10,986 matches
-
chinezoaice și docheri. Adesea, lui Jim i se părea că Yang, șoferul familiei lor, ar fi putut apărea chiar pe acest ecran. Făcuse deja o recunoaștere completă a centrului de detenție, iar Într-un birou nefolosit de deasupra camerei de proiecție se găseau role prăfuite, cu filme. Oare caporalul japonez de la unitatea de transmisiuni, care Încerca acum să demonteze aparatul de proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ecran. Făcuse deja o recunoaștere completă a centrului de detenție, iar Într-un birou nefolosit de deasupra camerei de proiecție se găseau role prăfuite, cu filme. Oare caporalul japonez de la unitatea de transmisiuni, care Încerca acum să demonteze aparatul de proiecție, va rula unul dintre filmele lui Yang? Chicoteala lui primi drept răspuns o privire acră din partea soldatului de pe scenă. Era clar că nu avea Încredere În Jim, care se ținea departe de el. Ferindu-și ochii de soare, soldatul scrută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fie și pe undeva pe afară. Niciodată lumea din cutie nu o poți Întâlni În afara cutiei. Totuși trebuie să fie pe undeva. Lumea aia. Probabil În centru. În centrul orașului, pe la Brătianu. Dar și acolo mereu dispărând pe după vreun colț, proiecție utopică, hăituită, nearătându-se privirii. Asta-i realitatea. Mereu ascunsă. Astăzi este duminică. Mama ta face plăcinte, iar tu ieși cu tata În oraș, În centru. Afară e ger. Te strâng ghetele. Mereu, iarna te strâng ghetele. Mergeți la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și la examenul de absolvire ți-ar cădea un subiect din sintaxă. Și pentru că mai este multă vreme până atunci, ieși În curte și lansezi rachete. Din resturile de film de la Don Quijote pe care le-ai luat de la cabina de proiecție. Film din acela de celuloid care arde Într-o clipită. Și scoate fum. La fel ca și coada de la periuța de dinți. Așa numitele cruciade puse la cale de feudalitatea apuseană În cârdășie cu biserica catolică Între anii 1006-1270 se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Populare, va fi un vot pentru Înflorirea orașelor și satelor, pentru bunăstarea și fericirea Întregului popor”. Mai este și o poezie: „Azi votăm cu bucurie / Toți În sat și la oraș / Fericirii o să-i fie / Votul nostru bun chezaș”. Începe proiecția. Întâi se dă jurnalul, jurnalul cinematografic care Începe cu Revelionul 1965 și se termină cu sport. În echipele A.S. Gorjul, C.A.M. Flacăra și altele din Târgu Jiu au apărut, după modelul Nunweillerilor, mai mulți frați În echipă. Este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene ce Încă Îți mai mânjesc pâlpâind fața cu umbrele lor apocaliptice. Te simți și tu aristocrat chiar dacă, decăzut și scăpătat, ești cel care face rafinate servicii. Lângă aparatul de proiecție stă lipit aparatul de filmat. În spatele lui, regizorul, autorul filmului. Îți spune ce să faci. Cum să te prefaci... Că ești valet... ... Stai liniștit În cimitir. Cimitirul de locomotive. Ești Încă tânăr, norii curg pe cer, e iulie, curg ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
ei, și ea mâncată de către el. Ca prototip al unui asemenea roman Unamunno evocă balzaciana Piele de sagriu (La peau de chagrin, 1831), imagine a vieții nemăsurat deziderative consumate irevocabil și pe măsura formulării lor de dorințele posesorului magicei piei (proiecție simbolică, desigur, a vieții înseși). Pe acest tipar își construiește și Unamuno micul roman confesiv, prin care împărtășește de fapt, s-a mai spus, nu o rețetă de roman, ci cum se fac un romancier și un cititor deopotrivă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
o pădure încâlcită și sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din cer, proiecția hazardului. Un pas decisiv! Și ia spune-mi, Orfeule, în virtutea cărei necesități există Dumnezeu, sau lumea, sau orice altceva? De ce trebuie să existe ceva? Nu ți se pare că ideea necesității nu e decât forma supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sălbatică, Orfeule, fără poteci. Poteca ne-o croim noi cu picioarele, pășind la noroc. Unii cred că merg după o stea; eu cred că merg după o stea dublă, geamănă. Și steaua aceea nu e decât proiecția cărării din cer, proiecția hazardului. Un pas decisiv! Și ia spune-mi, Orfeule, în virtutea cărei necesități există Dumnezeu, sau lumea, sau orice altceva? De ce trebuie să existe ceva? Nu ți se pare că ideea necesității nu e decât forma supremă pe care o îmbracă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
unchi dinspre mamă care proiecta filme la Tobias și căruia de ani de zile îi datoram exepriențe cinematografice care, precum Ștrandul de pe râul Tenne, nu le erau „permise tinerilor“. Oare încă de atunci am văzut, prin fanta de lângă aparatul de proiecție, imediat după jurnalul săptămânal, în care Goebbels stătea la taclale cu supraviețuitorii în fața ruinelor, filmul Kolberg, care îndemna la rezistență, cu Heinrich George în rolul principal? Mai târziu, nu mai știu cine spunea în șoaptă că unii dintre băieții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sfârșit prin a-și câștiga o stare publică. În această privință, sentința lui Poblet e definitivă. Nu e superfluu să constatăm că noua ordine izvorăște dintr-un pasaj al anglo-saxonului Samuel Butler. El a notat că numitul corp omenesc e proiecția materială a forței creatoare și că, dacă privim corect, nu există diferență Între miscroscop și ochi, căci primul e perfecționarea celui de-al doilea. Același lucru trebuie afirmat și despre baston și picior, conform atât de vânturatei ghicitori cu piramidele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În lunfardo, comitem greșeli“ . Cu siguranță, a vrut să spună că În literatură nu are ce căuta argoul, ci doar ficțiunea argoului. Aceasta este similară, măcar În parte, cu un sugestiv decor teatral Întocmit din mucava, În care evoluează, În proiecții armonice, o armată de marginali cu fel de fel de arme și bagaje. Pentru că argoul, chiar atunci când poartă numele de lunfardo, sau poate că mai ales atunci, e o ficțiune: rădăcinile acesteia sunt aceleași și În Oborul de Carne din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să știi cine ai fost cu o zi înainte...“ Tînărul Doctor avea dreptate. Încă înainte de a se dezvălui reciproc, găsise în tînărul V., scriitorul. Tînărul V., obsedat de eumnezia unei optime trăiri și de ceva ce se numea „latența ontică“, proiecția în viitor a ceea ce dorea să fie el și să rămînă ca memorie dincolo de nume și fapte. Era abia șocat de marele cutremur de pămînt care i-a demonstrat că oricînd se poate termina totul. Iată-l: visînd la demiurg
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
inutilitate, mai degrabă hilară, aberantă. Nici măcar absurdă. Au început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și eu și constat că niciunul nare viață. Sînt doar automate sau actori într-o proiecție de cinema. Cum să mă atragă? Mă scîrbesc, mai degrabă. Soarele a venit aproape, mic și rece deasupra rotundei bucăți de plajă pe care stau. Cîțiva metri de o parte și de alta a mea. Restul, deși știu că ezistă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
musculoase, mă așteaptă pe mine, m-am gândit simțindu-mă puțin copleșită. De ce?! —Claire! a exclamat el părând încântat să mă vadă. Am crezut că nu mai vii. Nici nu vin, am bolborosit eu. A, deci ai trimis în loc o proiecție holografică a ta? Sau cum? m-a întrebat el zâmbind. Nu, Adam, vreau să spun... uite ce-i! Nu sunt sigură că toată chestia asta e o idee așa de bună, m-am bâlbâit eu. Adică, știi... Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ducînd la apnee, tremurături, pauzele tot mai lungi, mai drastice, de gîndire (sediul creierului), specifice oamenilor filmului desprins de artă, cuvînt latin, mort ca limba, adică aproape oricare film din orice zi a săptămînii la televizor, cinematograf, video, aparat de proiecție cu bobină de inducție. Toate, identice, ca limbaj, proporții, grotesc, insuportabile clovnerii. Federico Fellini: „Pentru mine, filmul Înseamnă să privești realitatea cu ochii deschiși... Însă nu orice fel de realitate: nu numai realitatea socială, ci și realitatea spirituală, realitatea metafizică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
astfel Încît fără să vrei reții scene cu Fane pălmuindu-l pe Ifrim sau cu acel soi de Hatari aberant pe ulițele blajine ale unui port la Dunăre, totul fiind Într-o asemenea măsură idiot, Încît multă vreme după Încetarea proiecției ești urmărit de Întristătoarea constatare că n-ai pistol, ca să tragi și tu În cultură sau ce-o fi asta, așa cum știi, cum poți, cum propovăduia Hipocrat la căpătîiul unui lepros. Nenorocirea acestui film, care mai afișează și aerul obiectivității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să nască o sumedenie de mame, ar doborî poduri, schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist și-ar pulveriza În cîteva minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați dar curajoși, doi munți cu cușme de zăpadă și-un cartier de zgîrie nori, ar angaja mii de figuranți numai pentru a se ivi cîțiva pentru o fracțiune de secundă Îngroziți În prim-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai bine realizate - mai moderne - decît celebrele filme de război rusești, aceste capodopere mute cu buget fluviu ne arată cum se face chiseliță o țară În imagini centrate de crucea vizorului și Însoțite de, ca altădată pianul din sala de proiecție, muzica odihnitoare a diverșilor comentatori pe post de subtitrare, adevăratele personaje, de mare forță exterioară, fiind bombele cu grafit, cu fragmentație, cu uraniu neîmbogățit care, după cum susțin generalii-n noaptea americană, nu au nici cel mai neînsemnat efect asupra oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lung, prea tîrziu. Cu toate că abundă În sute de amănunte dintre cele mai Înfiorător banale, din ele nu se ridică nimic, deoarece extrasele din realitate nu sînt emblematice, nu există o alternare a mareei de detalii realiste cu nici măcar o singură proiecție În imaginar, și, În sfîrșit, amănuntul derizoriu apare cu atîta insistență, Încît se substituie ansamblului fără Însă să se Încarce de semnificații. Un film În care mi-a plăcut Mihăiță clarinetistul. E fals În chip cu totul natural. În ajunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Era un bărbat în toată firea, îmi plăcea enorm cum arată. Își pierduse însă exuberanța, nebunia care mă atrăsese cu doi-trei ani înainte, visele. Mai târziu aveam să înțeleg că niciodată nu fusese cum îl văzusem eu, era doar o proiecție a nevinovăției mele. Era mai tăcut, mă privea pe mine și îi privea pe ceilalți cu un ochi critic, avea acum o experiență de bărbat. Nu i-a fost greu să mă facă să-i cedez, dar puțin îmi păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
D'Alema, trei transformări sînt necesare pentru ca reformismul să aibă șansa de a "știrbi consensul de care se bucură dreapta conservatoare": (a) dezvoltarea reformismului la dimensiune supranațională; (b) creșterea importanței politicii și (c) "depășirea reprezentării tradiționale a reformismului socialist, ca proiecție a dimensiunii politice și instituționale a lumii muncii salarizate". De probă, aceste forțe ale reformismului ar putea lucra împreună în Parlamentul European și să se pună de acord asupra unui candidat comun la președinția Comisiei Europene. Această viziune strategică este
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
European nu era indiferent la această inițiativă. În procesul de pregătire a conferinței liderilor de partid pentru Consiliul European de la Luxemburg, Pauline Green intenționa să promoveze politici active privind locurile de muncă. Mai multe mijloace erau preconizate, printre care chiar proiecția unui film. Corespondența cu președintele PSE o ilustrează: "una dintre propunerile pe care ni le dorim finalizate la 10 septembrie constă în producerea unui film de 3 minute care să prezinte 60 de cetățeni europeni care au beneficiat de politicile
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
atunci cînd susține că teoria cunoașterii își poate găsi justificarea în psihologie, iar soluțiile gnoseologice le originează la Platon, Aristotel și Sfîntul Toma d'Aquino. Cunoașterea, de aceea, nu este numai organizarea datelor sensibile și exercitarea activității raționale, ci, îndeosebi, "proiecția asupra lucrurilor a luminii care vine de la înțelept". Așa se face că ideea de existență, fundamentală în filosofia sa, nu poate fi în nici un caz abstracție umană, întrucît ea este rezultatul unei operațiuni exercitate de Creator și nu de om
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
astea să supraviețuiască lipsurilor din secolul al optsprezecelea. Vreau să spun, cum se descurcau femeile fără soluție autobronzantă Bobbi Brown sau fără luciu de buze Lancôme în douăsprezece nuanțe? Singurul semn că nu mă aflam în 1760 era aparatul de proiecție și ecranul din capătul sălii - acesta trebuie să fie „centrul de conferințe“. Mă furase peisajul. Trebuia să găsesc un telefon. M-am întors în hol. Un cordon roșu atârna în fața unei scări ce avea alături un indicator pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]