5,173 matches
-
figură a claustrării și a ratării, fiecare vers degajă deopotrivă exasperare și eliberare, motivul Clovnului, figurile Actorului (saltimbancul, cascadorul aflat mereu în opoziție cu un regizor dictatorial și un scenariu prestabilit, invariabil procustian), ale versificatorului sarcastic, văzut ca un „mim plictisit”, compun un „autoportret cu măști”, cum s-a spus, uneori dezabuzat, alteori revoltat de drama dedublării programate. Universul iluziei într-o realitate labirintică însetată de iubire, dar subminată de capcanele prezentului cotidian dă substanța povestirilor din volumele Marele premiu (1983
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
după Black, "meritul că descrie linșarea (persoanei de culoare adăugirea mea) în termeni foarte vii"124, însă această calitate nu îl diferențiază de cel specific publicațiilor, pe aceeași temă, a ziarelor ce și-au apropriat discursiv momentul Coatesville. Pe undeva plictisit să continue să expună în detaliu variatele motive pentru care o analiză retorică de tip neo-aristotelian nu reușește să identifice vreo "calitate" discursului lui Chapman, profesorul Black "trece" rapid prin restul criteriilor formale de evaluare girate de abordarea respectivă: într-
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
greu să primești oaspeți. (Într-adevăr, fără disponibilitatea de a te Înveseli, de a petrece În compania celor care prețuiesc vorbele de duh, casa Îți rămâne „necălcată”.) Este greu celor cu exigențe, cu pretenții prea mari să realizeze distracțiile: „Ne plictisim cu mulți oameni și nu ne amuzăm cu alți câțiva decât din vanitate” (Vauvenargues). Hazul e sarea conversației, dar nu și hrana. (Observația celui dominat doar de tendința de a produce haz cu orice preț va avea, de regulă, soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comerțul nostru!” La Întrebarea lui Lucien care se Întreabă cum s-ar fi descurcat Lousteau dacă autorul ar fi vorbit taman despre politică, prietenul lui Îi dă răspunsul fără să clipească, și anume că i-ar fi reproșat că Îl plictisește pe cititor În loc să se ocupe de Artă, Întrecându-se În măiestrie Într-o descriere pitorească a locului. El dispune, totuși, de o altă metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
metodă, ce constă În citirea cărții de către prietena sa, actrița Florine, „cea mai mare cititoare de romane din lume”. Și ia În considerare cartea, cerându-i-o din nou librarului ca să Îi scrie un articol favorabil, numai atunci când este ea plictisită de supranumitele „fraze de scriitor”. După cum se vede, regăsim aici un anumit număr de nonlecturi deja știute, cum este aceea care constă În a-ți forma o idee despre o carte fără să o cunoști, cea asupra căreia o să revenim
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ploaie). Într-o altă notă interpretativă, Descântecul de ploaie este plin de prospețimea, voioșia, candoarea și misterul tinereții, ploaia devenind, mai mult decât un laitmotiv al acestui poem, un personaj, al cărui nume se pare ca poeta nu se mai plictisește să-l pronunțe. Îl șoptește, îl strigă și îl repetă sub toate formele posibile, înnobilându-l, de fiecare dată, cu sensuri noi. Ploile, la feminin, plural, nu sunt numai femeile deși ele par a fi obiectul de referință al poetei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
inițieze în labirinticele căi ale succesului în teatru. Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
viermi... (în continuare se mănîncă tăcând) Sau, mai bine, ca să nu pierdem vremea, mîncați desertul odată cu salamul... Auziți, mult n-o mai ducem... pe cuvîntul meu... gata, încă puțin și gata... de fapt, au mai rămas niște resturi... mă cam plictisisem... obosisem... și-am observat că e încăpățînată... chiar violentă... (spre Ea 2) și ai avut dreptate... e materialistă... (spre El n) și tu avut dreptate... avea note prea mari... știi la ce mă refer... e adevărat că ochii erau albaștri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
M-au dat la dezhumări... Octav: Ai văzut părințelul! Nu te-a iertat că te-ai jucat de-a parastasul! Groparul: Da... Numai că mi-a făcut un bine. Octav: Adică iar l-ai păcălit... Groparul: Păi da... mă cam plictisisem cu îngropatul... cum s-ar spune, mă pîndea rutina... aceleași frînghii... același capac bătut în cuie... aruncatul țărînii... începusem să nu mai am nici o emoție... nici un gînd mai nou... Octav: Plafonarea... Groparul: Da... La dezhumări e cu totul altceva... e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o asemenea grozăvie! Groparul: Uită, domnule, uită pentru că omul nu poate trăi amintindu-și mereu că e vinovat... Și-atunci uită. Gata. Octav: (cîntă) "...căci și uitarea e scrisă-n legile-omenești..." Mai bine hai să-ți vînd ceva... M-am plictisit cu tine... Hai să facem un pic de comerț! Spune, ce să-ți vînd? Groparul: (privind spre o parte a scenei) Lasă-mă pe mine... Văd că vine un client care s-ar putea să facă un comerț mai rentabil
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mă-tio și ție..."; au plecat) Octav: (după ce s-a ridicat de pe jos) Dacă venea scoțianul la programul cu fantome, avea ce vedea... Hm! I-ai dat gata... una-două! Ești dat naibii! Mereu ești o surpriză...! Groparul: Ca să nu mă plictisesc... Octav: Ce cont ai tu la mine..., da mă-ntreb ce cont ai acum la țigani...! Groparul: Lasă că nici tu nu-l ai mai gol... Octav:...Bruce Lee...! Groparul: În pușcărie aveam un general care avea pasiunea... și cinismul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de a fi... Preotul: Și vorbești mereu în doi peri... nu-nțelege omul nimic... Octav: Parcă eu înțeleg ceva, părinte... Preotul: Grav, foarte grav, tinere... Ar trebui să te mărturisești... Octav: Dar eu mă mărturisesc tot timpul, părinte... I-am plictisit pe toți... pe oameni... pe preoți... și pe Dumnezeu cu mărturisirile mele... Preotul: De cînd ai deschis balamucul ăsta aici, ai tulburat liniștea mormintelor... a morților... Octav: Părinte, să mă iertați, dar dumneavoastră mai bine-ați avea grijă de liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Tu mi-ai mai spus-o... Gh. P. unu: (mirat, ușor flatat) Da?! Gh. P. doi: Păi atunci ce facem? Hai să ne uităm în albumul trei. Gh. P. unu: Adică în cimitirul trei... Nu, nu mai vreau! M-am plictisit. În fiecare luni seara, seara mea liberă, vii aici și mă plimbi printre... bălăriile unui trecut..., căruia tu îi spui paradis...! Gh. P. doi: Și ce, nu e paradis? Față de prezent, ce să mai vorbim! Gh. P. unu: Paradis pe
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doi: Păi tu ce credeai! Toți avem..., cum ai livret sau buletin, așa ai și dosar... Gh. P. unu: Și de ce le-ai luat? Și de ce le-ai adus? Gh. P. doi: Să ne distrăm puțin... Păi nu ne-am plictisit de albume? Gh. P. unu: Asta-i distracție...! Gh. P. doi: D-le, tot ce-ți face bine, e distracție... Gh. P. unu: Deci dacă tot o să ne uităm în dosare, o să ne distrăm, o să ne facă bine... Gh. P.
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
te-ai uitat în ele? Gh. P. doi: Nu, pe cuvînt! Am vrut să ne uităm împreună... Gh. P. unu: (pipăie dosarele, le privește...) Eu nu știu ce ți-a venit ție cu dosarele astea! Gh. P. doi: Păi dacă tot te plictisești de albume... În reviste porno nu-ți place să te uiți... pentru că ești pudic... Gh. P. unu: Și-atunci ai venit să-mi faci mie show-ul ăsta cu dosarele... Că tot e la modă... Habar n-avem ce e
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pauză) Nu-ți spunem. Dar tu de ce vii aici? Că nici n-ai dosar... Plutonierul: Păi... n-am dosar... dar o să am... n-ați văzut că și astăzi i-am dat șefului o cerere...? (pauză mare) Văd că vă cam plictisiți... așa că tot mai bine ar fi să vă spun povestea vieții mele... (toți îl privesc intens) bun... înțeleg că... bun... va să zică rămăsesem la... că eram plutonier și că... Obiectiv nr.: (agitat) Stai, stai puțin... mă taie, mă duc la pipi
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
e milă de voi... Mergeți în toate direcțiile, numai spre sufletele voastre nu mergeți... degeaba vă căutați în dosare... Căutați-vă-n voi... Plutonierul: (adunîndu-și cărțile de joc) Acum mi-a ieșit... Depinde cum le bați (pauză) Hai că ne plictisim, zău așa... Mai bine să vă spun povestea vieții mele... Dosar nr.: Vezi că poate-ți băgăm pe gît dosarele astea! (i-l arată făcut sul) Plutonierul: (cu un plus de forță) Atenție la ce spuneți și ce faceți..., că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pe tine însuți... să te ajute Dumnezeu... (pleacă de la masa lui) Plutonierul: (după o pauză, toți ceilalți privesc în dosare, ridicîndu-se de la masă; se simte ignorat, suspendat) Și acum ce facem? Ce facem acum? Că de pasiență m-am cam plictisit... (se plimbă spre toate mesele, îi privește cum răsfoiesc dosarele) Dați-mi, măi, și mie un dosar că poate ies din plictiseală (încearcă să-l ia pe cel al Dosar nr.; acesta nu i-l dă; se duce la Obiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
a ne smulge din imobilism și depresie, dar nici ea nu ne poate face fericiți, pentru că nu sîntem În stare s-o păstrăm. Omul nu este făcut pentru fericire. Fericirea are nevoie de Altcineva. Omul contemporan are chipul lui Michel: plictisit, fără vlagă, dezrădăcinat, vampirizat de confort, singur. “Pentru a accede Într-adevăr la posibilitatea practică a fericirii, omul ar trebui fără Îndoială să se transforme - să se transforme fizic. Cu ce să-l compari pe Dumnezeu? Mai Întîi, desigur, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau În cel mai rău caz romanul personal abundă În peisajul editorial literar de astăzi, iar supralicitările tematice (pansexualismul) ori stilistice (ingenuitatea de-la-om-la-om sau cinismul) vin să coloreze scrieri de care autorii cred că cititorul, În lipsa acestor pigmenți, s-ar plictisi repede. Acesta din urmă creează la rîndul lui frisoane scriitorului, concurat de televiziune și entertainment, cu vocea publică sugrumată de cea a specialiștilor sau a vedetelor media. De aceea salvarea lui nu mai vine din elocvența calității artistice intrinsece producției
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
găsească decît ori neantul, ori tot pe el Însuși, ceea ce devine lipsit de sens, fiindcă astăzi omul se cunoaște deja prea mult pe sine [...]”. Asta-mi place enorm: omul se cunoaște deja prea mult pe sine - cu alte cuvinte se plictisește de moarte de el Însuși. Acele ennui, spleen și toate celelalte plictiseli artizanale care vor mai fi existînd nu aparțin omului modern, individualizat, În virtutea desăvîrșirii vreunei evoluții - declin spenglerian, escatologie new age sau mai știu eu ce apogeu al dialecticilor
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem de-a face fără Îndoială cu o scriitură psihologizantă - o altă trăsătură feminină - care sondează psihicul feminin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
succesul drept unul dintre obiective. Traseul străbate surpriză după surpriză, iar ghidul stăpânește la perfecție, nici nu se putea altfel, arta conversației. Romanele ei sunt biografiste, autoironice, pline de gust - calitate ce prezintă destule inconveniente, Întrucât o carte frumoasă poate plictisi de la un punct dacă nu-și provoacă frumusețea la duel ucigând-o - și crude, la final, În urma necesarei lovituri de teatru. Momentele acțiunii sunt perfect parcurse. Balast zero, construcție clasică, toate episoadele drenate spre punctul culminant și revărsate În dezodământ
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
juca pe computer. Je m’en vais este un asemenea joc pe computer. Întocmai cum se Întâmplă cu jourile virtuale, există mai multe nivele dintre care ultimele sunt foarte greu de atins. Înainte de a Încerca să o facă, Echenoz se plictisește, se ridică de pe scaunul cu rotile și pleacă. Nici un adevăr major nu s-a spus până aici, și, iar, nici nu se poate spune, pentru că orice adevăr, pe lângă exclusivismul său inerent de care aminteam, fixează În enunțul său un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care Fio Régale se hotărăște să devină proastă am spus tot. Să vedem cum arăta ea de fapt. Ea locuiește estimp undeva În partea de est a Parisului, În Belleville, vecină și prietenă fiind cu Zora Marprelate, manechin apostat pentru că plictisit de inconsistența rolului social jucat, care-și face un scop În viață din cele mai zărghite modalități de a se opune politicii corecte: "milita pentru vînătoare, coridă, teste nucleare, pedepse corporale; fuma tot ce era de fumat, țigări, țigarete, iarbă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]