5,068 matches
-
lui Hofmannsthal], separarea dintre artist (scriitor) și omul de acțiune (politician, explorator, soldat) nu există în Anglia. Marea Britanie asigură cetățenilor ei o bază comună de energie cu funcții echilibrate, o forță care lipsește fragmentatei Germanii"(Weiss). Această unică și totuși pragmatică identitate l-a captivat în mare măsură pe Hofmannsthal datorită fragmentării Austriei din vremea sa, care cunoștea primele mișcări de naționalism radical și de antisemitism într-o societate în care artiștii și politicienii progresiști deveneau zi de zi din ce în ce mai ostili
Hugo von Hofmannsthal () [Corola-website/Science/317483_a_318812]
-
mai târziu.”" Impresionat de întâmplarea auzită, Mălăele a scris o scurtă povestire, încercând zadarnic să-și convingă prietenii, regizorii și câțiva investitori să realizeze un film. El i-a povestit întâmplarea lui Adrian Lustig, iar acesta, „entuziasmat și mult mai pragmatic”, a scris un scenariu. Proiectul acestui film a câștigat în decembrie 2006 concursul organizat de Centrul Național al Cinematografiei, clasându-se pe locul V din cele 8 filme de ficțiune lungmetraj debut admise la finanțare, iar scenariul primind nota 9
Nunta mută () [Corola-website/Science/321910_a_323239]
-
ocupe funcții la nivel național. Au împreună o fiică numită Xi Mingze (习明泽), poreclită Xiao Muzi (小木子), care s-a înscris la Universitatea americană Harvard în toamna anului 2010 sub pseudonim. Peng l-a descris ca fiind cumpătat, sârguincios și pragmatic.
Xi Jinping () [Corola-website/Science/321960_a_323289]
-
sintactice, adică nu sunt prepoziții sau conjuncții. Înainte de aceste preocupări, astfel de cuvinte, nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, erau socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Cu toate acestea, odată cu o abordare tot mai pragmatică în lingvistică, aceste cuvinte au fost cele studiate ca particule. Pe de altă parte, s-a observat că sunt limbi sărace în particule și limbi bogate în asemenea cuvinte. Limba franceză este printre primele, iar germana printre cele din urmă
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
pe care i-l dă el, particule sunt acele cuvinte care sunt incluse în părțile de vorbire tradiționale, dar care în anumite contexte nu au funcție sintactică la nivelul sintagmei, propoziției sau al frazei, ci doar funcție modală și/sau pragmatică. Pe lângă particulele modale, ia în seamă și alte tipuri de particule care corespund acestui criteriu. Crystal 2008 numește particule cuvinte care nu intră în celelalte clase de cuvinte invariabile, dând ca exemple cuvântul englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
englezesc "to" identic cu prepoziția "to", dar folosit ca marcă a infinitivului, cuvântul negativ "not" „nu”, cuvintele folosite cu așa-numitele „verbe frazale” ("come in „a intra”, "get up „a se scula”) și conectorii, pe care îi numește și particule pragmatice: "you know" „știi”, "I mean" „vreau să spun”. Unii lingviști includ în clasa particulelor și cuvinte neflexibile care sunt considerate de alții modalizatori. De exemplu Čirgić 2010 o face folosind chiar termenul corespondent, "modifikator" ca sinonim al termenului „particulă modală
Particulă (gramatică) () [Corola-website/Science/316341_a_317670]
-
specie de particulă cu funcția principală de a indica atitudinea afectivă, volitivă sau de evaluare a vorbitorului (funcție modală). Ea poate avea de asemenea funcția de a exprima reacția vorbitorului la situația de comunicare, de a organiza interacțiunea interlocutorilor (funcție pragmatică). În unele limbi, precum rusa, daneza, germana și olandeza, particulele modale ocupă un loc important în comunicarea orală. Alte limbi, bunăoară franceza, sunt mai sărace în asemenea elemente. Nepotrivindu-se în sistemul tradițional al părților de vorbire, particulele modale au
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
vorbire, particulele modale au fost multă vreme ignorate, ba chiar socotite dubioase din punct de vedere stilistic și nerecomandate. Abia în anii 1960 au început să fie studiate mai profund de către lingviști ruși și germani, în urma unei orientări tot mai pragmatice în lingvistică. Particula în general este tratată ca o parte de vorbire aparte în gramatici ale unor limbi ca germana, maghiara sau cele din diasistemul slav de centru-sud (sârbă, croată etc.), iar particula modală este prezentă ca o subclasă a
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
respectiv exclamative (ultimele două subcategorii). Cealaltă categorie de particule modal-pragmatice cuprinde unele numite „de nuanțare”, care indică valori modale suplimentare, uneori întrepătrunse: Astfel de particule pot fi și reacții directe la situația de comunicare. Sensul lor este identic cu funcția pragmatică, depinzând de situație: Particulele de nuanțare se pot găsi în toate tipurile de propoziții, dar cel mai frecvent în interogative, exclamative și volitive, putându-se referi la toată propoziția sau numai la un element al ei. Uneori într-o propoziție
Particulă modală () [Corola-website/Science/316360_a_317689]
-
de mod de diverse feluri: de continuitate ("încă"), de îndoială ("oare"), de precizare ("tocmai"), de restricție ("măcar"), de exclusivitate ("doar"), de proximitate ("aproape"), explicativ ("adică"). Începând cu anii 1960, când lingvistica s-a îndreptat tot mai mult spre o abordare pragmatică, în gramatici ale diverse limbi s-a delimitat în cadrul adverbelor o subclasă a celor care au rolul de a modifica înțelesul propoziției din care fac parte prin exprimarea unei judecăți subiective pe care o are vorbitorul despre propriul său enunț
Modalizator () [Corola-website/Science/316380_a_317709]
-
mai eficientă strategie de marketing ar fi să se vândă mai întâi la adoptatorii timpurii, apoi să se consolideze difuzarea la fiecare nivel succesiv de adoptatori. Moore (1995) a propus o schemă de clasificare similară a adoptatorilor: entuziaști tehnologici, vizionari, pragmatici, conservatori și sceptici. Everett M. Rogers (op. cit.) definește procesul de decizie asupra inovației ca "procesul prin care o persoană (sau altă unitate de luare a deciziei, de exemplu un grup, o societate, o economie sau o țară) trece printr-un
Difuzarea inovației () [Corola-website/Science/316372_a_317701]
-
număr de tineri samurai, cunoscuți sub numele de "Shishi" sau "oameni de scop înalt" au început să se întâlnească și să vorbească împotriva shogunatului. În timp ce inițial ei au dorit moartea sau expulzarea tuturor străinilor, mai târziu "Shishi" s-a dovedit pragmatică și a început să pledeze pentru modernizarea țării. "Bakufu" au adoptat mai multe măsuri pentru a potoli setea mai multor grupuri și sperau să conducă între "shishi" și "daimyo". Kyoto a fost un centru major pentru "Shishi", care a avut
Împăratul Meiji () [Corola-website/Science/316409_a_317738]
-
Tereza, Arhiducesa Maria Anna de Austria. În 1744 Karl a devenit guvernator al Țărilor de Jos austriece, post pe care l-a deținut până la moartea sa în 1780. În 1740 după moartea împăratului Carol al VI-lea, conform dispozițiilor Sancțiunii Pragmatice, recunoscută de statele europene, teritoriile habsburgilor au trecut fiicei lui, Maria Tereza. Francisc era foarte mulțumit să lase puterea în mâinile soției sale. El a avut o capacitatea excelentă de afaceri și a fost un asistent util pentru Maria Tereza
Francisc I al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/322401_a_323730]
-
nu mai suferă"”. Strofa a-VII-a dobândește accente de satiră, omul superior are o singură soluție într-o lume fără valoare, atitudinea stoică. În vreme ce omul de geniu este caracterizat prin elevație, depășirea limitelor, transcendență, idealuri înalte, omul comun stă sub semnul pragmaticului, al fenomenalului, al platitudinii existențiale având scopuri imediate, el este lipsit de scrupule și încearcă să iasă în evidență tot mai mult pe scena vieții: Nu spera când vezi mișeii" "La izbândă făcând punte;" "Te-or întrece nătărăii;" "De ai
Glossă () [Corola-website/Science/322460_a_323789]
-
oamenilor. Idealismul neagă o existență a lucrurilor fără participarea rațiunii umane. Variante moderne ale idealismului se întâlnesc în diverse prezumpții ale constructivismului. O altă concepție antirealistică este ficționalismul, ai căror reprezentanți refuză capacitatea de cunoaștere a realității, dar - din motive pragmatice - socotesc că este util să construiască un raționament pornind de la o realitate fictivă. Immanuel Kant face deosebirea între realism transcendental și realism empiric. El ține să precizeze că prin idealism nu trebuie înțeleasă o negare a existenței lumii exterioare, ci
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
între concepția sa naturalistă asupra lumii și raționalismul critic: Vollmer accentuează că aceste postulate corespund unor convingeri, care nu sunt demonstrabile, sunt însă concordante și permit concluzii care nu se contrazic între ele. Ele trebuie acceptate doar ca ipoteze. Realismul pragmatic (pragmaticism) a fost dezvoltat de Charles S. Pierce. Acesta poate fi definit astfel: Real este ceea ce nu este fictiv. Legile naturii sunt reale, întrucât au o puternică tendință să se realizeze. Pentru Pierce, legile logicii și ale matematicii aparțin la
Realism (filozofie) () [Corola-website/Science/316822_a_318151]
-
rămas de rușine datorită politicii religioase pe care a dus-o sub domnia sa. Într-adevăr, Magnențiu este un păgân convins, care restaurează templele și pune să se celebreze, cu mare pompă, sacrificiile nocturne, pe care le interzise Constant, în 341. Pragmatic, nu persecută creștinii și cere să fie gravată Crisma pe unele dintre monedele pe care le emite, pentru a se reconcilia cu autoritățile Bisericii. Totuși, la Roma, favorizează pe față susținătorii vechii religii numind doar păgâni în posturile sus-puse (prefectură
Flavius Magnus Magnentius () [Corola-website/Science/323569_a_324898]
-
Maria Anna să devină viitoare soție a lui Filip, Duce de Parma, care avea doar cinci ani. Uniunea trebuia să netezească relațiile cu Spania. O alianță dintre Spania și Austria a fost semnată la 30 aprilie 1725 și garanta Sancțiunea Pragmatică a Habsburgilor [care a permis Mariei Tereza la dreptul teritoriilor tatălui ei ca fiica cea mare], care a fost declarată pentru prima dată în 1713. Pe baza termenilor tratatului, Imperiul austriac a renunțat la toate pretențiile la tronul Spaniei. De
Maria Anna de Austria (1718-1744) () [Corola-website/Science/323733_a_325062]
-
comunităților lor împotriva masacrelor. Membrii FRA au format grupuri de fedaini, care să apere cu arma comunitățile de civili. De asemenea, dașnakii au militat pentru scopul suprem al creării unei „Armenii libere, independente și unite”, având însă și o abordare pragmatică, care urmărea obținerea autonomiei. În 1917, a fost una dintre forțele politice care au proclamat Republica Democrată Armeană, un stat efemer, care a căzut sub dominația sovietică în 1920 After its leadership was exiled by the communists, the ARF established
Federația Revoluționară Armeană () [Corola-website/Science/326706_a_328035]
-
(CRPE) este un "think tank" român, înființat în februarie 2009. Printre domeniile sale de expertiză se numără Uniunea Europeană și Republica Moldova. În prezent, directorul este politologul român Cristian Ghinea. Atitudinea CRPE față de Republica Moldova a fost și este una obiectivă și pragmatică, pornind de la situația actuală (independeța Republicii Moldova de România și importanța Rusiei pentru Moldova din punct de vedere economic și politic). Astfel CRPE susține traiectoria europeană și posibilitatea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, ca stat independent, într-un orizont mediu de timp
Centrul Român de Politici Europene () [Corola-website/Science/325696_a_327025]
-
-se la jumătatea drumului dintre legislația autoimpusă și dreptul comun. Cel mai adesea, ele fac parte din contractul de muncă pe care jurnalistul îl semnează la angajare. Deontologia este folosită astăzi cu două accepțiuni: Tezele deontologice nu devin normative și pragmatice decât atunci când sunt proiectate într-un cod autoimpus, la rândul lui asumat de o comunitate profesională. Codurile conțin de obicei interdicții și sancțiuni și deloc recompense, iar sancțiunile sunt de ordin moral sau disciplinar, niciodată sancțiuni penale. Instanțele obișnuite de
Etică jurnalistică () [Corola-website/Science/324778_a_326107]
-
în broșura sa "Contineța masculină" prezintă beneficiile abținerii de la ejaculare pentru bărbat. Conceptul este reluat de către ginecologul care îi consacră și o carte: "Karezza", în 1896; autoarea abordează în egală masură această practică și esoteric, dar într-un mod mai pragmatic, prezentând beneficiile pentru armonia spiritulă în cadrul cuplului și contribuția la un mai bun control al sarcinii. Stockham scrie , “... Karezza înseamnă “să manifești afecțiune atât în cuvinte cât și în gesturi”, și când asta se aplică uniunii care reprezintă manifestarea celei
Continență sexuală () [Corola-website/Science/327702_a_329031]
-
Un arabist este un specialist nearab în limba arabă (literară sau colocvială, fonetică, fonologie, morfologie, sintaxă, semantică, pragmatică, stilistică), în literatura arabă (din perioada preislamică și până în zile noastre, creată fie în spațiul arabofon, fie în alte spații ce au folosit sau folosesc limba arabă ca mijloc de exprimare culturală), în sociolingvistică arabă (analize de discurs scris sau
Arabist () [Corola-website/Science/327993_a_329322]
-
din Pressburg și acordarea de amnistie tuturor rebelilor. Succesorul lui Leopold, regele Carol al III-lea (1711-40), a încercat să creeze relații mai productive cu ungurii după semnarea tratatululi de la Szatmár. Carol a cerut aprobarea Dietei de la Budapesta pentru aprobarea Pragmaticei Sancțiuni, prin care monarhul habsburgic urma să guverneze Ungaria nu ca împărat, ci ca rege supus limitărilor constituției și legilor țării. El a sperat că prin aceasta să poată păstra integritatea imperiului în condițiile în care dorea să îi urmeze
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]
-
nu ca împărat, ci ca rege supus limitărilor constituției și legilor țării. El a sperat că prin aceasta să poată păstra integritatea imperiului în condițiile în care dorea să îi urmeze la tron Maria Terezia a Austriei. Dieta a aprobat Pragmatica Sancțiune în 1723, iar Ungaria a fost de acord să devină o monarhie ereditară sub domnia Habsburgilor, atâta vreme cât dinastia nu se stingea. În practică însă, Carol și succesorii lui au domnit autocratic, controlând apărarea, afacerile externe și bugetul Ungariei, fiind
Ungaria Regală () [Corola-website/Science/328007_a_329336]