5,550 matches
-
uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o femeie înfricoșată, care împlinea patruzeci de ani. Toți veniseră în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
destinul. Dacă ai curaj, trebuie să cioplești această stâncă până vei găsi înlăuntrul ei ceea ce cauți". Și m-am pornit să cioplesc stânca aceea cu un entuziasm plin de nerăbdare. La una din lovituri, am auzit un țipăt. Apoi, un plâns și, imediat după aceea, un hohot grosolan de râs. Am rămas pe gânduri. "De ce te-ai oprit, Galilei?" Este cineva în piatră. L-am auzit țipând, plângând și apoi rîzînd." "Nu ți-am spus că acesta este chiar destinul, Galilei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spus că acesta este chiar destinul, Galilei? Nu e o piatră obișnuită." "Și ce trebuie să fac?" am întrebat. "Continuă, dacă vrei să afli ce cauți." Am mai cioplit un timp și iar am auzit un țipăt, urmat de un plâns și de un hohot de râs. Atunci am aruncat dalta. "Nu pot să lovesc în ceva viu." "Faci cum dorești, Galilei, dar în piatră nu e un animal, ci destinul. El țipă, plânge și râde fără să-l doară și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
socotindu-l spion, și dacă n-ar fi sărit alți servitori, auzind țipete, l-ar fi ucis, se zice. Intrat într-o mănăstire, i-a acuzat și pe călugări că urmăreau să-l otrăvească. Se simțea prizonier, făcea crize de plâns și fugea, nu știa singur de ce anume. Colecționa crucifixe, trăia cu spaima că va fi denunțat Inchiziției, și a sfârșit prin a se duce singur la tribunalul Inchiziției, unde s-a învinuit de păcate pe care nu le săvârșise. ― Și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
între palme și aștepta să mai spună și fata ceva. Linei nu-i plăcea. Privea pe sub gene la bărbatul înalt și gros. Mai mult o speriau mînile sale mari, muncite, boante și noduroase pe care și le trosnea. O apuca plânsul pe neașteptate pentru că o ținea o rană veche. Tată-său știa. Se uita după unul Nicolae, băiețandru de vârsta ei, crescuți împreună, n-avea ce le face. Se întîlneau seara la capul mahalalei, își dădeau mâna și roșeau. Linei îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Așa e el! gâfâi ea, roșie de plăcere. Vorbitorul apucă un pahar, gustă pe îndelete, mulțumi pentru aplauze și reîncepu: - Onorată masă! Eu una știu: fiica aceasta, aici de față - și-o arătă pe Lina, care izbucni pe neașteptate în plâns de rușine - e născută din părinți onorabili! Cine nu-l cunoaște pe nea Marin Roșioară? Să îndrăznească cineva să spună o vorbă urâtă despre el! Este? - Este! strigară ceilalți în cor. Socrul plecă fericit capul lui alb. - ...nea Marin e
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
domnu Stere? - Ne-om face! Casă de zid, înaltă, sănătoasă! Nu-i așa, nevastă? adăugă. Îi zicea pentru prima oară astfel. Ea era cam speriată și mâhnită, ca orice om care schimbă locul unde s-a pomenit. O trecea iar plânsul. Cocoșată îl fericea pe negustor: - Norocos ești! Luași zestre, dar ce mai fată! Stere șezu cu ele până la prânz. Nu se dezlipea de lângă Lina. Soacra și nevasta șefului deretecau prin odăi, așezau lucrurile aduse și parcă dugheana începea să se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
duceau vinul. Mai dădea Dumnezeu și câte un necaz, nu se putea. Murise socrul. Se treziseră într-o dimineață cu mama Linei la poarta lor, plîngînd: - Veniți, că s-a prăpădit bătrînul! le-a spus. I se uscaseră ochii de plâns. Morfolea numai din gura ei știrbă și se văita. S-a pus și Lina pe un vaiet. A venit Aglaia, le-a tăiat basmale de doliu, Stere a închis prăvălia, s-au dus acasă, -lau văzut întins pe masă între
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
umeri. Lăcrimau, în fata gropii deschise, așteptau prietenii răposatului, meșteri bătrâni toți, și nașul Linei și al negustorului, cu capetele plecate. Iar a citit preotul din cărțile lui, s-au închinat. Muierile mușcau din batiste, suspinând. Aveau ochii roșii de plâns. Pe urmă groparii au coborât sicriul de lemn pe frânghii în deschizătura neagră a pământului. 108 Strigătele văduvei și ale fie-si nu putură să acopere zgomotul bulgărilor grei de pământ, rostogolindu-se și izbind înfundat în capacul poleit. Lopețile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ațîța: Eu stau coardă, la-nchisoare, Tu cu șuții prin locale, La-nchisoarea cu capace, Unde dezertorii zace. Tu comanzi sticle cu bere, Eu cu lanțuri de picere, Tu comanzi sticle-nfundate, Eu sfnt condamnat la moarte... Ii apucase un plâns pe pungași și nu-și mai ridicau ochii din pahare. Țiganca și-a aruncat privirile peste masă și 1-a măsurat pe Paraschiv. Era subțire și ager. Sub fruntea largă u luceau doi ochi vii. Își freca palmele ușor și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a început ramazanul cel mare. Cu trei puni în traistă n-au dus-o nici două zile. - S-au pus pe capul nostru, vor să ne dibuie! se căina Sandu, într-o seară -la podidit pe codoș. A dat un plâns în el de nu se mai potolea. ; - Ce-ai, mă curcă? -la luat Piele în râs. - Nu știu. Mi s-a urât. M-a făcut mama inimă slabă, n-ar mai ajunge-o țarina! Că la fel era și ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu pune! Au ieșit și mușteriii afară din prăvălie, să mai tragă aer în piept, că erau făcuți la dinți. Când s-a trezit sluga între muieri, o dată și-a adus aminte de fapta stăpânului și s-a pus pe plâns. Se uita baba Marghioala la el ca la moaștele sfântului Spiridon. - Da ce-ai, maică, ce ți s-a-ntîmplat? Mielu rupea pământul cu lacrimile. - Oliu, Doamne ferește! Și-a venit sluga în fire, a deschis ușa căruței cu pâine și-a început
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mori, Gogule? A scos gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit al meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Acu ramaseși singură, coană Florico... Tilică o privea cu coada ochiului. Își aducea aminte de întîlnirea de la pompă. Când simți că femeia ostenise, o chemă lângă el: - Mai stai colea, că ți-o fi ajungând... Muierea iar se puse pe plîns: - Sărăcuțaaa de mine... - Lasă lacrimile, că ți se duc ochii, o rugă frizerul. 293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Of, mama mea, Că nimeni nu mă mai iubea... Și mucede ziduri deasupra M-acopereau, Of, mama mea, 315 Iubită avusesem, se duse și ea... Străin sub bolta cea rece, Timpul ce trece, Cum așteptam, Of, mama mea! Dase un plâns în pungași și drumul nu se mai isprăvea. Țiganii băteau măsurile repezi ale geamparalelor. Unde era el, starostele, unde era Oacă, să joace cu Nicu-Piele tot pe vine și-n călcue! La cimitir a citit preotul o slujbă și au
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-i da ghes armonistului: Aseară ți-am luat cercei, Astăzi te văd fără ei, Cine ți-o mai lua cercei Să stea agățat ca ei... Pe Neacșu îl trecuseră apele. Își aduse aminte de curva lui și-l podidi plânsul. - Cântă, mă, cântă, strigă la el Anghel. - Cântă, Anghele, că n-o să mai văd lumea asta... Anghel se ținea mai bine. In sânge îi mai alerga rachiul băut înainte de plecare. Nici mâinile nu-i înghețaseră și trăgea vârtos pe coardele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe urmă spusese mai înbunat: Lumea asta-i o hazna, Treanță! Mie omu mi-e dușman. Să nu-l văd... Ochii lui se împăienjeniseră de ură. Gheorghe lihoti de groază. - Râzi, bă, rîzi! Bătrânul necheza: - Hî, hî, hî... Dădu în plâns. Didina așeză palma ei ușoară pe pieptul celui tânăr, să-l liniștească. Paraschiv nu se potoli. Strângea din fălci și scrîșnea: - Nu mi-e milă, mă fraților, nu mi-e milă de om. Dac-aș putea să-i iau sufletu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
moment, Tabitha țipă ușor. Paul își pusese mâinile în jurul gâtului ei și o zgâlțâia în joacă. Au! zise Tabitha, care începu să chicotească. Ai grijă, că mă sugrumi! Aceasta a fost ultima picătură. Violet, care-și înăbuși un hohot de plâns, se răsuci și se repezi către ușă. După un moment de ezitare, Sophie se duse după ea. — V-ați cam întrecut cu gluma, zise Hugo cu reproș către Marie și Tabitha. — Ce naiba se întâmplă aici? Îmi luă ceva timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mânie. Dar cine te-a atacat, nu pe tine te căuta! Pe mine mă voia! Mai întâi cablul care mi se duce dracu’ și acum chestia asta! Nu înțelegi că cineva încearcă să mă distrugă? Și izbucni în hohote de plâns. Presupun că ar trebui să fim mulțumiți că nu ne-a tras și un leșin de data asta, zisei eu, un pic mai târziu. Hugo ridică din umeri. Mai schimbă și ea placa. De data asta am avut parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino aici!“ Plimbându-mi ochii în toate direcțiile, am văzut, foarte sus deasupra mea, în cadrul unei ferestre boltite, o basma în dungi și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Mâine, pe drumul pribegiei...“ Simțind că mersese prea departe, s-a întrerupt și, pentru a-și mai îndulci efectul spuselor, m-a cuprins cu brațele ce-i fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
patru luni pentru a-și vinde bunurile mobile și imobile, dar nu puteau lua cu ei nici aur, nici argint. Când, a doua zi după proclamație, Sara a venit să ne vadă, avea chipul tumefiat după o nesfârșită noapte de plâns, însă din ochii ei, acum uscați, se desprindea acea seninătate care însoțește ades producerea unei drame prea multă vreme așteptate. Și-a îngăduit chiar să facă ironii pe seama edictului regal, recitând cu voce de bărbat răgușit frazele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
niște ochi atât de jalnici încât, cu un gest spontan, am tras-o spre mine, mai puțin în chip de îmbrățișare cât mai curând ca să încerc s-o liniștesc. Și-a vârât capul la pieptul meu și a izbucnit în plâns. Am strâns-o în brațe ca s-o fac să tacă, temându-mă să nu fie auzită. S-a turtit de pieptul meu, înăbușindu-și încetul cu încetul suspinele, dar trupul îi tremura și, încet, se prăbușea. A rămas curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prost gust de cine știe unde. Destinația lui era turnanta pe care o ignorau toți ceilalți. Zona transportului greu. Întră în parcare și găsi cu ușurință un loc. Nu ieși imediat din mașină, ci rămase să asculte finalul episodului: Jenny izbucnind în plâns de dorul unei schimbări. Ieși, își aranjă sacoul - un tweed contemporan, cum îi plăcea să-l numească -, aruncă o privire admirativă Jaguarului său de colecție, impecabil lustruit, și se îndreptă spre recepție. Bună ziua încă o dată, domnule, spuse gardianul în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Eu nu sunt vinovat cu nimic... Vă dau banii înapoi... ARTUR: N-am nevoie! Păstrează-i! GARDIANUL: Vă dau tot ce am. Copiii mei tușesc întruna, de la naștere... Asta nu vă spune nimic? ARTUR: Absolut nimic! GARDIANUL (În hohote de plâns.): N-aveți inimă... Ne aruncați în stradă... Știți bine că până la oră unu e interzis să umblăm pe stradă... Ne vor vâna ca pe niște câini.. Știu eu... Vreți să mă vedeți mort... ARTUR: Nu-i adevărat! GARDIANUL: Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]