4,985 matches
-
deopotrivă prea democratică și prea aristocratică, urmând să înfățișăm umilința artei cu privire la țeluri atât de mici sau rafinamentul gustului care-i trebuie pentru a ridica obiectul cel mai uzual la rangul frumuseții"113. Leon Bachelin reconsideră "Artele minore" prin exemple prestigioase precum Burne-Jones angajat la școala lui William Morris, pentru a face de la plăci funerare, cartoane de tapiserie și vitralii, la obiecte decorative, Walter Crane, continuator al lui William Morris în Anglia, Eugène Grasset în Franța, Mikoulasch Alesch (Mikulas Ales) în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
designer, arhitect și pictor elvețian la München, ocupându-se cu designul interior, feronerie, orfevrerie și design de mobilier în stilul Art Nouveau sau Walter Crane la Londra. L. Bachelin consacră trei articole artei ceramice și aici evidențiind atât modelul străin prestigios precum profesorul Max Läuger de la Academia din Karlsruhe sau școala de ceramică și sticlărie Art Nouveau de la Kandern cât și inițiativa autohtonă care-i aparține lui Grigorescu, care atrage atenția asupra formelor imemoriale ale ceramicii populare, el propunându-i lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oceli precum au păunii". În "Des ateliers de céramique" VII123 din L'Indépendance Roumaine, criticul examinează două ateliere care funcționează cu succes în România, dar cu un spirit de metodă "sinarhică", "pentru a nu spune comunistă". Bachelin furnizează două exemple prestigioase pentru Arta aplicată, primul este fabrica regală de porțelan din Copenhaga, fabrica fiind un fel de confederație reunind specialiști impecabili și unde un vas este opera unei singure mâini, a unui singur vis, toate obiectele provin din aceeași gândire, ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poëles" VII125 și "Pour l'architecture de brique" VIII126, L. Bachelin amintind că în Anglia, unde se produce "teracotă cu dale emailate", și "cărămizile de teracotă de altădată (catelles)" au devenit piese de muzeu. Walter Crane constituie încă odată exemplul prestigios. Însă mai mult ca orice, Art Nouveau-ul ajunge la îndemâna publicului prin intermediul ilustrațiilor de carte, a afișului publicitar, a cărții ilustrate, a reclamei pe care L. Bachelin le ia în considerație în articolul, "Vitraux, affiches et réclame" XI. Criticul consideră că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de banale armonizări secessioniste"149. Baltazar evidențiază resortul intim care declanșează farmecul Art Nouveau-ului în obiectele banale transformate prin alchimie estetică în bijuterii: o scrumieră de Cellini, o tavă de Charpentier, o bijuterie de Lalique. Criticul trece de la expunerea modelului prestigios la câteva schițe-proiect ilustrate de propria artă decorativistă în domeniul studiului ceramicii. Ca și pentru Kimon Loghi și Ștefan Popescu în pictură, basmul constituie principala sursă de inspirație pentru artist, a cărei utilizare o recomandă pentru edificarea unei arte decorative
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în Franța la Școala de Belle Arte din Paris, eveniment punctat de numeroase dificultăți și obstacole constituia punctul de inflexiune pentru introducerea unui decorativism afin Art Nouveau-lui. Hynais oferea o soluție ingenioasă de transfer a neobarocului care-și avea tradiția prestigioasă într-o pictură de factură decorativă. "Acceptarea sa a reprezentat triumful gustului acum unanim pentru arta contemporană franceză. Într-adevăr, cortina pentru scena Teatrului Național a fost cu adevărat prima inițiativă majoră din Praga în aplicarea unui concept de Neo-baroc
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Oedip rege și Oedip la Colonos, fiind utilizate în acest sens. Premiera operei Oedip la care lucrase în anii 1921- 1931 a avut loc la Paris pe 13 martie 1936, avându-l ca libretist pe Edmond Fleg. Folclorul devine echivalentul prestigios al mitologiei greco-latine, având în plus avantajul de a fi o cultură vie în măsură să ofere o amprentă identitară culturii moderne. Arta simbolistă românească va oscila ca pretutindeni în Europa între utilizarea bagajului mitologic greco-latin de întrebuințare cultă, un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
1. Spectrul decadentismului: la Femme Fatale Atât în literatură cât și în arta plastică, discursul decadent se configurează în jurul acestei alterități virtual punitive, a feminității, iar în centrul său se află ambiguitatea sexuală. Figurile tipice ale femeii fatale cu o prestigioasă carieră în artă revin în atenția artiștilor de la finele secolului al XIX-lea, însă fenomenul decadent se manifestă în datele unei ambivalențe fondatoare de tensiuni între contrarii. Femme fatale apare alături de femme fragile, ambele ipostaze ale unei noi abordări a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iconuri ale unei feminități intens spiritualizate până la dematerializare, însă o bună parte dintre acestea sugerează pierderea unei identități sexuale, devin captive unei fragilități care le proiectează într-un orizont de incertitudine. Faptul echivalează cu încercarea de a proiecta un rol prestigios, un model prin care feminitatea este dezarmată de arsenalul sexualității sale pentru a îmbrăca un veșmânt angelic. Această direcție nu elimină complet virtualitățile punitive ale sexualității și păstrează adesea ambiguitatea fondatoare a feminității în ecuația esteticii decadente, însă răspunde unei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
asupra temperamentului în artă nu l-am putea numi simplu, "talent"? care-i permite pictorului să preia modificând conform structurii sale tema. Comentariile pe tema originalității picturii lui Loghi au jalonat întreg parcursul său artistic. Inițial, raportarea la un model prestigios, Stück, Böcklin, a fost speculată în avantajul pictorului, pentru ca, ulterior, tocmai similitudinile transparente să-i creeze o imagine proastă în fața unui nou val critic, care-i include pe tinerii Tudor Arghezi, Adrian Maniu, care depășesc faza simbolistă către modernism și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
din 17 noiembrie 1897. Unul dintre punctele esențiale ale noii societăți artistice îl constituie organizarea unei expoziții internaționale, așa cum își propun și secesioniștii vienezi și organizarea unui ciclu de conferințe despre artă în stilul care a impus Junimea cu invitați prestigioși din afară. Membrii marcanți ai societății "Ileana", dintre care un rol determinant îl are Bogdan-Pitești, vizau câteva personalității culturale franceze, printre propuneri aflându-se Ferdinand Brunetière, George Clemenceau, Laurent Tailhade, Malchior de Vogüe, Joséphin Péladan. Prima acțiune a noii societăți
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
este clar că un rol hegemonic putea fi exercitat de către România numai asupra popoarelor din Balcani. În context decadent, criticul-estet deschide perspectiva supraviețuirii prin cultură a civilizațiilor apuse sau ajunse într-o fază crepusculară. Pentru comparație, apar ca repere decadențele prestigioase ale civilizațiilor grandioase, stinse, având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
virtuozitate plastică. Indiferent de validitatea judecăților criticului, acesta articulează un discurs critic coerent, vizând elemente de detaliu, disocieri subtile, o bună cunoaștere a subiectului și, mai presus de orice, gust. Verona, ca pictor român, este astfel plasat într-un context prestigios, măcar pe filiera temei, chiar dacă criticul nu găsește și un alt spațiu de rezonanță, alte filiații. Pictura sa este analizată într-un context polemic, al picturii marilor maeștri. În fond, aceasta își și propunea criticul, să apropie arta românească, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
revistei din iunie 1900 sunt: Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Sonia I. Nădejde, Titus Alexandrescu, Ludovic Basarab, Roméo Gèrolamo, Frédéric Storck, Oscar Spaethe. Remarcabilă este și franțuzirea numelor, spre exemplu a celor de proveniență italiană sau germană. Modelul cultural prestigios este cel francez și majoritatea pictorilor care trimit "desemnuri" sunt, de asemenea, francezi, francofilia directorului revistei fiind pe deplin asumată. În primul număr apar doar Pierre Bellet (1865-1924) și Maximilien Luce. Însă redacția anunță colaborarea lui Alexandre Séon, Etienne Azambre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
arte plastice, Glaser și Nicolae Mantu, care va deveni membru al societății Tinerimea artistică în 1911, caricaturistul N.S. Petrescu (Găină), Sonia Roguska, Eugen Voinescu, iar printre colaboratorii străini, A. Mucha și Alexandre Séon. Revista anunță din nou colaborări străine la fel de prestigioase, cu "ilustrații originale făcute special pentru Ileana": Paul Renouard, recunoscut probabil și pentru ilustrațiile sale satirice din jurnalele pariziene sau pentru scenele de gen, artista franceză Louise Abbéma, remarcată, probabil și pentru panourile decorative, și pictorul pointilist belgian, Théo van
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
punitive, având ca numitor comun seducția, stabilind o afinintate și cu romantica la Belle-Dame-sans-Merci. Pictorii români nu au rămas insensibili față de acest arhetip al unei feminități ostile incarnat de Salomeea, cea mai frecventată figură malefică feminină din seria abundentă de prestigioase exemplare de Femmes-sans-coeur care înscriu fatalitatea în traseul destinal al bărbaților cu care se întâlnesc: Mesalina, Dalila, Judith, Circe, Cleopatra etc. Impactul piesei lui Oscar Wilde, jucată cu un enorm succes pe scenele teatrelor pariziene, a dat un impuls puternic
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
divina Sarah", și succesul ei fulminant, a generat în parte atracția pentru subiect. Însă nici Gustave Moreau nu trebuie uitat, el se află printre precursorii sensibilității decadente, în ciuda facturii aparent academice a tablourilor sale și pictura sa constituie un posibil prestigios model al tratării temei. Ca și în cazul lui Moreau, pictorii simbolisto-decadenți folosesc o licență poetică în configurarea dimensiunii simboliste a tratării temei biblice. În pictura simbolistă având-o ca subiect pe Salomeea, dansul nu precede obținerea trofeului sângeros, ci
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei, chipul lui Ioan, cu serenitatea tristă, litificată, a unei măști mortuare. Cel de-al doilea volet al tabloului reprezintă un alt spațiu și o altă figură martirizată, cea a modelului prestigios al sacrificiului. Bărbatul care-și întinde brațele în gol, după axele unui cruci, poate să-l reprezinte foarte bine pe Iisus Hristos. În datele sale expresive, acest chip se constituie ca ecou al imaginii terifiante din primul volet, iar gestul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acest cap din care sângele curge abundent și-l sărută, dar nu pe gură, ci pe obraz. În fundal se află doi chiparoși, dar detaliul are la Cecilia Cuțescu-Storck o semnificație mai degrabă decorativă, cu respectul conferit unui clișeu simbolist prestigios. Influența iconografiei bizantine este mult mai marcată în acest tablou, iar Salomeea apare înzestrată cu atribute mariologice, chiar dacă substituția nu este clar precizată, ci doar sugerată. Salomeea este singura care are capul acoperit cu un fel de văl-maramă, care poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dregătorii. S-a Împrietenit cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu și Împreună au condus, În calitate de directori, Teatrul Național din Iași. Poate influențat de acest eveniment, a scris comedia „Muza de la Burdujeni” publicată prin 1851. Tot În 1840, apare la Iași prestigioasa revistă „Dacia literară” condusă de M. Kogălniceanu, publicație celebră, din care nu au apărut decât trei numere, Într-un singur volum, prin martie 1840. În primul număr, deschis de articolul program al conducătorului revistei, „Introducție”, datat „30 ghenarie, 1840”, este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Societății Academice, În 1867. Se stinge din viață un an mai târziu, la Iași, la 24 august 1868. Familia Negruzzi a dat Însă culturii române și alți cărturari de seamă, unul dintre aceștia fiind Iacob Negruzzi, participant activ la Întemeierea prestigioasei Societăți „Junimea” alături de Titu Maiorescu, P. P. Carp, V. V. Pogor și Th. Rosseti, cunoscutul conducător al revistei „Convorbirir literare” de la 1867 până la 1893. C. Negruzzi a făcut proiecte literare vaste, ca și I. H. Rădulescu, dar Împrejurările nu au permis
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de exemple menite să stârnească hazul: drame istorice cu final stupid, ca „Patrie și domnitor”, „Păcatele bărbaților” de Mihail Pascaly și multe altele la fel de năstrușnice. Într-un articol intitulat „Teatrul românesc, deschiderea stagiunii 1878-1879” Caragiale critică foarte aspru conducerea acestei prestigioase instituții, căzută sub direcția Academiei, câtă vreme, directorul general este Ion Ghica, președintele Academiei, G. Sion din Pseudo- Ureche. Acest comitet teatral, „bucățică ruptă” din Academie, patronează un teatru „pe a cărei scenă se vorbește o limbă ce numai românească
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
tendinței de extindere a suprafețelor cultivate pentru piață și, „ca o consecință firească, la creșterea valorii pământului” și a aspirației de a-l preface în proprietate privată individuală. Credibilitatea acestor evaluări poate fi sporită de analize statistice efectuate de economiști prestigioși, cum sunt cele întocmite de Nicolas Soutzo, I. Brezoianu, C. Băicoianu. Plecând de la statisticile întocmite de aceștia, Ștefan Zeletin prezintă un tablou foarte convingător al schimbărilor structurale produse în societatea românească după liberalizarea comerțului (Adrianopole, 1929): dacă în 1831 nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și instituții moderne cu prioritate în termeni de rezultate de succes ale proceselor de dezvoltare sau de patologii ale schimbărilor. După răspunsurile oferite, putem desprinde câteva tipuri de strategii ale dezvoltării sociale românești. Proiectul neoliberal etatist. Unul dintre cei mai prestigioși teoreticieni ai procesului formării și evoluției burgheziei românești a fost Ștefan Zeletin (1882-1934), care a elaborat o lucrare de referință pentru analiza teoretică a modernizării societății românești (1925/1991). Analiza sa ține seama de contextul socioeconomic particular al societății europene
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cunoscută de țările lor. Astfel, după dezastrul militar experimentat de Franța la Sedan în 1871, un mare jurist francez (Boutmy) a considerat că soluția ieșirii din criză a țării sale este o bună cunoaștere a problemelor sociale ale țării, întemeind prestigioasa Ecole libre des sciences politiques, la care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]