6,020 matches
-
Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura, câtă se află în lumea aceasta"165 timp în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura, câtă se află în lumea aceasta"165 timp în care stau sub pamânt 166), trec
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Transcendența" sa se confundă cu eclipsa sa. Elanul omului religios spre "transcendent" mă face să mă gândesc uneori la gestul disperat al orfanului rămas singur pe lume (...). Religia este într-adevăr rezultatul "căderii", al "uitării", al pierderii stării de perfecțiune primordială. În Paradis, Adam nu cunoștea nici "experiența religioasă", nici teologia, adică doctrina asupra lui Dumnezeu. Înainte de "păcat" nu exista religie. (s.a)"260. Renunțarea umanității moderne la Dumnezeu marchează "a doua cădere" a omului, pentru care viața religioasă este "inconștientă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ideii de deus otiosus marchează pierderea comunicării cu sacrul și decăderea doctorului Martin din categoria inițiaților 273. Apariția lui Dumitru recuperează "ruptura ontologică" pe care o trăiește Dugay, prin anamneză; acest mesager sacru reface legătura dintre lumea desacralizată și univesul primordial 274, îi dezvăluie "prezența duhului divin într-însul": Nu știți oare ai cărui duh sunteți?" (Luca, 9, 55), "îl revelă pe Dugay-Martin sieși"275. Tămăduirea de astm a Theclei, miracol pe care l-a făcut "doctorul" prin intermediul unei fotografii vechi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ar justifica descifrarea pe care o face I. P. Culianu operei lui Eliade, prin apel la ideologia divinației. Înțelegerea semnelor este actul principal în interpretarea operei. Întâmplarea care are loc în prezentul profan este de fapt o evocare periodică a întâmplării primordiale, sacre, a evenimentului mitic, după cum se arată în Sacrul și profanul 342. Relaționând cei doi termeni - întâmplarea și narațiunea, Eliade spune în Încercarea labirintului: "Eu cred că interesul nostru pentru narațiune face parte din modul nostru de a fi în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inițiați, când podul se coboară. Ieșirea presupune drumul labirintic pe care îl străbat toate personajele, aflate într-o continuă căutare a centrului (în acest sens, cuplul bătrână-fată rămâne ilustrativ). Așa cum arată în Tratat 349..., "spațiul sacru implică ideea repetării hierofaniei primordiale, care a consacrat acest spațiu transfigurându-l, singularizându-l, izolându-l de profanul înconjurător". Spațiul sacru i se revelează omului "prin intermediul unor forme hierofanice directe (acest spațiu, acest izvor etc.)" sau se obține prin tehnici tradiționale ca orientarea. În Podul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului: Ia închipuiește-ți să ai via ta, cât ar fi ea de modestă, dar să știi că
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
crea din nou, le cânta așa cum trebuiau cântate ca să ne placă nouă, tinerii de pe atunci, după război"535. Citatul, în care observăm din nou intenția sublinierii grafemelor, aduce în discuție cel puțin trei lucruri: 1) orice repetiție înseamnă repetarea actului primordial (ex. un orfic, prin ceremonialul inițiatic, repetă gesturile originare ale lui Orfeu). Repetarea gesturilor exemplare și paradigmatice înseamnă și o reactualizare a momentului mitic, timpul profan se abolește 536; 2) cântecele Leanei - mesaje ezoterice - pornesc de la versuri străvechi ale căror
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
al lui Apollo și al lui Dionysos. Adrian simte că, de peste tot, primește "semne" (cincisprezece ocurențe ale cuvântului) cu care începe "miraculosul proces de anamnesis". Regăsirea, sub semnul lui Dionis, din final, demonstrează că sensurile converg înspre posibilitatea recuperării beatitudinii primordiale prin doctrina orfică. În contextul apropierii dintre poezie și celelalte arte (sens dezvăluit Leanei care-i va cânta poezia la Viena, orașul muzicii), personajul este o evocare intertextuală a lui Adrian Leverkühn care, ca și artistul laureat, a eșuat în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
situație-limită cum este cea de la Buchenwald, libertatea nu poate fi decât interioară și se poate dobândi prin spectacol, prin funcția catharctică a artei. Scena de început când Marinei i se cere să intre a doua oară (repetarea simbolică a gestului primordial sugerând renașterea în planul spiritului), prevestirea finalului tragic prin simbolul htonian al câinilor 645 reprezintă o încercare de a supune realitatea acestui joc, marelui spectacol al lumii. "Fără început și fără sfârșit, căci fiecare gest exemplar conține în sine sensul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
îi răspunde că "asta nu înseamnă că trebuie doar să-l înțelegem și să-l justificăm", ci "să mergem mai departe: să-i descifrăm semnificația lui simbolică. Pentru că orice eveniment, orice întâmplare cotidiană comportă o semnificație simbolică, ilustrează un simbolism primordial, transistoric, universal"703. Această descifrare a semnificațiilor simbolice secrete ale evenimentelor istorice "poate constitui o revelație, în sensul religios al termenului", "țelul tuturor artelor"704. Spectacolul devine "o nouă escatologie, sau o soteriologie, o tehnică a mântuirii"705, o tehnică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
auzul clopotelor Învierii, simte că viața este mai puternică decât dorința lui de a muri781, lui Dominic Matei darul îi este conferit printr-un artificiu: este fulgerat în duminica Învierii, în apropierea bisericii. Cronotopul sacru și trăsnetul care reface unitatea primordială dintre sacru și profan provoacă nașterea eroului la o nouă viață ("Se spune, și eu sunt convins că e adevărat - tatăl meu a cunoscut mai multe cazuri - se spune că cei care, adăpostiți sub un arbore, scapă teferi când arborele
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
umanități va fi structura vieții psihomentale: tot ce fusese cândva gândit sau înfăptuit de oameni, exprimat oral sau în scris, era recuperat printr-un anumit exercițiu de concentrare"809. Recucerirea condiției paradisiace înseamnă totodată regăsirea principiului feminin și refacerea cuplului primordial, mitic: Veronica Bühler, o tânără institutoare, care, trecând prin același gen de "accident", trăznetul, ajunge să întruchipeze omul preistoric. Din acest punct de vedere, numele ei - tradus ca formație din cuvintele împrumutate din greacă, vera, "adevărat, real" și iconicus, adjectiv
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ghicesc sub masca ocrotitorilor, tovarășilor sau adversarilor eroului care trece printr-o serie de încercări; deși "camuflați" sau "decăzuți", zeii îndeplinesc aceleași funcții pe care le îndeplineau în mit (p. 187). Pe de altă parte, chiar fără să reactualizeze timpul primordial, basmele abolesc timpul profan și ne situează într-un timp calitativ diferit, timpul sacru al povestirii. Într-o conferință rostită la radio, Eliade atribuie visului basmele și legendele, deoarece "omul iese din realitatea cotidiană, diurnă, și participă pentru câteva ceasuri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de o așa natură că i se pot aplica fără probleme categorii antinomice. Explicația lui Blaga necesită o întregire, pe care mă grăbesc să o caut în comentariile la filosofia chineză. În interpretarea lui Anton Dumitriu 307, Tao înseamnă starea primordială a existenței, "marea comuniune" sau "marea unitate" de dinaintea căderii omului sau a apariției conștiinței care distinge. În filosofia chineză, arată el, Tao este cea mai enigmatică și mai greu de sesizat idee. "Oricum l-am numi, el este în esență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acută" sub care obiectul misticii se înfățișează 313 În mistica iudaică, de exemplu, se spune că în Dumnezeu coexistă imobilitatea absolută și absoluta mișcare, Ființa și Neființa, Binele și Răul. Una și aceeași realitate, "mitul biblic o înfățișează despărțind unitatea primordială a Arborelui Yod, rădăcina în doi termeni antinomici. Aceștia, departe de a se exclude sau de a face compromisuri de politețe, exprimă, atât unul, cât și celălalt, simultan și total, unica lor depășire. (...) Creația nu-și menține echilibrul de ființă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și ca ilustrare a gândirii favorabile antinomicului a lui Ștefan Lupașcu este experiența religioasă. Energia religioasă este temeiul oricărei concepții asupra divinității, susține Lupașcu. Ea apare în interiorul grupurilor de oameni care, dintotdeauna, au fost obsedate de ideea unei cauze ultime, primordiale, care trebuie să fie o forță creatoare a lumii 534. Aplicând schemele logicii dinamice a contradictoriului, filosoful francez de origine română reușește o regândire a tipurilor de religie 535. Religiile monoteiste se datorează unei logici omogenizante. Ele apar printr-o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
mai larg de experiențe: "Pentru istoricul religiilor, coincidentia oppositorum sau misterul totalității poate fi descoperit atât în simbolurile, teoriile și credințele referitoare la realitatea ultimă, acel Grund al divinității, cât și în cosmogoniile care explică Creația prin fragmentarea unei Unități primordiale, în ritualurile orgiastice urmărind inversarea comportamentelor umane și confuzia valorilor, în tehnicile mistice de unire a contrariilor, în miturile androginului și riturile de androginizare etc"553. Pentru istoricul român al religiilor, acest paradox absolut ține de structura oricărei epifanii, codificând
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de totalizare simbolică de la nivelul experiențelor care privesc o realitate ultimă. În consecință, hermeneutica gândirii simbolice devine "o hermeneutică a contradicțiilor cosmice și ontologice și a polarităților specifice existenței și condiției umane. Înțelegerea trebuie să accepte și să interpreteze datul primordial al contradicției, să descifreze întreg jocul antinomic al semnificațiilor"556. Prin angajarea acestui cod interpretativ al conjuncției contrariilor în decriptarea manifestărilor simbolice și religioase, Mircea Eliade scoate în evidență "că realitatea ultimă (sacrul, divinul) depășește posibilitățile de înțelegere rațională, că
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Prin aceasta, Mihai Drăgănescu se apropie oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre care va fi vorba în secțiunea următoare. În viziunea sa, ortoexistența cuprinde "două substanțe materiale primordiale": o materie profundă, o energie primordială, sursa substanței sau energiei din univers, numită lumatie, și o substanță de ordinul informației, care o structurează și dinamizează pe prima, numită materie informațională sau informaterie, sursa legilor universului 600. "Lumatia este o substanță
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
oarecum de ontologia pe care o implică ideea blagiană a antinomiei transfigurate, precum și de ontologia lui Basarab Nicolescu, despre care va fi vorba în secțiunea următoare. În viziunea sa, ortoexistența cuprinde "două substanțe materiale primordiale": o materie profundă, o energie primordială, sursa substanței sau energiei din univers, numită lumatie, și o substanță de ordinul informației, care o structurează și dinamizează pe prima, numită materie informațională sau informaterie, sursa legilor universului 600. "Lumatia este o substanță unitară, prin structurarea căreia se pot
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Ideea dreptății ca imparțialitate și distincția dintre interese comune și bunuri comune pot fi puse la lucru pentru a contura o viziune asupra conservării și prezervării. Rawls scrie în paragraful "Justice as Fairness"315 despre fair play ca o datorie primordială, ca noțiune morală de bază ce presupune recunoașterea aspirațiilor și intereselor celorlalți. Interesul comun presupune realizarea intereselor individuale pe baza unor reguli recunoscute deja. Interesul comun presupune realizarea lui în mod egal pentru toate persoanele. Ordinea publică, sănătatea, siguranța cetățeanului
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
Insulina 1. CONSIDERAȚII ONTOGENETICE Insulina este unul dintre hormonii primordiali, prezenți la toate speciile animale studiate. De o atenție deosebită s-a bucurat viermele denumit Caenorhabditis elegans, care ar fi apărut cu 700 de milioane de ani în urmă! Viermele, având o lungime de ~ 1 mm, se hrănește cu bacteriile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
distincte descrise în 1846 de Stanius și Brockmann, și cunoscute sub numele de „corpusculii Brockmann” [9], care se află în afara pancreasului. Din studiul ontogenezei insulelor Langerhans, a celulelor β sau a insulinei se poate desprinde următoarea concluzie: funcția energetică fiind primordială și indispensabilă dezvoltării oricărei viețuitoare, trebuia să fie însoțită de un sistem eficient de reglare. Așa se explică prezența insulinei (și a glucagonului, de altfel) la cele mai diferite specii studiate. Conservarea acestei funcții exprimă în primul rând importanța ei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92242_a_92737]
-
comprimă în expresia sa stilizată procesul subtil al expunerii imaginii transparente în contre-jour, developarea în negativ sau prin estomparea ecranului mundan pe care ea își proiectează efigia răsfrântă. Ce se vede ieșind din ascundere este imaginea tremurată a oglindirii în primordial, în pre-ființial, în "ape,/ din care curcubeul/ își bea frumusețea și neființa 17". "Mugurul de lumină" nu e atât o imagine, cât mai curând profilul unei epure a imaginii. Felul în care ceva începe, apare și se dă semnificării vorbește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]