5,162 matches
-
canonizării nu și-a creat un dosar realmente serios. Cu adevărat, nici una din cele două tabere întrevăzute, să le zicem, conservatoare și neoliberală, nu și-au definit convingător nici câmpul de acțiune, nici strategia. Nici susținătorii estetismului modernist, nici multiculturalii postmoderni nu au un text solid, clar și tranșant. Canonic. Și unii și alții (atâția câți sunt) se pierd în „ceruri înalte”. Unii par încremeniți într-un discurs secular, ceilalți nu pot explica concret cum e cu criteriul etic, unora le
Îmbrânceala canonică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13080_a_14405]
-
mediu - și pete/ de cerneală pe degete, de mult ce-și scoate notițe)!” (mopete și ipostazele). E o teatralitate glumeț-tristă care pune prezența în paranteză, o teatralitate a absenței. Sub deghizamentul biografismului, al personismului (termenii lui O’Hara, ca embleme postmoderne), Mopete exprimă, totuși, impersonalitatea mdoernistă a actului creator, acel corelativ obiectiv ce intervine între existența privată a poetului și discursul său. Atît Mopete cît și alte personaje ale producției lui M. Ivănescu (V. Innopteanu, Dr. Cabalu, El Midoff, I. Negoiescu
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
etc.) probează tendința bardului de-a ieși de sub imperiul personalității, în sfera eliberatoare (impersonală) a ficțiunii. Dacă e să apelăm la conceptul, extrem de labil în accepțiile sale, de postmodernism, e clar că e dificil a-l aplica aci, întrucît personismul postmodern e ținut în șah de impersonalizarea modernistă... Antilirismului îi corespunde antiidealizarea. M. Ivănescu înregistrează starea de impas a ființei, într-o manieră însă potolită, cu surdina unor explicații minuțioase, a unor reveniri, corecturi, pe un fundal de persiflare blajină care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
parcă să șoptească o rugăciune, nu să pronunțe propoziții aspre ca vechii profeți - un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulți i-au înțeles stilul și mesajul, alții i-au reproșat mereu faptul că nu este un poet postmodern. Judecată rea. Vieru nu putea fi postmodern pentru că, spune chiar el, s-a născut și a crescut într-o istorie imposibilă și, când a început să scrie, și-a dat seama că publicul său așteaptă altceva de la el. Ceva esențial
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
pronunțe propoziții aspre ca vechii profeți - un poet dârz, un cuget tare, un spirit incoruptibil. Mulți i-au înțeles stilul și mesajul, alții i-au reproșat mereu faptul că nu este un poet postmodern. Judecată rea. Vieru nu putea fi postmodern pentru că, spune chiar el, s-a născut și a crescut într-o istorie imposibilă și, când a început să scrie, și-a dat seama că publicul său așteaptă altceva de la el. Ceva esențial, spus limpede, ceva despre suferințele și bucuriile
DE LA EMINESCU LA GRIGORE VIERU de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349656_a_350985]
-
în cărare,/ dar asta mai tarziu, când ne întorceam" etc. (Motto). Iulian Băicus, elocvent, intelectualizat, este singurul care intră oarecum în raza de atracție a poeziei lui Mircea Cărtărescu. Printre textele sale există și o rescriere - de pe o poziție estetică postmodernă - a Scrisorii I de Eminescu: Când cu genele de piatră sară suflu-n lumânare/ Constelații intră-n priză, e-o veioza Carul Mare/ Dorm în mine nebuloase, cu placenta hrănesc sori/ Iar prin vis, prăvalnic zboară, cad comete în ninsori
Lotul Mircea Cărtărescu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18132_a_19457]
-
Oxford al limbii engleze, 1995, desemnează credințele, atitudinile etc. împărtășite de majoritatea oamenilor, considerate așadar normale sau convenționale), apărut ca atare abia la începutul secolului XX, joacă un rol extrem de important în determinarea efectului interacțiunilor - atât de prezente în cultura postmodernă - dintre formele culturale de elită și cele de masă. Dacă luăm în considerare semnificațiile noțiunii de mainstream culture, vom vedea că ea se referă la reprezentări cantitative mai degrabă decât calitative, succesul de public determinându-i valoarea mai degrabă decât
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
ale lui Van Gogh. Acesta esta un tip de intertextualitate de natură temporală, având, așadar, de a face cu experimentul retrospectiv, care, folosindu-se adesea, cum face Magritte, de pastișa stilistica - altădată considerată o blasfemie, dar astăzi legitimata de regulă postmodernă a încălcării regulilor - încearcă încă o dată să aplice formule culturale mai vechi, mai degrabă decât să caute unele noi, cum făcea avangardă modernista. La această mai putem adăuga intertextualitatea spațială: culturile naționale care își negociază sensul cu alte culturi naționale
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
dintre primele critici ale invaziei culturii mainstream de către cultură de largă popularitate poartă semnătura lui Theodor Adorno, reprezentant al școlii de teorie socială de la Frankfurt și adept al unei posibile continuări a proiectului modernist elitist mai degrabă decât al anulării postmoderne a distincției dintre artă și viața. Critică pe care o face Adorno culturii de masă a fost, de la el încoace, luată că ținta de atac de către mulți susținători ai studiilor culturale ca domeniu ce reflectă fidel spiritul vremii. Într-adevăr
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
se suprapune adesea cu fenomenele culturii de masă), văzând în acestă un estetic degradat, este totuși de acord cu faptul că, uneori, Kitsch-ul poate duce la noi dezvoltări în codul artistic al unei noi epoci. M. Călinescu menționează arhitectură postmodernă că o continuare estetizata a arhitecturii moderniste târzii (care a continuat de-a lungul liniilor stabilite de mișcări de orientare minimalistă cum ar fi cubismul), a cărei funcționalitate exclusivă a dus la epuizare, la nevoia de a reevalua pozițiile adoptate
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
liniilor stabilite de mișcări de orientare minimalistă cum ar fi cubismul), a cărei funcționalitate exclusivă a dus la epuizare, la nevoia de a reevalua pozițiile adoptate de artele decorative. Nigel Wheale, de asemenea, în analiza pe care o face artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de mișcări de orientare minimalistă cum ar fi cubismul), a cărei funcționalitate exclusivă a dus la epuizare, la nevoia de a reevalua pozițiile adoptate de artele decorative. Nigel Wheale, de asemenea, în analiza pe care o face artelor postmoderne în Postmodern Arts. An Introductory Reader (1995), după ce trece în revistă "Paradigmele postmodernului" și stabilește o tipologizare și periodizare de lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
lucru ale postmodernismului (în măsura în care un asemenea gest este posibil), situează interacțiunea de care ne ocupăm sub semnul întrebării ("Postmodernismul: de la cultura de elită la cultura de masă"), pentru a încheia trăgând concluzii din perspectiva a ceea ce consideră a fi cultură postmodernă de elită ("Concluzie: rezistând postmodernului"). Departe de a adopta o atitudine nostalgica, Nigel Wheale optează pentru încercarea de a decodifica postmodernismul, interpretându-l prin filtrul dihotomiei - menținute ca atare - cultură de masă/cultură de elită, concluzia fiind că opoziția se
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
a decodifica postmodernismul, interpretându-l prin filtrul dihotomiei - menținute ca atare - cultură de masă/cultură de elită, concluzia fiind că opoziția se păstrează, nicidecum nu se anulează în favoarea invaziei celei de a doua de către cea dintâi. IMPORTANTĂ carnavalescului în cultura postmodernă este determinanta, dată fiind criza de identitate și dimensiunea ludica atât a personajului cât și a intrigii. Într-adevăr, într-o cultură care încearcă să se elibereze de tirania normelor absolute, carnavalul - adesea interpretabil că o construcție a ideii de
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
-se în stradă, isi revendică direct calitatea de substitute temporare ale realului, măștile folosite cel mai adesea sunt, tipic, retrospective, marcând asumarea unor identități cu un comportament aparținând unui tip. Fenomenul menționat mai sus este ușor de pus în legătură cu mascaradă postmodernă că strategie împotriva crizei de identitate (viața contemporană văzută că joc teatral și continuu schimb de măști), care justifică o teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
aparținând unui tip. Fenomenul menționat mai sus este ușor de pus în legătură cu mascaradă postmodernă că strategie împotriva crizei de identitate (viața contemporană văzută că joc teatral și continuu schimb de măști), care justifică o teorie a dimensiunii carnavalești în arta postmodernă. Dar, pe de altă parte, dacă încercăm, așa cum face Docker, să actualizam noțiunea de carnaval, ne vom găsi foarte curând față în față cu genuri populare cum ar fi melodrama, soap opera sau farsă. Acestea dezvăluie existența unui anume substrat
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
teatral, cu tonuri evident melodramatice, aflat la baza culturii de masă, de orice tip ar fi aceasta. Și, continuăm noi, daca admitem ideea că postmodernismul este timpul în care cultură de masă se instituționalizează - în ultimă instanță la baza culturii postmoderne. Întoarcerea melodramei în toate tipurile de structuri narative postmoderne (film, muzicaluri cinematografice, chiar produsele mass-media - articole și programe de știri TV) este o chestiune care nu poate fi negata. Imaginația melodramatica, o manifestare a inclinației postmoderne către sensibilitatea romantică (sau
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de masă, de orice tip ar fi aceasta. Și, continuăm noi, daca admitem ideea că postmodernismul este timpul în care cultură de masă se instituționalizează - în ultimă instanță la baza culturii postmoderne. Întoarcerea melodramei în toate tipurile de structuri narative postmoderne (film, muzicaluri cinematografice, chiar produsele mass-media - articole și programe de știri TV) este o chestiune care nu poate fi negata. Imaginația melodramatica, o manifestare a inclinației postmoderne către sensibilitatea romantică (sau, mai degrabă, sentimental-romantioasă) - soap opera gen Dallas, Dynasty, Santa
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
instanță la baza culturii postmoderne. Întoarcerea melodramei în toate tipurile de structuri narative postmoderne (film, muzicaluri cinematografice, chiar produsele mass-media - articole și programe de știri TV) este o chestiune care nu poate fi negata. Imaginația melodramatica, o manifestare a inclinației postmoderne către sensibilitatea romantică (sau, mai degrabă, sentimental-romantioasă) - soap opera gen Dallas, Dynasty, Santa Barbara, Sunset Beach sau telenovelele sud-americane - n-a evoluat prea mult, în ceea ce privește conținutul, față de românele foileton de secol XIX (că Misterele Parisului de Eugăne Sue) sau chiar
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
musicals sunt produse în primul rând cu intenția de a-l relaxa pe cetățeanul de rând, aflat la sfârșitul unei zile de muncă. Valoarea estetică trece pe planul al doilea. Dar, pe de altă parte, în repertoriul carnavalesc al artelor postmoderne, putem detecta o utilizare mai complexă a măștii și a jocului. Un exemplu la îndemână constă în diferitele forme de teatru alternativ, arta performativă și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
și mimă, pe care le putem vedea că provocări la adresa canonului, din perspectiva carnavalesca, aceasta din urmă justificând și amestecul de forme și genuri. Legitimarea diverselor forme de alteritate prin intermediul ordinii permisive a carnavalului este în strânsă legătură cu gestul postmodern al reinterpretării, care ne aduce înapoi la problema canonului și felul în care acesta este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
ne aduce înapoi la problema canonului și felul în care acesta este deconstruit de către cultură de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu pe care cultură postmodernă încearcă să le depășească) funcționează în cadrul ordinii carnavalești proclamate de multiplicitatea și hibriditatea culturii postmoderne prin intermediul tipului de cunoaștere aferent- ceea ce J.F. Lyotard a numit cunoaștere narativa. Cunoașterea narativa, spre deosebire de cunoașterea științifică, acceptă relativizarea că o condiție principala a lumii
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
de masă. Într-adevăr, întâlnirile dintre formele culturale "înalte" de care am vorbit până acum (separate de distanțe în timp și spațiu pe care cultură postmodernă încearcă să le depășească) funcționează în cadrul ordinii carnavalești proclamate de multiplicitatea și hibriditatea culturii postmoderne prin intermediul tipului de cunoaștere aferent- ceea ce J.F. Lyotard a numit cunoaștere narativa. Cunoașterea narativa, spre deosebire de cunoașterea științifică, acceptă relativizarea că o condiție principala a lumii pe care încearcă să o decodifice, văzând procesul narativ nu numai că o activitate necesară
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
identității. Într-adevăr, problematică tradițională a ăconstruirii personajului narativa depășește astăzi cadrul ficțiunii, extinzându-se asupra construcției identității în viața reală - lucru legitimat de ștergerea distincțiilor dintre lumea reală și cea fictiva. Într-adevăr, construcțiile narative și dramatice ale identității postmoderne se petrec pe teritorii ce se intersectează: ambele se axează pe reconstruirea realului, dată fiind asumpția relativității și a efemerității. Metaforele teatrale ale identității și lumii sunt ca atare prezente în numeroase române ale dizlocării aparținând unor autori postcoloniali: The
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]
-
sau in Red Earth and Pouring Rain de Vikram Chandra, unde protagonistul, distribuit în rolul naratorului, își asumă condiția de Sheherazada tocmai că strategie de supraviețuire. METAFORĂ theatrum mundi (care, în ciuda vechimii sale, devine contemporană prin adoptarea să în repertoriul postmodern de teme și motive) arată teatralul că un posibil mod de a construi estetic o lume alternativă, capabilă s-o înlocuiască pe cea reală care, dintr-un motiv sau altul, nu mai funcționează. Acest lucru se petrecea deja la nivel
Carnavalesc si cultură de masă by Maria-Sabina Draga () [Corola-journal/Journalistic/18125_a_19450]