14,398 matches
-
care, desi învesmîntat/ Cu aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe deplin/ Și în sfințitu-i centru ține cerurile veciei luminoase./ Ozoth aici din stînci înaltă ziduri în contra mării furioase" [împotriva Mării Timpului și Spațiului, a lumii materiale]. În Paradisul pierdut (cartea a XI-a, 414-426) John Milton descrie cum arhanghelul Mihail îi purifica nervii optici lui Adam, pentru că acesta să primească darul viziunii spirituale: Apoi îi curăți-al vederii nerv/ Cu floarea-cea-de-ochi și cu virnanț,/ Căci multe încă mai avea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
pune accent pe faptul că acesta a separat Imperiul de Biserică Greacă), Luther (accentul este pus pe faptul că Luther a separat pe catolici de protestanți) și, ultimul, John Milton (care după părerea lui Blake fusese, în opera să Paradisul pierdut, de partea lui Satan fără să o știe). 267 (VIII, 356) Ruben: (ebr. = vedeți un fiu) În Biblie, întîiul fiu pe care l-a avut Lea cu Iacov. 268 (VIII, 356) Simeon: (ebr. = [Dumnezeu] "a auzit"; "Shimeon" = "ascultare") În Biblie
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
este al doilea dintre cei șapte Ochi ai lui Dumnezeu, urmînd după Lucifer; eșuează datorită nerăbdării, fiind imaginea Călăului (Executioner), deoarece pentru el sînt sacrificați oameni. Blake este posibil să se fi inspirat și din imaginea lui Moloh din Paradisul pierdut al lui John Milton: aici Moloh simbolizează mînia oarbă și spiritul războiului. (Vezi S. Foster Damon, 1973, p. 283-284). Iată în continuare un pasaj relevant din Paradisul pierdut al lui Milton, Cartea I (Moloh este primul într-o serie similară
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
posibil să se fi inspirat și din imaginea lui Moloh din Paradisul pierdut al lui John Milton: aici Moloh simbolizează mînia oarbă și spiritul războiului. (Vezi S. Foster Damon, 1973, p. 283-284). Iată în continuare un pasaj relevant din Paradisul pierdut al lui Milton, Cartea I (Moloh este primul într-o serie similară celei prezentate de Blake): "Întîi fu Moloh, un groaznic rege,/ Mînjit cu sînge de umane jertfe/ Și lacrima sărmanilor părinți,/ Măcar ca-n larma de țimbal și tobe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
însuși se rotește într-un alt cerc; ipoteza epiciclurilor încerca să explice comportamentul uneori bizar al planetelor pe bolta cerească) era singurul recunoscut de academii în vremea lui John Milton, de aceea Milton l-a luat în derîdere în Paradisul pierdut. Obsesia astronomilor privind orbitele circulare (sfere, roți sau cercuri) a fost învinsă de Johannes Kepler, care a demonstrat că planetele se mișcă pe orbite eliptice, după ce a observat că modelul său bazat pe corpuri platonice și orbite circulare nu era
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uleiul-Spiritul în rîuri de apă vie, este mai bună decît căderea veșnică în vid cosmic. 335 (IX, 750) Sau: "ce sînt încercuite [...]". 336 (IX, 756) Furnică înțeleaptă: Probabil că Blake a avut în vedere următoarele idei din John Milton, Paradisul pierdut, cartea a VII-a (p. 250): "Nici ele nu-s cele mai mici fapturi/ Ale Naturii; [...]/ Era întîi furnică strîngătoare,/ Prevăzătoare intru viitoru-i,/ Cu mare inima în trup mărunt,/ Ea pildă, poate, a egalității/ Și-a dreptății-n vremea ce-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
el apare în mediile filosofiei hermeneutice: interpretarea propune o nouă lume; sau, în cuvintele lui P. Ricoeur: "În măsura în care sensul unui text a devenit autonom în raport cu intenția subiectivă a autorului său, problema esențială nu este de a regăsi, în spatele textului, intenția pierdută, ci de a desfășura, în fața textului, 'lumea' pe care acesta o deschide și o dezvăluie"26. Uneori un anumit concept înfăptuiește adecvarea filosofiei din care face parte la un model, altfel spus, realizează "interpretarea" față de o "logică formală". O astfel
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de conflictul neîntrerupt cu natura. Renouvier susține că omul restaurat nu este altceva decât omul originilor. Restaurarea poate surveni la nivel individual și numai prin personalizare, care presupune recăpătarea conștiinței de sine pierdute prin cădere și, implicit, refacerea valorilor fundamentale pierdute: justiția și binele. Cât credit poate căpăta un asemenea "model" de umanitate, în orizontul unei reconstrucții filosofice, nu în cel dominat de credința religioasă? Un asemenea om pare a fi, dată fiind condiția sa non-naturală dominată de legea divină, altceva
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o implora pe Abigaille pentru viața Fenenei, el se confruntă cu o stana de piatră (Deh perdona, deh perdona). Tabloul 2. Malurile Eufratului. Pe malurile Eufratului evreii se odihnesc după muncă forțată. Gândurile lor zboară pe “aripi aurite” către patria pierdută (Va’ pensiero). Zaccaria le va prezice că ei vor scăpa de captivitate și cu ajutorul lui Dumnezeu vor râde Babilonul de pe fața pământului (Oh chi piange? di femmine imbelli). Actul IV (Idolul sfărâmat) Bel è confuso: i suoi idoli sono rotti
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
întorc înfricoșați de faptul că au constatat că sunt înconjurați de urmăritori. Singura lor soluție pentru a ieși din această situație este să lupte pentru libertatea lor. Act III Tabloul 1. O zonă izolată la marginea pădurii de lângă castel. Amalia, pierdută, se roaga la Dumnezeu să o scape de Francesco. Gândurile ei sunt întrerupte de voci care proclama că jaful și distrugerile sunt singura lor plăcere. Carlo apare și își dă seama imediat că femeia este Amalia, ea în schimb nu
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
îi va aduce tatălui moartea, Francesco își exprimă convingerea că acum oamenii vor cunoaște față adevăratului Francesco. Cavatina Lo sguardo avea degli angeli din actul I, scena 3 Rezumat : Amalia veghează somnul lui Massimiliano și își dezvăluie amărăciunea pentru dragostea pierdută deoarece Carlo fusese gonit de Massimiliano. Anima uniasi ad adima fuse ad un foco isttesso; e terra e ciel pareano stemprarsi în quell'amplesso. Dolcezze ignote all'estasi d'un immortal gustai; sogno divin! mă sparvero, 170 nè torneran più
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
duetul E pur tristo ....Quando assente). O lovitură de tun anunță momentul îmbarcării. Corrado îi promite că se va întoarce și părăsește încăperea. Actul ÎI Tabloul 1. O cameră din harem. Gulnara, sclava favorită a Pasei Seid, tânjește după libertatea pierdută și își exprimă ură pe care o nutrește în secret pentru Pasă Seid ( Vola talor dal carcere.... Ah conforto è sol la speme ). Sosește un emisar care îi comunica că Pasă Seid dorește să o aibă alături pe timpul festivităților din
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
interdicția de a nu părăsi casă iar ea îl asigura că nu s-a dus decât la biserică. Cum Gilda insistă să afle mai mult despre mama ei, Rigoletto îi cere să nu-l oblige să-și amintească de fericirea pierdută, de mama Gildei pe care o evocă cu tandrețe și a cărei moarte prematură o deplânge. Gilda îi sugerează să îi vorbească despre patrie, prieteni, dar în van (Culto, famiglia, patria). Temându-se pentru ea și permanent bănuitor, Rigoletto va
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
este Gaston, un conte, care este însoțit de prietenul său, Alfredo Germont. Acesta din urmă tânjea de un an să o întâlnească pe Violetta. Alfredo este rugat să pronunțe cuvântul de bun venit pentru invitați( Traducerea literară este O femeie pierdută sau O femeie rătăcita.) (Libiamo ne' lieti calici), iar Violetta îi ține isonul. Curând Violetta părăsește salonul acuzând o criză de tuse. Alfredo o urmează pe furiș și îi reproșează neglijență cu care își tratează boală după care îi declară
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ascultă-mă“ îi cere Fiesco după care îi spune că steaua Dogelui apune. Recunoscând vocea lui Fiesco, Dogele îi răspunde că a venit oră reconcilierii deoarece Amelia este fiica sa și nepoata lui Fiesco, pe care amândoi au crezut-o pierdută și care se numeste Maria, același nume cu cel al mamei sale. Doborât de emoție, Fiesco, în sufletul căruia ură se transformă în milă, nu poate decât să deplângă faptul că reconcilierea a venit prea târziu (Piango, perché mi parla
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și irevocabilă a onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak nu există! Din pricina emulației populare, chiar și Guvernul a ținut o ședință cu ușile închise, analizând situația rezultată din speța respectivă. Tot fără nici un rezultat! 3. Geniala dezbatere excepțională: Și când totul părea pierdut, cel ce a salvat situația a fost chiar maestrul Ludovic L.. Cum? Simplu: citând din Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân (autorul său preferat), maestrul Ludovic L.. a arătat, fără putință de tăgadă, că procesul pe care l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
procedura "condamnarea prin reprezentanți", o specie care, datorită îndelungatei sale exercitări, nu poate lipsi din nici un tratat de drept procedural ce se respectă. Secțiunea a VII-a Extrase semnificative (cu întrebări!) După douăzeci și două de relatări ale minunatelor procese pierdute atât de exemplar de către maestrul Ludovic L. (intrat în Cartea Recordurilor cu adevăratul lui nume), sperând că ați ajuns la un nivel suficient de ridicat pentru a trece la următorul pas, să continuăm doar cu extrase semnificative din alte cauze
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
speță cea a bărbatului care, după ce i se dărîmă lamentabil precarele certitudini de "șef" căzut în dizgrație, nu se mai poate regăsi în nimic, nici un act al său nu e autentic, nici o intenție finalizată, nici un gest nu-i redă sensul pierdut al vieții. Toate căderile, toate compromisurile, toate eșecurile sînt echivalente, pentru antieroul lui Constantin Popa (astfel l-a văzut, cu dreptate, regizorul Dan Nasta), cu tot atîtea senzații ale morții: Știi de cîte ori am murit în ședință? Nu știi
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de alter ego în persoana soției, Mina, care acționînd o vreme în contratimp, apoi cu o resemnată, se pare, docilitate, subliniază din ce în ce mai apăsat tragica tratare umană a protagonistului. Iluziile cu care s-a hrănit, încercări febrile de regăsire a sensului pierdut al vieții, se destramă pe rînd. Celălalt cuplu al piesei, un cuplu "martor" pentru experimentul moral al ratării și morții aberante a celor doi, exprimă un soi de simț practic minor, cel al mediocrității incapabile să sesizeze o cît de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
scăpa de sub zodia banalului sau este poate un semn al crizei de identitate, sau, și mai grav, de prejudiciere deliberată a respectivei culturi. Proiecția imaginară În exotism presupune o viziune parțială și incompletă asupra celuilalt, asupra Îndepărtatului, neobișnuitului. Nostalgia tradițiilor pierdute, a obiectelor dispărute, a gesticulațiilor primitive, inocente, toate acestea maschează o formă rudimentară de arheologie culturală sau de turism facil. Dorința de a-l pune pe celălalt În scenă cu orice preț, de a-l limita la un simplu prilej
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dacă li se aplică principiul autodeterminării; problema cetățeniei; relațiile reciproce dintre unitățile statale divizate; relațiile lor cu statele terțe; calitatea de membru în organizațiile internaționale 7. Pe teritoriul fostului Reich german, modificat în noile condiții care au intervenit în urma războiului pierdut, au apărut două state distincte R.F.G. și R.D.G., fiecare dintre ele revendicându-și, iar în opinia noastră, pe bună dreptate, calitatea de stat succesor. Întrucât ele erau opera puterilor ocupante și constituite pe teritoriile care fuseseră mai înainte, zone de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
trase de conducerea română după evenimentele anului 1956 din Ungaria, datorită crizei rachetelor din 1962 și concluziilor la care se ajunsese la nivelul de atunci al conducerii române, că fără o cotitură în relațiile cu URSS, România ar fi fost pierdută; era necesară găsirea unui curs propriu al României de desprindere de URSS și de apropiere de Occident, mai ales în domeniul relațiilor externe. Pentru România acțiunea de forță de la Praga demonstra, din nou, necesitatea unei formule noi de contacte și
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
mahala, Iarna la periferie), prezentând „oameni veșnic flămânzi după o bucată de pâine, după dreptate, după o lingură de sare sau de mângâiere. Și când praful se alege de toate visele lor se logodesc cu moartea.” Este autorul unui roman pierdut, Amor vagabond (1934), cu privire la care Mircea Eliade afirmă că „era plin de umor, plin de vervă, plin de fantezie. Invenție verbală, comparații, lirică, paradox, metafizică”. Piesa Goana după fluturi (1933) este o farsă tragică. SCRIERI: Goana după fluturi, îngr. Mircea
AMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285315_a_286644]
-
textul cu comentarii de o remarcabilă valoare, prin densitatea și erudiția informației, acuratețea și, adesea, poezia interpretării. Traducerea sa constituie un moment important în cultura română, deopotrivă laică și religioasă, prin prospețimea și naturalețea limbii și prin restituirea unor sensuri pierdute ori răstălmăcite în traducerile anterioare. SCRIERI: Miorița, cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, București, 1966; ed. pref. Liviu Petrescu, Cluj-Napoca, 1999; Meșterul Manole, București, 1968; Du-te vreme, vino vreme!, București, 1969; Păhărelul cu nectar, București, 1969; Geneze, București, 1971
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
mai fugitive impresii” (Al. A. Philippide). Tema centrală a celor trei volume - ce pot fi considerate unul singur, dată fiind omogenitatea tematică - este „rotata,/ libera/ copilărie”, „copilăria sfântă”, „copilăria - culbec”, pe care A. o invocă mereu cu nostalgia unui tărâm pierdut. Spațiul și timpul ocrotitor de odinioară, din care nu lipsesc prezențe și motive folclorice precum cel al ielelor, al paparudelor, al meșterului Manole, sunt inundate de „miresme puzderii și seve florale”, plante de toate soiurile, „gâze - în gri pastelat, albastru
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]