5,690 matches
-
revederea relației autoritate-libertate, • folosirea intensivă a evaluării formative, • valorificarea spontaneității și a creativității în activități, • adaptarea folosirii noilor tehnologii pentru stimularea învățării prin programe de individualizare a abilităților de evaluare critică și de adaptare, • în proiectarea acțiunilor să sesizeze confuziile, prejudecățile, neînțelegerile, experiențele neconcludente anterioare și să le prevină, corecteze • extinderea educației pentru adulți în dezvoltarea individuală specifică, • educația pentru obținerea succesului fiecăruia, • dezvoltarea ecologică a personalității, după mediul individual propriu ș.a. 1.6. Alternativele metodologice și schimbarea de paradigme 1
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sens achizițiilor în anumite contexte, a găsi achizițiile cele mai eficace pentru a le fixa mai bine, a pune accent pe esențial, a sprijini achiziții ulterioare, deși sunt dificultăți în abordarea prin competențe a educației școlare (rezistența la schimbare, mentalități, prejudecăți, modalități vechi de formare, dominarea aspectelor instituționale, modul frontal dominant de organizare a activității din clasă). Abordarea formării pentru, prin competențe determină o mai bună orientare a educatului către profilul, școala unde să nu aibă eșec și tocmai că devine
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
datorită dificultăților specifice inițierii în domeniul pedagogic a studenților de alte specialități, cu atât mai mult este cerută această manieră de lucru pentru: schimbarea stilului de învățare tradiționalist anterior, corectarea sau combaterea sau modificarea de reprezentări și sensuri confuze, deformări, prejudecăți, mentalități, atitudini, motivații inițiale extrinseci, venite din experiențe nonformale și informale anterioare în domeniu. Concomitent cu verificarea propriilor ipoteze ale experimentului, s-a putut confirma și o ipoteză a lui Ph. Perrenoud (2001), privind formarea pentru reflecție și acțiune științifică
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
comunicarea informațiilor prin prelegeri, a reconfigurat tematicile date în raport cu categoriile de cunoștințe menționate pentru profesionalizarea profesorului de orice specialitate. Mai mult, a micșorat rezistența studenților în fața înțelegerii și aprecierii rolului pregătirii pedagogice a unui profesor, datorată manifestării insistente a unor prejudecăți și care dovedesc încă persistența empiricului. Toate aceste constatări inițiale au influențat analiza critică a contextului de conturare și aplicare a proiectului constructivist de programă curriculară, adaptată pentru a putea echilibra rolurile și pertinența ei în: • precizarea obiectivelor învățării constructiviste
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
unor criterii generale de concepere astfel (derivate din teoria curriculumului și a constructivismului), • afirmarea doar a unor dispute asupra definirii conținutului tematic într-o astfel de programă, • afirmarea deschisă a incertitudinii în fața posibilității reale de aplicare și de modificare a prejudecăților, • nesiguranța inițială în determinarea valorii fiecărei teme pedagogice, în raport cu criteriul profesionalizării, care să determine apoi organizarea și gradul lor de aprofundare. Capitolul 4 Actorii educației: paradigma centrării pe educat (pe învățare) versus paradigma centrării pe educator (pe predare) 4.1
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
sunt cele mai dificile: a) Întâi trebuie să aibă loc o destul de lungă etapă de documentare reciprocă în tema propusă cercetării: în literatura problemei, în studiul stării practicii specifice, în evaluarea nivelului practicianului și în pregătirea lui științifică, în îndepărtarea prejudecăților și practicilor metodologice de cercetare anterioare, care pot să altereze noul mod de concepere și acțiune, în crearea condițiilor necesare desfășurării cercetării, cu efectuarea unor acțiuni de probă, de pretestare. b) Abia apoi are loc cercetarea-acțiune-formare propriu-zisă, ca un proiect
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
internaționale", dezvoltării Ligii Națiunilor, faptelor bune ale susținătorilor păcii și iluminării răspândite de învățăturile lor, sistemul se transformase într-adevăr; și că responsabilitatea lor, ca cercetători ai relațiilor internaționale, era să sprijine acest mers al progresului pentru a depăși ignoranța, prejudecățile, reaua-voință și interesele criminale care îi erau potrivnice". Bull evidențiază măsura în care viziunea normativă a animat disciplina în perioada ei inițială de dezvoltare, atunci când mulți considerau că Primul Război Mondial fusese "războiul care va pune capăt tuturor războaielor". Doar
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
interese divizate și să reproducă forme existente de putere (George și Campbell 1990). Aceste întrebări duc la o a doua categorie de teorii, teoria internațională constitutivă. Fiecare cercetător intră în studiul relațiilor internaționale cu un limbaj specific, credințe determinate cultural, prejudecăți și experiențe de viață specifice care îi afectează înțelegerea subiectului. Limba, cultura, religia, etnia, clasa și genul sunt câțiva din factorii care modelează viziunile asupra lumii. Într-adevăr, este posibil să înțelegem și să interpretăm lumea doar în interiorul unor cadre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
doi, pentru că toate formele de analiză socială pun întrebări importante despre constituirea morală și culturală a observatorului. Este important să reflectăm asupra intereselor cognitive și presupozițiilor normative care stau la baza cercetării. Ideea este să devenim extrem de conștienți de presupozițiile, prejudecățile și înclinațiile ascunse despre ceea ce este și ce poate fi lumea socială și politică. Conform diferitelor perspective "critice", este inutil sau nerealist să încercăm să ne descurcăm și fără aceste presupoziții. Într-adevăr, abordările postmoderniste au pus accentul pe diferitele
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de neevitat într-o societate multiculturală de state; ei trebuiau să facă efortul de a înțelege aceste diferențe morale și culturale profunde, mai curând decât să conchidă că alte popoare ar fi fost mai puțin raționale și cu mai multe prejudecăți (1977: 126; vezi și Bull 1979a). Statele pot să nu se înțeleagă asupra semnificației dreptății dar, argumentează Bull, ele pot discuta în legătură cu modul de a menține ordinea între ele. Majoritatea sunt de acord că fiecare stat trebuie să respecte suveranitatea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
discutăm despre acest câmp de cercetare. Acestea sunt: (1) feminismul empiric, care se focalizează pe femei și/sau explorează genul ca dimensiune empirică a relațiilor internaționale; (2) feminismul analitic, care folosește genul drept categorie teroretică pentru a pune în evidență prejudecățile de gen asociate conceptelor din Relațiile Internaționale și a explica aspecte constitutive ale Relațiilor Internaționale; (3) feminismul normativ, care reflectează asupra procesului de teoretizare ca parte a agendei normative pentru schimbări politice și sociale. Aceste forme nu prefigurează și nici
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și True în curs de apariție). Din anii '90, cercetarea feministă empiric a luat forme metodologice și substanțiale variate în Relațiile Internaționale. Studii întreprinse sub genericul "femeile în dezvoltarea internațională", și, mai recent, "genul și dezvoltarea" au arătat modul cum prejudecățile masculine în procesul de dezvoltare au dus la slaba implementare a proiectelor și la rezultate nesatisfăcătoare ale politicilor de eradicare a sărăciei și emancipare a comunităților (Newland 1988; Goetz 1991; Kardam 1991; Kabeer 1994; Rathergeber 1995). Acest curent de gândire
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asupra agendei globale de securitate sau de dezvoltare (Pietila și Vickers 1996; Reanda 1999; Withworth 2004). Aceste organizații internaționale instituționalizează politici și priorități pe criterii de gen. În studiul său despre Organizația Internațională a Muncii, Sandra Whitworth (1994) arată că prejudecățile despre relațiile de gen au conturat politicile Organizației, cu efecte discriminatorii pe piața națională și internațională a muncii, consolidând inegalitatea femeii. Catherine Hoskyns (1996) arată cum mișcările femeilor din statele membre au folosit cu succes corpusul juridic al Uniunii Europene
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
completat de feminismul analitic, care dezvăluie ce anume este exclus, în plan teoretic, din Relațiile Internaționale și caută să revizuiască disciplina dintr-o perspectivă sensibilă față de gen. Feminismul analitic Feminismul analitic deconstruiește cadrul teoretic al Relațiilor Internaționale, punând în evidență prejudecățile de gen care intră în componența unor concepte cheie și care inhibă o înțelegere corectă a relațiilor internaționale. Conceptul feminist de "gen" se referă la constructele sociale asimetrice ale masculinității și feminității, și nu la diferențele biologice feminin-masculin (deși feminismul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
gen, prin antrenarea soldaților atât pentru a proteja "femeile-și-copiii", cât și pentru a-și suprima emoțiile (feminine) asociate cu durerea fizică și compasiunea. Instrucția militară, în cuvintele Barbarei Roberts (1984) reprezintă o "socializare în spiritul masculinității dusă la extrem". O prejudecată comună este aceea că identitățile de gen sunt naturale sau fac parte din "natura umană" și nu pot fi create social sau modelate de către agentul uman. Atunci când această asumpție legată de gen este extrapolată și la alte fenomene sociale și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
46-7). În teoriile convenționale din Relațiile Internaționale, actorul rațional și egoist este o metaforă pentru comportamentul statului într-un sistem internațional anarhic. Feminismul susține că modelul individului rațional nu poate fi generalizat, întrucât face abstracție de spațiu, timp, de anumite prejudecăți, interese și nevoi: el reprezintă un agent masculin rezultat dintr-un context al relațiilor de gen inegale, în care grija femeilor susține dezvoltarea eurilor masculine autonome, ceea ce face ca pentru femei cooperarea să fie o realitate cotidiană, iar bărbații să
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
perspectiva sensibilității [elitei] masculine". Unii feminiști enunță un model alternativ, feminin, al agentului, conectat, interdependent și inter-relaționat (Gilligan 1982; Tronto 1989). Totuși, feminismul din Relațiile Internaționale este în general sceptic cu privire la posibilitatea elaborării unui model al feminității pentru a corecta prejudecata de gen indusă de modelul bărbat/stat al lui Waltz (cf. Elshtain 1985:41). Feminiștii caută modele alternative, mai bogate, în ceea ce privește agentul modele care să țină cont atât de producție, cât și de reproducere, să redefinească raționalitatea astfel încât să fie
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
teoria Relațiilor Internaționale nu apelează la abstractizări universaliste, ci militează pentru o mai bună contextualizare istorică și culturală pentru a reflecta mai bine complexitatea și indeterminarea acțiunilor umane și a structurilor sociale. Analiza de gen este folosită pentru a dezvălui prejudecățile aflate la baza conceptelor centrale ale Relațiilor Internaționale, cum sunt cele de putere și securitate. Astfel de prejudecăți nu numai că le limitează aplicabilitatea teoretică, dar au consecințe negative și asupra practicilor din relațiile internaționale. În teoria Relațiilor Internaționale, puterea
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
pentru a reflecta mai bine complexitatea și indeterminarea acțiunilor umane și a structurilor sociale. Analiza de gen este folosită pentru a dezvălui prejudecățile aflate la baza conceptelor centrale ale Relațiilor Internaționale, cum sunt cele de putere și securitate. Astfel de prejudecăți nu numai că le limitează aplicabilitatea teoretică, dar au consecințe negative și asupra practicilor din relațiile internaționale. În teoria Relațiilor Internaționale, puterea a fost concepută aproape în exclusivitate ca "putere asupra a ceva": puterea de a forța sau influența pe
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
generală relațiile interdependente dintre sine și alții. Asumpția convențională din Relațiile Internaționale, că bărbații și statele sunt unități autonome, face din politica de putere o profeție care se autoîn-deplinește. Politica de putere este însă o viziune genizată și marcată de prejudecăți asupra politicii mondiale, pentru că modul în care este conceptualizată puterea depinde de caracterul particular al agentului, nu de universalitatea, ca agent, a omului rațional. Când Cynthia Enloe (1997) scrie că, dacă se dă atenție femeilor, se poate vedea de cât
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
numai că sprijină politicile externe ale statelor, ci de fapt constituie statul ca autoritate teritorială având un monopol asupra utilizării legitime a forței. Și securitatea, așa cum este ea concepută de majoritatea teoreticienilor din Relațiile Internaționale, este un concept marcat de prejudecăți dacă îl privim dintr-o perspectivă feministă, și ca atare nu poate aduce o securitate în termeni reali pentru bărbați și femei. Mai degreabă, securitatea, după cum este definită în mod convențional în Relațiile Internaționale, se referă la o situație de
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
bucuri: te-a costat prea mult suflet...” (L. Blaga) Tot făcându-și cruce, și-a scos un ochi. (Cel cuprins de un zel nestăpânit În obținerea credinței celei mai Înalte devine bigot, gândirea sa nemaiputându-se desprinde din dogme și prejudecăți.) „Dorințele aprinse pentru ceva fac sufletul orb pentru orice alt lucru.” (Platon) Omul supărăcios Îmbătrânește repede. (Suspiciosul nu știe de glumă, bănuindu-i pe toți de rele intenții față de sine: „Cugetul bun e cea mai bună pernă”.) Câinele care latră
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Pentru că rar fețe frumoase care să nu aducă cu ele Înfumurare În societate și chiar sfidare.) Dă-mi, Doamne, mintea românului cea de pe urmă! (Adică acea judecată lucidă, anticipativă, care nu mai este subjugată ultimatumului unei dorințe sau imperativelor unei prejudecăți.) „Fiecare Își Învinovățește memoria; nimeni judecata.” (E. Cioran) Bea paharul până-i plin. (O ocazie este favorabilă atât timp cât știm să o valorificăm.) Toată pasărea pe limba ei piere. (Destinul fiecăruia este dat de limitele În care Înțelege să-și asume
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
poate săvârși un lucru să nu se apuce de el. (Pentru că nepriceperea, compromițând valoarea acelei acțiuni, ne va pune și pe noi Într-o lumină proastă.) șezând În puț nu prea ai ce vedea. (Închizându-te În propriile păreri sau prejudecăți, pierzi perspectivele pe care interpretările sau explicațiile altora ți le-ar putea oferi.) „Sunt trei feluri de ignoranță: a nu ști ceea ce ar trebui să știi; a ști rău ceea ce știi; a ști ceea ce n-ar trebui să știi.” (La
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
schimb, „Înțeleptul nu afirmă nimic din ce nu poate dovedi”.) Filosoful C. Noica Îi găsește Însă prostului și unele calități: „Am Învățat Întotdeauna ceva mai mult de la oamenii proști, decât de la cei inteligenți. Prostul e mai proaspăt, mai lipsit de prejudecăți, mai surprinzător. El sare de la una la alta și are ce replica, și pentru o Întrebare, și pentru alta. Va fi, poate, inteligentul mai personal. Dar e mai obositor, mai greoi. Caută să-ți Înțeleagă Întrebarea, șovăie, te mai descoase
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]