6,499 matches
-
din Darabani sau și la unii croitori din sate. Costumul femeilor se compunea dintr-o cămașă de in înflorată, încheiată la gât cu nasturi. Fustele erau lungi și largi din material cumpărat. La marginea de jos a fustei se vedea poala cămășii care uneori avea și dantelă lucrată de cele mai multe ori manual. în picioare se purtau opinci sau ghete. Pe cap, femeile purtau în funcție de anotimp baticul, barizul, berta, casânca. în timpul friguros purtau peste corp o polcă vătuită, strâmtă și scurtă. Femeile
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
dădea cu var. După uscarea pereților încărcați cu lut cu paie se trecea la acoperiș. Pe căpriorii puși pe capetele grinzilor se puneau la distanțe mici (20-30 cm) leaturi cioplite cu barda. Peste acestea se așeza stuful, mai întâi de la poale cu vârful în sus și apoi de pe vârf spre poale. Stuful era cusut cu sârmă. în unele cazuri se acoperea cu paie de secară care sunt mai lungi și care erau prinse tot cu sârmă. Majoritatea caselor erau într-un
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
paie se trecea la acoperiș. Pe căpriorii puși pe capetele grinzilor se puneau la distanțe mici (20-30 cm) leaturi cioplite cu barda. Peste acestea se așeza stuful, mai întâi de la poale cu vârful în sus și apoi de pe vârf spre poale. Stuful era cusut cu sârmă. în unele cazuri se acoperea cu paie de secară care sunt mai lungi și care erau prinse tot cu sârmă. Majoritatea caselor erau într-un perete adică tinda și o cameră. Podul era făcut din
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
treci pădurile Pe la toate mândrele Ochii și sprâncenele Fac pe lume relele De n-ar fi ochi și sprâncene N-ar mai fi pe lume rele...” Sau: „Codrule, frate mai mare Eu m-aș ruga dumitale Să-nverzești numai la poale Și să lași un crac umbros Să m-așez cu mândra jos Două vorbe să vorbim Apoi să ne despărțim.” Un alt cântec de dragoste amintește de trandafirul care crește mai în toate curțile gospodarilor: „Sub un trandafir la poartă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
toarnă fierbinte peste ouăle frecate. Această cremă se amestecă cu 250 g unt freacat spumă. Glazura: Se așează în ordinea: glazură rece - blatul I - cremă - blatul II - cremă - blatul I. Prăjitura se face în tavă pătrată. PELINCUTELE LUI ISUS (SAU POALELE MAICII DOMNULUI) Din cocă de cozonac sau pâine se fac pogăcele subțirele, care se coc în ulei puțin, la fel cum se fac clătitele. După aceea, se însiropează cu un sirop parfumat cu mirodenii, apoi le ungem cu o cremă
PE GUSTUL ROZEI BUCOVINEANCA.Răsfățuri culinare by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Science/91836_a_92351]
-
m distanță, care privește fix spre vagoane, să înșface un turist? Pentru animale sunt construite habitate speciale, de o parte și alta a liniei, iluminate discret, să nu fie stresate de turiști. Aceste habitate reproduc modalitatea lor de existență de la poalele munților Himalaya, din pâraiele nepaleze, subcontinentul indian, Africa Ecuatorială, regiunea indomalaeziana, Birmania, pădurile tropicale din Asia de Sud Est și America de sud. Pe lângă trenuleț, mai există patru trasee pietonale șerpuite pentru a explora zona mai îndeaproape. Cea mai cunoscută este „Leopard Trail
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Mă gândesc că ar fi comic să-mi crape fusta. Nu, n-ar fi deloc comic. Ar fi ridicol. Dar se poate întâmpla. Paisprezece săptămâni. Deja am cinci kilograme în plus. Un timp nu spun nimic. Stau cu poșeta în poală și mă uit drept înainte. Coloana mea e lipită de zidul rece, cele două vertebre ostile îmi strigă ceva în surdină. Pe peretele din față un copil a scrijelit ceva cu cheia. Literele au fost săpate cu grijă în var
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dintr-o bucată de marmură. Dau comandă la creier. Îi spun întinde mâna și ia obiectul ăsta contondent și sparge-i capul nesimțitului. Și creierul meu înțelege și-i dă comandă mâinii mele drepte. Iar mâna mea rămâne inertă, în poală. Mă uit la ea. Mâna mea dreaptă. Îi ordon să ia obiectul. Fă-i capul praf. Omoară-l pe parazitul ăsta care-ți mănâncă zilele și nopțile și viața. Mâna mea dreaptă rămâne lângă mâna mea stângă. Amândouă stau cuminți
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
uit la ea. Mâna mea dreaptă. Îi ordon să ia obiectul. Fă-i capul praf. Omoară-l pe parazitul ăsta care-ți mănâncă zilele și nopțile și viața. Mâna mea dreaptă rămâne lângă mâna mea stângă. Amândouă stau cuminți în poala mea și nici una din ele nu se mișcă. Simt cum mă mănâncă nasul și vreau să mă scarpin și nu pot. Aerul se strecoară pe sub ușile clădirii și ridică mici vârtejuri de praf și văd cum praful plutește și dansează
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mică și asfințitul soarelui mi se părea un spectacol unic, irepetabil. Coborând spre câmpie, căruța înainta încet, roțile subțiri se afundau adânc în nisipul cald, afânat. Tata strunea calul din hățuri să nu ne răsturnăm pe drumul înclinat, sinuos. La poalele colinei ne-am oprit să luăm lemnele pregătite din timpul zilei, salcâm pentru foc. Când căruța s-a umplut, m-am cocoțat pe grămada de lemne uscate. Mă simțeam ca Făt frumos călare pe calul lui cel năzdrăvan. Înserarea se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
târziu. Stăteam cu capul între genunchi privind un mușuroi de furnici. Nu e rău să fii furnică, cel puțin ești aproape de casa ta. Ochii se împăienjeneau, mintea o lua razna. Se făcea că merg cu trenul pe câmpie, treceam pe la poalele dealului. Pe culme creștea via noastră pe care o îngrijea tata. Calul cel alb păștea liniștit la marginea ogorului iarba grasă și bună. Eu mă aflam uneori în tren, alteori pe culmea dealului. Așteptam înserarea să văd munții din depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vulgară, săl ba tică și neam-prost. Or, muzica lui Bizet este atât de sen zuală, atât de frumos erotică, încât nu poți să vii ca nuca în pe rete cu un personaj care stă numai cu mâinile în șold și poalele în cap. Cântam la Roma în montarea lui Renato Guttuso, în 1973. Cu un an înainte, Grace Bumbry apăruse pe scenă cu fusta sub fund. Eu am cerut să i se pună un volan în plus. Aveam picioare frumoase, dar
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
bucuria pe care o are orice alpinist care a cucerit un vârf pentru care a muncit, a transpirat, a cărat în spate un rucsac greu, dar până la urmă a reușit. M-am născut și am crescut în orașul Victoria, la poalele munților Făgăraș, așa că am avut întotdeauna în sânge atracția către munți. Pe de altă parte am citit încă de mic „Legendele Olimpului”, și prin combinație cu atracția către istorie și arheologie, a fost o bucurie faptul că pot să urc
Muntele Olimp. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1084]
-
vom vedea niște locuri de care ne era dor și vroiam să le revedem cu multă plăcere. Muntele Semenic, m-a atras întotdeauna, poate doar și pentru faptul că m-am născut într-o zonă montană, în orașul Victoria, la poalele munților Făgăraș. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere faptul că acasă, la Victoria, mergeam mereu în balcon și mă uitam spre munți, admirând crestele înalte și mă gândeam oare cum ar fi să fiu și eu acolo sus pe
Reșița 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1088]
-
aliez,ce să fac, că sunt singur în fața urgiei,pe care drum să apuc?” „ Simțeam că mi se rupe inima de milă, spunea mama, dar nu puteam să-l ajut cu nimic.Mă așezam lângă el,îi luam capul în poală și plângeam și eu de mila lui. Mă gândeam oare de ce nu simțeau și politicienii aceea, ce simțea el pentru țară? Erau români și ei, ce simțeau acei oameni?” La întrebarea comisiei asupra măcelului de la Jilava? Antonescu a răspuns: "Eu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
unde nu prea avusese ocazia să petreacă prea mult timp în compania unor fete. Mitingul aviatic i-a dat posibilitatea să întâlnească o fată mai isteață decât el, ocazie în care Mariana i-a întins plasa(sau să-i spunem poalele) de care s-a împidicat bietul băiat și nu mai știa cum să se descurce. Prietenul lui, Gelu, era preocupat cu Nora. Am auzit discutându-se că fetele din zona Buzăului, sunt frumoase, dar sunt și istețe, amoroase, sentimentale. Când
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de oameni interesanți cu care ține și acum legătura. Într-o seară, după vreo săptămână de învârtit pe Facebook și adăugat prieteni pe principiul „cu cât mai mulți, cu atât mai bine“, s-a pus în pat cu laptopul în poală și a început să se joace cu tot soiul de aplicații, așteptând să o ia somnul. „și atunci, ca și acum, când vin de la serviciu, oricât de obosită aș fi, am energie, sunt cu adrenalina la maximum. Durează ceva până
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
acolo, din Călugărițelor, ordonanța tatei (ostașul rămăsese în serviciul mamei și al bunicilor), un flăcău voinic, înalt, spătos, cu figura atrăgător blajină, mă lua de mână sau mă ducea în cârcă la scaldă, la Someș, undeva în dreptul pădurii Hoia, la poalele ei dinspre oraș, unde apa, nezăgăzuită încă de maluri, se răspândea pe albia lăbărțată în nenumărate șuvoaie mai mari sau mai mărunte. Soldatul, în izmene și gol de la brâu în sus, se așeza pe fundul apei mici, cu spinarea în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
se clădise aici impieta livada uriașă a unui stăpân de altădată. Gardul dinspre cojocarul Csordás era mascat din loc în loc de mari tufe de soc, grele de inflorescențele lor albe ca bulgării de zăpadă, de ciorchinele lor vinete apoi, iar la poalele lui năpădeau primăvara ghioceii, viorelele, lăcrămioarele și prosperau fragii (toată această vegetație joasă se strecura poate, pe sub gard, de la vecinul care o îngrijea cu sistemă). Mai puțin paradiziacă decât cea din Călugărițelor mi se părea această grădină, fie pentru că era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
realitate, în centrul căreia se afla mama. În timpul probelor, îmi dădeam mereu părerea, perfecționist cum nu se mai poate, fascinat că urmăresc modul în care, sub ochii mei, prind contur cele două rochii, una de voal roz, cu volanele la poale, alta simplă și dreaptă, de dantelă neagră. De la alegerea modelelor, în revistele de modă franțuzești, până la detaliile lucrării, începeam de la o zi la alta să mă comport în expert, ferm convins că ajutorul meu va contribui ca mama să fie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
care a vrut s-o ducă cu el pe pământul italic, dacă femeia nu s-ar fi opus din răsputeri: se pare că era dulce pe-atunci țara de baștină, Valahia turcilor, a grecilor și-a tuturor neamurilor scurse pe la poalele Carpaților. S-a încurcat cu muza asta balcanică încă de pe când trăia Gheorghe Negoițescu (ultimul său copil, Mihai, al treilea dintre cei care-i purtau numele, era, în realitate, răsadul lui Godini) și menajul lor a constat în mare măsură
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
rude, se mai refugiaseră la Sibiu deocamdată doar unchiul meu, colonelul Cotuțiu, cu soția lui. Ocupau o cameră mobilată în casa încăpătoare, pe două niveluri, a unui fabricant de sifoane evreu, dintr-o familie cu multe ramuri în orașul de la poalele Carpaților, Rieger: bancheri, negustori, avocați etc. Începuseră desigur persecuțiile antisemite și noii lor locatari îi ajutau cum puteau: neavând voie, de pildă, să țină servitoare creștină, Marișca lor, rea de gură, dar fidelă stăpânilor, trecuse formal în slujba doamnei colonel
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scumpi! Scrisoarea 116 Oare unde eram cu povestea mea? Ruina vine de la bărbații leneși și bețivi, mândri de netrebnicia lor... Vezi tu, îmi pare rău să spun, dar 70% dintre bărbații români sunt niște incapabili. Trec de sub fusta mamei în poala nevestei și consi deră că ea trebuie să-i spele, să-i curețe, să le pună în geantă pachetul cu mâncare pentru muncă, să aibă grijă de copii, să gătească, să facă piața, să câștige bani... iar ei... Eh, na
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Stâncășeni... și să nu neglijăm că el mai are o vatră, a pălmașilor clăcași și țigani (ultimii o etnie aparte, onorabilă, veniți sau aduși special pentru muncă pe moșia boierului local Gabunea-Popescu, care le-a oferit loc de casă la poalele moșiei din vecinătatea vetrei răzeșilor, de care îi desparte doar un podeț de la gura unui torent lateral pârâului Stâncășeni). Mă simt obligat de la început, și cu toată răspunderea, să afirm că între răzeșii din vatra veche și locatarii vetrei boierești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
drum relativ liniștit, fie de pe vârful Lăcăuț (1777m) spre Zboina Frumoasă, fie peste vf.Penteleu (1774m) spre culmea muntelui Coza, după care, în ambele situații, urma o coborâre abruptă și lungă de vreo 20 km spre ulucul depresionar subcarpatic de la poalele estice ale M-ților Vrancei. În urma unei prealabile consultări a hărților topografice de către întreg colectivul profesoral (căci nimeni dintre cadrele didactice nu mai fusese pe acest traseu), se hotărăște să urmăm poteca de pe Vârful Coza spre satul Coza din ulucul depresionar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]