6,202 matches
-
care l-a convertit, și de o impresionantă suită, a făcut un lung pelerinaj, vizitând locul nașterii lui Buddha, Parcul Lumbīnī, copacul de la Gayă, sub care Gautama a atins Nirvăṇa, localitatea Sarnath, unde a avut loc prima predică, Śravastī, mănăstirea preferată a Iluminatului și Kuśīnagara, locul morții acestuia. În anul 249 î. Hr., la Lumbīnī, a fost ridicată o coloană comemorativă care aduce mărturie despre vizita regelui în acest loc. Se spune că regele a împărțit aur cu mărinimie și a scutit
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în viață. Învățătura lui nu avea pretenția de a explica integral toate lucrurile, de a dezvălui tot ceea ce există. Se spune că într-o zi Iluminatul a luat un pumn de frunze uscate și l-a întrebat pe discipolul său preferat, Ănanda, dacă în jurul lor mai sunt frunze în afara celor din mâna sa. Ănanda a răspuns: „Frunze de toamnă cad pretutindeni și nu pot fi numărate”. Atunci Buddha a spus: „Tot astfel și eu nu vam dat decât un pumn de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
critice resping abordarea statocentrică, argumentând că, de foarte multe ori, chiar statele sunt o parte a mproblemei securității. Se presupune că cetățenii statelor opresoare resimt că cele mai importante amenințări vin chiar din partea autorităților. Aceste teorii propun individul ca nivel preferat al discutării securității, iar dimensiunea acțională a acestei paradigme îi face pe unii dintre teoreticienii săi să mute accentul pe problema emancipării indivizilor și grupurilor de orice constrângeri care îi împiedică să-și urmeze alegerile, proclamând astfel că progresul social
Extinderea conceptului de securitate. In: RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
adresau Puterilor streine ca să intervină în România spre a rezolva cu autoritate cestiunea evreie. Când, după detronarea lui Cuza, Constituanta, sub presiunea străi nătății, a voit să introducă la Art. 6 principiul acordării drepturilor politice 94 bucureștii de altădată poetul preferat al publicației bucureștene fiind M. Zamphirescu (1838? 1840?-1878), autorul satirei antijunimiste lipsită de haz și de har, Muza de la Borta Rece (1873). 58. Considerațiile lui Constantin Bacalbașa privitoare la limbă și literatură sunt ale unui diletant și trebuie primite
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Tomescu 156, liceul Sf. Gheor ghe157, casele d lui Mișu Cantacuzino 158, casele d-rului Demostene. În locul tuturor acestora erau fie locuri virane, fie vechi căsuțe, aproape niște ruine. de Marsillac, care își avea locuința în apropiere, în casa Resch, „promenada preferată a oamenilor liniștiți și a copiilor“ (Marsillac, Bucarest, p. 59). 152. Construcția Ateneului Român, ridicat din inițiativa lui Constantin Esarcu, a durat din 1883 până în 1888; fondurile necesare terminării construcției au fost adunate prin subscripție publică și loterii (bucureștenii fiind
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
destul de expresivă (Maria Ivănescu), a fost publicat abia acum la noi, de Cartea Românească, datorită lui Marin Preda, pentru care Céline e nu numai „cel mai original scriitor francez al secolului 20”, ci și - din cît se deduce - un autor preferat. Ideea „delirului”, pe care Dan Zamfirescu o găsea foarte originală, o contribuție a prozatorului romîn, se găsește aci mai mult decît o dată. Cum, pe de altă parte, anumite influențe din Dostoievski, începînd cu viziunea sa tenebroasă, se întîlnesc la Céline
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e sărbătoarea pe care o simt mai deplin decît Paștele; acesta cere o participare dramatică și, în final, o exaltare patetică. Mie îmi plac sărbătorile confortabile, calme. Acum, cînd am trecut la masă, se cîntă „O, ce veste minunată”, colinda preferată a tatei; remarc că e dintre cele mai pline de conținut sufletesc. Evocă un răsărit al speranțelor, întărește și liniștește. Mă gîndesc tot mai serios la greșelile mele. Nu cumva insuccesele reprezintă prețul pe care îl plătesc pentru ele? Cînd
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
oleaginose de cînepă întrebuințate ca aliment pentru păsări și cu care se prepară un ulei alimentar; 2.mîncare de post din julfă pisată și fiartă cu crupe: turtă cu julfe Cr. [și jufă=pol. iucha, zeamă].” Asta să fie mîncarea preferată a lui G.? *„Show” Filioreanu la învățămîntul de partid cu tema „Democrația muncitorească revoluționară”. Stenografiat, cuvîntul său ar putea constitui un document pentru caracterizarea unei anumite specii de activiști: logoreic, cu pretenții de teoretician, dogmatic, dar ținînd la aparența de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ce mi-a spus, fiind preocupat de alte lucruri ce mi le arătase. Voi lămuri și această chestiune. Matei din Fălticeni era nepotul lui Matei artistul și finul. Artistul venea la rude destul de des. Cred că acela era fotoliul lui preferat. Te-ar interesa?289 Încă odată te rog restituie cât mai curând cele două articole și spune ce să mai fac? Cu cele mai calde urări de sănătate ție și D-nei de la mine și soția mea. M. V. Pienescu 289 Cum
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
care puteți afla mai multe). Tatăl ei Oscar Pursch era compozitor talentat, fiul lui „Papa Pursch” șeful muzicii militare (Rgt. 4 Argeș) din Pitești, foarte iubit de piteșteni, mai ales de tineret, că-i făcea pe plac, cântându-i arii preferate. Oscar Pursch a murit la Turtucaia În fruntea muzicii sale, pe care un neghiob de comandant o băgase În foc fără camuflaj, astfel că a oferit o țintă ideală inamicului. O bombă căzută În plin i-a rupt un picior
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lor, cât și celor ce s-au grăbit să-mi fure caseta conținând imprimarea emisiunii respective le țin la dispoziție, cu titlu gratuit!, alte două imprimări ale emisiunii respective, imprimări din care pot distinge ușor vocea inimitabilă a solistului lor preferat, Eugen Barbu, ce-i drept într-un solo de cea mai jalnică factură! A doua scrisoare a unui membru al CC al PCR, [octombrie] 1983, difuzată la 27 noiembrie 1983 Domnule director, Am ocazia în acest octombrie să vă trimit
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
sunt la o distanță prea mare de actualii profesori. Cea mai tristă situație mi se pare la Clinica medicală II din Cluj, unde cândva a lucrat marele profesor Goia. Actualmente, conducerea acestei clinici a fost încredințată unui secretar de partid, preferat conferențiarilor Boeriu și Tănăsescu, admirabili elevi ai profesorului Hațieganu. Nici în celelalte centre medicale de tradiție din Iași și București situația nu e mai bună. Așa se explică neputința profesorilor de medicină internă din țara noastră de a interveni în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din Sfânta Scriptură, care puneau concluzia finală fără echivoc. Astfel își aduce aminte Popicu de o discuție în trei la Cazimcă cu Nicolae Petrașcu și Tavi Voinea, când s-a auzit de moartea lui Vică Negulescu. Tavi avea o sintagmă preferată: „nu mă tem de moarte, însă mă tem de chinurile dinaintea ei”. „Tavi Voinea trecuse prin chinuri îngrozitoare la Pitești și apoi la Rm. Sărat, după condamnarea sa la moarte și neexecutarea sentinței timp de cinci ani, tremurând la fiecare
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rău, n-are de ce să-ți fie teamă. Gândește-te la ceva frumos, la oamenii pe care i-ai iubit, la evenimente petrecute în copilărie, la lacrimile pe care le-ai vărsat fără rost, la planurile de viitor, la muzica preferată. La ce vrei tu. Atunci îți dispare teama. — Pot să mă gândesc la Ben Johnson? am întrebat-o. — Ben Johnson? — A jucat în westernurile lui John Ford. Călărea minunat! — Ești grozav! zise ea râzând. Îmi place foarte mult de tine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reggae. N-aveam nici un motiv să n-o fac. Ne-a primit în taxiul lui deși eram plini de noroi. Își merita și el fărâmița lui de fericire. Poate că în momentele acelea transporta niște tineri, ascultându-și casetele lui preferate. Marea se vedea chiar în fața mea. Cargoboturi, macarale, pescăruși. Bob Dylan cânta Blowing in the Wind. Ascultându-l, m-am gândit la melc, la unghieră, la mâncarea italienească splendidă. Lumea asta e o adevărată revelație. Soarele de început de toamnă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu subtilitate și rafinament, proza aceasta austeră este dublată de o intenție satirică. De factură confesivă, nota ei esențială este dată de neputința iluzionării. O luciditate inchizitorială controlează totul, deoarece atitudinea se naște dintr-o adevărată „vocație” a neîmpăcării. Personajul preferat al prozatorului este un ins care stârnește automat reacții colerice la cei din jur, „condiția lui fiind, așadar, de a se hăitui sau de a fi hăituit” (Mircea Iorgulescu). Stăpânind stilul narativ modern, tensionat, nervos, G. impune prin impresia de
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
și de a nota, în niște memorii lipsite de ambiții literare, evenimentele prin care trec în timpul războiului o Medee de la Dunăre și cei patru fii ai săi. E de reținut însă și cel mai tânăr dintre acești adolescenți, Cristian, băiatul preferat al posesivei mame freudiene. Ea îl iubește cu o pasiune care depășește relația normală de afecțiune. Când fiul aduce în casă o frumoasă nemțoaică, Elisabeth-Charlotte, mama, având sentimentul frustrării, trece printr-o criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
lui Ali (1913), compuneri hibride, monotone și de un nivel artistic scăzut (deși Visul lui Ali, transpus în franceză, a fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului Odéon din Paris). A tradus, cu talent și meșteșug, piese reprezentative din poeții preferați: Cântecul toamnei și Colocviu sentimental din Verlaine, câteva dintre Himerele lui Gérard de Nerval, din Baudelaire, Abel și Cain, Urâtul, Femeia. A adaptat - primul în literatura română - sonetul lui Rimbaud, Voyelles. Articolele sale, Arta nouă, Literatură și artă (1896), au
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
limpezimea și sentențiozitatea scriiturii realiste de secol XIX - pentru care-și manifestă explicit predilecția, sau din marile povestiri parabolice ale secolului recent Încheiat. În plină epocă a corectitudinii politice, el ierarhizează culturile. În plin jovialism cotidian, el filozofează balzacian. Filozoful preferat al naratorului este Auguste Comte: “Si donc l’anmour ne peut dominer, comment l’esprit régnerait-il? Toute suprématie pratique appartient à l’activite” se citează ca motto al capitolului 15. În epoca lui il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
este obligată să-l părăsească, reabandonîndu-se dureros ei Înseși. Renée este un caz, o „invenție” asemeni celor cu care, În alt registru, lucrează copios Amélie Nothomb. Implicarea auctorială este mult mai intensă În cazul Emmanuellei Bayamack-Tam. Scriitoarea Își asumă personajul preferat al congenerelor ei: femeia inadaptată (aici, din cauza urîțeniei), instabilă, singură, neînțeleasă de bărbații cu care intră În contact, puternică, totuși, datorită unei lucidități În cazuri extreme vizionare. Inventînd un personaj ajuns totuși la senectute, cu toată tinerețea unor irepresibile pulsiuni
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
vizitat Bucureștiul În acest sezon - Claire Légendre și Camille Laurens - este limpede că prima jumătate a schiței tipologice enunțate este apanaj masculin, În timp ce a doua, constituie un domeniu de elecție al mult contestatei literaturi feminine. Există, desigur, modalități de expunere preferate, există teme predilecte, scriituri diferite, În cele două cazuri, atîtea și atîtea detalii și excepții care infirmă adesea discriminarea atît de incorectă politic feminin - masculin. Aici voi spune că romanul personal este, se pare, În proza franceză contemporană feminină, mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
la duel ucigând-o - și crude, la final, În urma necesarei lovituri de teatru. Momentele acțiunii sunt perfect parcurse. Balast zero, construcție clasică, toate episoadele drenate spre punctul culminant și revărsate În dezodământ. Doză agreabilă de actualitate, de livresc (intertextualitate, dacă preferați): Amélie Nothomb, a literature star care-și cunoaște bine publicul și știe ce are de făcut. O fată de o inteligență ieșită din comun are un tată diplomat de carieră. Inteligența, alimentată cu informația culeasă din lungi sejururi de-a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
reconversia de după război (anunțată deja din 1933, căci Blanchot n-a fost niciodată antisemit). Neutralitatea scriiturii lui, clamată, n-are Însă cinismul mușcător al celei beckettiene, nici răceala ei. Are ceva din aritmia lui Anton Webern, unul din compozitorii săi preferați. La fel ca serialistul vienez, Blanchot a făcut parte din avangarda vremii sale, dar n-a strălucit. N-a fost un dur. și nu cred că se poate lua ușor afirmația că el de fapt a vrut să fie - sau
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
exterior devastator prin lipsa de sens. Așa cum identitatea subiectului devillian este amenințată de propriile idiosicrazii perceptive, personajele lui Christian Gailly suferă de instabilitate din cauze personale, iar nu „de ansamblu”. Chrstian Gailly este un jazz-writer care scrie, pe ritmurile muzicii preferate, despre iubire, prietenie, despre o anume nebunie a omului modern, Într-un stil diferit de comngenerii lui minuitiști. „Fraza lui Gailly este retezată, abruptă, tăiată, Întreruptă și imediat reluată”, observă un critic (Gilles Anquetil, Le Nouvel Observateur, 27 VIII-2 IX
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
românește la editura Dacia, prin efortul remarcabil al Yvonnei Goga, o specialistă În romanul poetic francez, profesoară la Universitatea Babeș-Bolyai), cu ocazia unei emisiuni televizate, “Caractères” (14 septembrie 1990) unde, prin farmec, inteligență, limpezime și profunzime, cucerește definitiv. Scriitorul său preferat este Chateaubriand, cel din Les Mémoires d’outre-tombe. Pentru că de la el a Învățat să descopere “capacitatea lirică a scriiturii [...].” Ca scriitor Îl interesează “cum să lege realul cu liricul, realul fiind desigur moartea.” (citez din articolul lui Michel Castaing, Jean
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]