gata-gata să-și
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
la ora șase dimineața, apoi altul la ora nouă și tot așa din trei în trei ore. Ultimul este la nouă seara spre Oltenița. Înapoi spre Călărași, cu o ora și jumătate diferență. - Vreau să mă spăl și eu un pic, să mănânc ceva că nu am avut timp să mănânc nimic de dimineață, să mă schimb... - Imediat îți încălzește mama tocănița de ceapă cu carne de pui. Și-a prins o drăcoaică de puică piciorul în gard. Sărea mereu gardul
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
gardul în grădină și râcâia printre brazdele cu salată și, când am vrut s-o alung, și-a prins piciorul între uluce și a rămas beteagă, așa că taică-tu i-a tăiat gâtul. - Bine, atunci merg să mă spăl un pic, să mă mai răcoresc și între timp îmi pun și actele ce-mi trebuiesc mâine, în ordine. - Numaidecât este gata tocănița că doar ce am mâncat și noi. Încă este călduță că nu-i făcută cu untură să se sleiască
CAP. XVII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341011_a_342340]
-
zeu însetat de sânge. Cum nu reușise să aibă niciun copil cu femeile anunnaki, îi picase drag Marduk, deși era greu de înțeles cum putea o bestie ca Enlil să iubească. Încerca să facă din nepotul lui un zeu fără pic de emoție și, într-un final, reuși... - Antal, se auzi vocea baritonală a lui Marduk, zi-le să ne mai aducă niște vin! - Marduk, vezi că nu o să mai poți gândi limpede, îi răspunse prietenul lui, mai înalt decât el
CAPITOLUL II de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1186 din 31 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341191_a_342520]
-
poemele mele așa cum îmi place să le numesc, în nici un curent literar, însă am reținut ceva din discursul domnului profesor si critic literar Paul Aretzu, ceva care mi-a bucurat inima. Domnia sa vorbind despre poezia mea spunea că este un pic inactuală, este o poezie de tip modernist, ori astăzi se scrie o poezie antimodernistă numită postmodernistă ce deconstruiește poezia. În opinia dumnealui poezia mea este una care construiește și continuă tradiția poeziei neomoderniste a șaizeciștilor. http://www.youtube.com/watch
ANA MARIA BOCAI de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341230_a_342559]
-
-n patru colțuri să-mi faci de urât și drag Îmi mai ești când peste brațe îmi așterni ninsori și ploi Îți dau toamna peste iarnă, îmi dai vara inapoi? Și presari peste-nserare întrebări fără răspuns; Dă-mi un pic amurgu-n geană ca să-mi fie de ajuns Când n-oi fi din nou în preajmă-mi să-mi aduni melancolii Eu dau clipa înainte ca să știu când ai să vii... Să mă știi cum ning alene peste zile, taina mea
TU, POETUL ŞI EU, VERSUL de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341253_a_342582]
-
Inchid ochii... plutesc odată cu această melodie tot mai sus... Sunt un fluture cu aripioare pline de culori...; albastrul l-am primit în dar de la mărinimosul cer... ; am coborât apoi așezîndu-mă pe un trandafir minunat rugându-l să-mi împrumute un pic din roșul său catifelat... Mi-am întins aripioarele și m-am oprit apoi pe un firicel de iarbă, atât de verde și atât de viu, încât l-am rugat frumos, să-mi dea și mie un pic din verdele lui
ADEVĂRATELE MINUNI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341224_a_342553]
-
-mi împrumute un pic din roșul său catifelat... Mi-am întins aripioarele și m-am oprit apoi pe un firicel de iarbă, atât de verde și atât de viu, încât l-am rugat frumos, să-mi dea și mie un pic din verdele lui... Melodia care m-a fermecat făcându-mă să visez, ajunsese la sfârșit... Am deschis ochii și în același moment am gândit la ceva foarte curios și neașteptat... : am gândit la cele șapte minuni ale lumii... Oare de ce
ADEVĂRATELE MINUNI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341224_a_342553]
-
cere ca pâinea să fie sfințită pe un altar acoperit de un antimis care conține moaște din trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar
MĂRTURISITORII – MINUNI. MĂRTURII. REPERE – CÂTEVA CONSIDERAŢII ŞI REFLECŢII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341058_a_342387]
-
a rămas inima la vedere, pulsând acolo, lângă acele lor cu care se apropiau cu precizie milimetrică ca să prindă bucata de țesut pe care trebuiau să o coasă. M-am gândit că oamenii care fac asta trebuie să aibă un pic de Dumnezeu în ei, că un om normal nu poate să o facă „M-a sunat domnul profesor Ioan Cordoș și mi-a spus: S-a întâmplat ceva bun în toată perioada asta, o bucățică din cicatricea din bronșie s-
Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” () [Corola-blog/BlogPost/337938_a_339267]
-
pe care trebuiau să o coasă. Era preț de o fracțiunea de secundă, când inima e în mișcare. Ăla a fost momentul în care m-am emoționat și m-am gândit că oamenii care fac asta trebuie să aibă un pic de Dumnezeu în ei, că un om normal nu poate să o facă”, spune Paula Rusu. Miracolul recuperării: trei etaje urcate fără oprire A urmat o recuperare dificilă pe care a măsurat-o în treptele urcate: la început câteva, apoi
Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” () [Corola-blog/BlogPost/337938_a_339267]
-
Niciodată în ultima vreme n-a fost „Anthony Frost” așa de plin ca-n ultima zi. Ceea ce e și trist, și vesel în același timp. Dar mai mult trist. După nouă ani și-un pic, librăria de carte engleză făcută cu banii și energia a trei prieteni buni și-a închis ușa. Lanțurile rămân, librăriile dispar. Fără ceainice, fără 50 Shades of Grey, fără surle și trâmbițe, Anthony Frost a existat în inima Bucureștiului ca
Scrisori de dragoste pentru o librărie care astăzi nu mai este () [Corola-blog/BlogPost/337966_a_339295]
-
putea exista ceva. Totuși, dacă și-ar întoarce capul, lucru anevoie din cale-afară, ar vedea o rază de lumină puternică venind dinspre intrarea beciului și s-ar îndrepta fără înconjur până la ușă unde, orbite, ar trebui să mai rabde un pic până când s-ar obișnui cu limpezimea și bogăția lumii care li se așterne privirii. Odată ieșite din beci, animalele nu mai intră niciodată de bună voie înapoi. Da. Suntem niște animale de felul acesta și merităm cu asupra de măsură
Beciul gândirii () [Corola-blog/BlogPost/337978_a_339307]
-
și cu totul altceva. Punem accent pe partea aceasta de identificare a problemei, de purtat discuția, de concluzionat. Facem traininguri destul de dinamice, este o combinație între traininguri online, traininguri în clasă cu traineri specializați, cursanții exersează situații. După ce învață un pic și exersează, stau lângă alți colegi și observă cum lucrează. E diferit trainingul în România față de ce se face în străinătate, în alte filiale ale companiei? Din punct de vedere al produselor de serviciilor pot exista diferențe între piețe, dar
„Tinerii de astăzi sunt mult mai puțin dispuși să aștepte ca lucrurile să se întâmple. Fac lucrurile să se întâmple” () [Corola-blog/BlogPost/337992_a_339321]
-
meciul cu Elveția, făcându-i analiza bob cu bob a leșinaților lui Iordănescu, mă gândeam că e joi, adică aproape vineri, adică weekendul e la două-trei tic tac-uri de ceas. Temperatura încă se agăța de cea a nopții. Un pic răcoare. Traficul nu prea aglomerat. Guerrilla pe radio. Începea o zi minunată. Îmi las nevasta la biroul ei, o asigur că spiritul meu microbist-patriotic e încă intact, îi complimentez sandalele înainte să se dea jos din mașină, mândru de cavalerismul
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
urc în mașină. Barbu Văcărescu, treceri de pietoni la fiecare 50 de metri. Telefonul meu, apeluri la fiecare 50 de secunde. Cum e zi de muncă, iar eu mă vreau un profesionist, răspund, ce să fac?! Neatent și cu un pic de viteză, ocupat cu discuția la telefon, cu nimeritul scrumierei și ținutul volanului drept, toate în același timp, uit să dau prioritate pietonilor care tocmai puseseră vârful picioarelor pe una dintre zebre. Intuiți ce urmează?... Intuiți corect. Doi domni polițiști
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
privată: - Bună ziua, am venit să naștem... Acum, repede!... - Felicitări! Plătiți cu cardul? - Hai, zice, fără să mă privească. Cum îndemnul lui rămâne fără o reacție din partea mea, mai încearcă o dată, de data asta uitându-se la mine insistent și un pic iritat de apatia mea. - Unde să mergem, Cristi? Uită-te în față! Peste capota mașinii din față se zăresc zglobiu luminile roșu-albastre ale lui Hemanuche și ale colegului lui, Vulturul de stâncă. Cum Cristi nu avea o uniformă sau chipiu
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]