7,806 matches
-
minute că se întîmplă din nou. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Of, vocea asta a lui Steyn! f) Într-o zi, un domn pe care, ca să nu mai lungesc vorba, îl voi numi Steyn, a ieșit la plimbare cu cîinele, în timp ce nevasta îi ațipise în cameră. Vocea groasă a lui Steyn răsună în vestibul. Ea tresări la vocea lui, pentru că e foarte sensibilă la zgomote. Of, vocea asta a lui Steyn! g) Deși Steyn m-a asigurat adesea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
observa obiectul. Prin urmare, o fereastră, o ușă deschisă, un unghi de vedere trebuie descris și deci motivat. Mai mult, personajul trebuie să aibă și timpul sau motivul să privească un obiect de unde personajele curioase, oamenii fără ocupație, șomerii și plimbările de duminică. Dată fiind arbitrarietatea fundamentală a elementelor lumii ficționale, nevoia de motivație nu încetează niciodată. Acest destin al prozei realiste a fost satirizat de scriitori ca Nathalie Sarraute și Alain Robbe-Grillet în "Noul roman francez". Cu cît e mai
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
matematicii și al geometriei nu se râde, chiar dacă ești un profan! Și m-a întrebat cum mă cheamă, s-a dus la catedră, s-a uitat în catalog și a făcut un semn cu creionul, după care și-a reluat plimbarea printre rânduri, dominând și speriind cu statura lui mare orice intenție de a copia ceva de la vecin. Am terminat cu o jumătate de oră mai înainte, am închis caietul și m-am rezemat de bancă uitîndu-mă provocator la profesor. Pe
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..." Am intrat în vila în care ni se servea masa. Am mâncat unt cu pâine și dulceață, cu cafea cu lapte. Nu era încă nimeni în sufragerie. Mi-am continuat plimbarea prin ninsoare. Curând am auzit o voce interioară pe care o cunoșteam de mult, din lungii ani pe care îi petrecusem pe câmpia scăldată în soare. O uitasem fugind de ea și anii o acoperiseră. Când mă culcam pe pământ
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
neagră N. Coliban. Pe urmă am văzut că pisica încurca sensul, trebuia citit: Restaurant și berărie la "Pisica Neagră" D. Pasăre și N. Coliban. Am intrat înăuntru. Vesel, am băut o bere și m-am întors. N-am făcut o plimbare lungă să mă pierd în ninsoare și să mă rătăcesc, cum i se întîmplă lui Hans Castorp din Muntele magic a lui Thomas Mann și n-am s-o descriu în lungi capitole, interminabile, ca să fac să ningă în aceste
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
scriitori. Discuțiile însă între adepții convinși nu erau prea interesante... Mimau înțelegerea, unii erau ridiculi... însă doamna Sorana Țopa ținea la ei... Doamna de la Sinaia făcea parte din această ultimă categorie, care mima înțelegerea, parcă avea prune în gură și plimbarea noastră pe aleile înzăpezite cu încercarea de a reedita pe cont propriu atmosfera vizitelor mele la doamna Sorana Țopa, a căzut în baltă deși ideile erau aceleași. Mi se confirma vechea mea convingere, că nu ideile în sine sunt interesante
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
genialul Mitică, de care am vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a plăcut, dar îmi plăcea să stau cu alții care beau, fără să-i jenez, eram la fel de vesel ca și ei), între plimbări cu Jar și discuții nesfârșite despre alții, am uitat de mine o vreme... În acele zile a sosit în stațiune Nicolae Moraru. Era un șef mare, secretar general la ministerul pe la care trecusem și eu trei luni (ulterior am aflat
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
un om puțin înalt, subțire de talie, cu sprâncene accentuate, slab fără să fie tras, puțin bătrânicios pentru mine, reflexiv cum arăta și se plimba domol cu mâinile la spate. Focul ardea în sobă, era liniște mare și el continua plimbarea sa monotonă, gânditor. - Te-am invitat, zice, că ne cunoaștem... Scuză-mă că mă plimb... E un obicei din închisoare, când stăteam singur în celulă. Vorbea aproape în șoaptă și avea un puternic accent parcă rusesc, deși știam că rus
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu e terminată, dar ideea generală, scopul final, ți-e clar? Nu mi-era clar, de aceea și eșuasem. Am tăcut iar. El se opri la sobă, îi deschise mica ușă și vîrî în ea câteva lemne. Apoi își reluă plimbarea. - Un scriitor are, vrând nevrând, o concepție despre lume. Te-ai gândit la acest lucru? Nu mă gândisem. Dacă e vrând nevrând, de ce să-mi sparg capul? mi-am spus eu în clipa aceea. - E cumva mai bine dacă o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Negustorul făcu un gest: cât poate să coste? O nimica toată. - Facem o reducere pentru un student, zise el. Știm noi că studenții o duc greu, dar trebuie să fie și ei îmbrăcați bine, se întîlnesc cu studentele, ies la plimbare... Am și palton... Special. Ăla nu e palton pe care îl aveți, nici nu pot să spun ce e, manta, dulamă țărănească, scurteică... Seamănă cu o scurteică de muiere... Nilă rânji. Așa era. Totuși se opuse: - Palton, nu, vine primăvara
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ai lui... - Să vezi, zice, dacă mă uit eu la una, cum întoarce capul... Ia uite ce frumoasă e asta care vine. Și într-adevăr fata zâmbi când, ajungând în dreptul nostru, Diaconescu o salută și îi spuse: - Sărut mâna, domnișoară! Plimbare plăcută... Puteam să facem cunoștință, îmi șopti, dar nu acuma. Duminică ieși cu mine și ai să vezi. Dar să te pui la punct, nu așa... Am ajuns în piață și l-am urmărit cum târguia și se tocmea pentru
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
citește Spleen-urile baudelairiene. Noi știm ca măgarul nu e dulce, e încăpățînat și imprevizibil, te poate trânti să-ți sune oasele. Dar poetului îi plac, așa i se par lui... E frumos și senin acest domn care ieșea la plimbare pe câmp printre poteci și se gândea să intre în rai în asemenea tovărășie... În acest timp trupele române se apropiau de Odesa. Războiul era încă pe-aproape, dar nu ne interesa. Singurul efect în București era faptul că apăruse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bolșevismul." Mai multe nu știa nici el și nici eu. Mă miram că nu era încă militar. Mi-a spus că în primăvară va fi încorporat. Zilele lui august însă treceau în discuții despre poezie și literatură, cu Diaconescu, în plimbări duminicile, în care el vroia să-mi arate cum se poate face cunoștință cu o fată (fără totuși să-mi demonstreze ceva concludent), și mia mea se topea. Firesc, i-am spus într-o zi că nu mai aveam bani
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Fiul nostru care ne auzise de seara că o să mergem la târg, nu s-a culcat până nu i-am promis că o să-l luăm cu noi, cu mașina. Îi plăceau nu numai mașinile dar, totodată, să fie luat la plimbare cu mașina. Avea o mulțime de mașinuțe aduse de tatăl lui din străinătate, de câte ori pleca În delegație; mașini de poliție, de incendiu, taxiuri, toate teleghidate. Era luna martie și afară Încă nu se dezghețase bine pământul. Apăruseră ghioceii și viorelele
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
uitat În porbagaj, distanța nefiind așa de mare Între cele două localități. În timpul cât am oprit să culegem ghiocei nu am auzit niciun zgomot și chiar ne bucuram În sinea noastră, ce cuminte este purcelușul și ne gândeam că, datorită plimbării cu mașina, a adormit. Ajungem acasă, băgăm mașina În curte, cât mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul din el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când Îți scoate din greșeală o altă măsea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a mă căsători cu Nelu. Am fost Înconjurată cu dragoste și căldură de toți colegii. Din mijlocul lor a venit spre mine un băiat, coleg de secție care mă plăcea foarte mult dar nu Îndrăznise să mă invite la vreo plimbare știind că am un prieten cu care urma să mă mărit. Mi-a luat mâinile amândouă, mi le-a sărutat și mia spus: - Victorița, eu te plac foarte mult și chiar vreau să mă căsătoresc cu tine! Toată lumea l-a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ce context de Împrejurări se Întâmplă: pe plajă, În apă, la masă. Spera ca la hotel să fie repartizată În cameră cu o tânără cu o vârstă apropiată de a ei cu care putea merge la plajă, la masă, la plimbare.Așa s-a și Întâmplat. După ce a făcut cunoștință cu noua colegă de cameră, care era din Maramureș, și-a așezat lucrurile În dulap, apoi, au plecat Împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă doar două ore ; doreau să facă și un tur al stațiunii, să simtă și freamătul acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns În camera hotelului le-au Înviorat; plimbarea Înainte de masă le-a făcut poftă de mâncare. Masa de seară le-a plăcut foarte mult atât pentru gustul preparatelor dar mai ales că, În timpul cât au cinat au avut ca antren o formație de muzică ușoară, angajată de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
i-a zâmbit discret Însă ea era pregătită să plece; nu i-a răspuns la zâmbet. S-a ridicat și a plecat. A doua zi, chipul bărbatului o Însoțea peste tot, ca Într-un vis: pe plajă, la masă, la plimbare, pe faleză. Abia aștepta să vină seara să ia cina la restaurant! Tot sejurul pe care l-a petrecut la mare, indiferent că era micul dejun, prânzul sau cina, a stat la aceeași masă; se păstra acest obicei și toată
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
mers afacerea și a abandonat-o. “Ce a fost aici?” Întrebă elvețianul?”Fostul CAP!’ spuse fata noastra.” Cred că sunt câteva hectare, bune, aici” spuse el. “Păi, asta, cam așa e”, Îl aprobă fii-mea. După ce au venit acasă din plimbare, Îi spuse fetei mele: “Voi cumpăra tot terenul cu ruinele”. Noi am rămas stupefiați; eu cu omul meu, ne uitam unul la altul, ca picați din lună. Nu știam ce să mai spunem. Îi zic fetei noastre:”Maică, ce să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
țes, să schimb copiii mici de pampărși, să le spun povești și multe altele, treburi considerate, unele, „bărbătești” dar care ar trebui să fie făcute și de femei . Nu era nicio Întrebare de genul: femeie, ai dori să mergi la plimbare, la teatru, la operă, În excursii la munte, pe valea Prahovei, pe Transfăgărășan, pe Transalpin, sau la mare, la Mamaia, Olimp, În Bulgaria, la Nisipurile de Aur, sau, eu știu, ce ți-ar plăcea să mănânci, la un restaurant? Am
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
acasă. Nu cred că sunt la fel de buni cum Îi fac eu! - O să vezi că sunt buni și ăștia! Eu nu aș lăsa-o pe nevastă-mea să muncească atâta! Prefer, când avem timp liber, să o scot la plimbare Împreună cu fiică-mea, undeva, În afara orașului, să ne recreem. După ce a plecat, mi-am spus În gând, cu mândrie: „iată, mai există bărbați care știu să iubească femeile”! Locuiesc Într-un bloc cu patru nivele, la parter. Așa cum vi
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ceva mai umane, dar aducând destul de bine cu o vulpe sau poate cu un câine. Nu era momentul să se împotrivească. Cu ochii legați, Marin începu un marș lung, care se sfârși într-un ascensor care urca. Urmă încă o plimbare și o nouă excursie cu ascensorul, de astă dată în jos. Se deschise o ușă. Legătura îi fu smulsă de la ochi și niște mâini brutale îl imobilizară. În clipa următoare îl orbi o lumină puternică. \ CONTROLAȚI-L! ORDONĂ O VOCE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
atins chiar în acel moment de boală. "Mîncatul unei pere - susține el -, al unei piersici, al unei prune, al câtorva cireșe, al dulceții, al jumărilor a fost deajuns pentru a provoca holera. Sărăcia este cauza sa cea mai activă. O plimbare fără izmene, o mare încordare sufletească, un mic exces la masă și, lucru vrednic de notat, însăși împreunarea sunt adeseori urmate de o holeră ucigătoare". Dar pentru aceasta, ne amintește medicul nostru, trebuie să existe pe tărâmul respectiv "o atmosferă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Constantin Argetoianu, care, amintindu-și că făcuse studii medicale (avea, de altminteri, gradul de căpitan medic de rezervă), se înrolase voluntar, fiind repartizat la ambulanța Diviziei a II-a de Infanterie: "Campania noastră din 1913 ar fi fost o simplă plimbare, căci n-am avut prilejul să dăm o singură luptă. Holera ne-a secerat multă lume și ne-a dovedit că serviciile noastre sanitare erau nule"527. Privitor la starea de spirit ce domnea la comandamentele militare, unde riscurile unei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]