KorAP: Find »[drukola/base=psihiatric & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...198 199 200 ...211 >

5,252 matches

Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789

apoi cei incomozi, compromițători pentru familie, după cum mai târziu a fost închis, în turnul aceleiași mănăstiri, Mihail Kogălniceanu, pe atunci tânăr revoluționar (1848). Era deci o oarecare sistematizare în această asistență, un început de specializare, constituind, astfel, o tradiție. Asistența psihiatrică de mănăstire a fost concentrată în Moldova în două nari centre, care au devenit, în secolul al XIX-lea, importante ospicii, Golia și Neamțu, și în câteva mănăstiri mai mici, specializate însă și ele în asistența alienaților, care au fost

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
socială. În adevăr, în același dosar, găsim rezoluții, la cererea unor oameni simpli, rezoluții prin care aceștia erau îndrumați către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
către ospiciile de la Neamț și Golia, unde, după cum știm, condițiile materiale erau atunci precare. Este evident că, la mijlocul secolului trecut, asistența psihiatrică nu se limita numai la ospicii: alienații erau primiți și la alte mănăstiri. O caracteristică remarcabilă a asistenței psihiatrice de mănăstire a fost rolul ei protector față de bolnav. Acesta constituie elementul cel mai evoluat al acțiunii, element care trebuie subliniat, deoarece, în ceea ce privește oficialitatea, aceasta avea o optică de natură a asigura protecția societății, considerând pe bolnavi, mai totdeauna, sub

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
timp empirică; abia de la 1851, când s-a înființat Spitalul din Târgu Neamț, medici acestui spital au primit însărcinarea de a asista pe alienații de la azilul mănăstirii. Devenind ospiciu, nivelul asistenței s-a ridicat la o terapeutică medicală, conform cu cunoștințele psihiatrice ale practicienilor de la Târgu Neamț. Cerere de internare la Ospiciul Mănăstirii Neamț De atunci, instituția a căpătat un caracter spitalicesc. Trecerea la această etapă nu a fost lipsită de greutăți. Mănăstirea nu a încurajat la început accesul medicilor la ospiciul

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
era atunci "medic primar la Spitalul de îmbolnăviți de minte de la Mănăstirea Golia, din 1859", și pentru Emanuel Lorinski. A fost numit doctorul Lorinski. În sinteza sa, etapa cuprinsă de la înființare până în 1863 (secularizarea averilor mănăstirești) a însemnat pentru asistența psihiatrică de la Mănăstirea Neamț trecerea de la o practică empirică la o instituție spitalicească în înțelesul deplin al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât lacunar, cum rezultă, de altfel

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sa, etapa cuprinsă de la înființare până în 1863 (secularizarea averilor mănăstirești) a însemnat pentru asistența psihiatrică de la Mănăstirea Neamț trecerea de la o practică empirică la o instituție spitalicească în înțelesul deplin al cuvântului. Analiza mișcării bolnavilor, foarte interesantă pentru istoria patologiei psihiatrice din Moldova, nu poate fi făcută, până la 1863, decât lacunar, cum rezultă, de altfel din tabloul sintetic alăturat acestui capitol. * Începând cu 1863, activitatea de asistență devine predominant medicală. Ospiciul pierde tot mai mult din caracterul de asistență filantropică, religioasă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
inspecția făcută de Anastase Fătu, câteva zile la rând, începând cu data de 11 septembrie 1876. Personalitate remarcabilă, cunoscător erudit al organizării asistenței sanitare din cele mai importante centre europene, A. Fătu avea idei foarte precise despre organizarea unui spital psihiatric. Constatările sale sunt, de aceea, deosebit de valoroase. La data inspecției lui Fătu, ospiciul, care adăpostea și trata un total de 80 de bolnavi, beneficia de un buget de 22.524 lei și 60 bani, sumă considerabilă. Cu câteva mici excepții

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
dignostice conține: Demenția 6 bolnavi; Melancolia 2 bolnavi; Paralizia 1 bolnav; Hypochondria 1 bolnav; Halucinațiuni 3 bolnavi, Idiotism 4 bolnavi; Observația 2 bolnavi. Considerând global, nosografia aceasta este corespunzătoare timpului, cu cele mai renumite ospicii, case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la ospiciul de la Neamț. Instituția deservea bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind încă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
case de sănătate sau sanatorii psihiatrice, raporturile de diagnoze fiind, la epoca respectivă, mai mult sau mai puțin aceleași ca și la ospiciul de la Neamț. Instituția deservea bolnavi de toate vârstele, fără diferențiere, în spiritul epocii nefiind încă apărute subspecialitățile psihiatrice legate de criterii de vârstă. Găsim, astfel, copii de 14 ani, ca și bătrâni de peste 85, dar 42 de bolnavi, deci marea majoritate, au între 20 și 40 de ani. Este semnificativă și repartiția teritorială (localitatea de domiciliu) a bolnavilor

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
în jurul necesității înființării unei clinici și a unei catedre de psihiatrie să fi trecut ospiciul din Neamț pe un plan secundar. Peste puțini ani, dealtfel, a început construcția marelui spital Socola, care avea să rezolve, în mare măsură, necesitățile asistenței psihiatrice din Moldova. Fondul Arhivelor Statului Iași deține câteva dosare cu o bogată documentație relativă la mișcarea alienaților, cuprinzând, totodată, o vastă corespondență cu familiile acestora sau cu instituțiile de care aparțineau sau care îi tutelau. Implicațiile, împrejurările, condițiile contabile sau

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
făcut"). Procedeul acesta deveni obișnuit în preajma anilor 1900. De altfel, în ultimul deceniu și numărul cererilor de internare a devenit enorm. Am putut număra sute de cereri, deși, desigur, cele mai multe nu au ajuns până la noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
noi. Aceste cereri mențin același limbaj psihiatric, utilizând termenul de "esaltat" sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel ridicat odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al ospiciului. În jurul anului 1900, ospiciul trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola, cu

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
sau "esaltațiune mintală", specific limbajului public, și termenii "alienat" și "alienațiune", în cazul medicilor sau al oficialității. Se remarcă, parcurgând aceste documente, nivelul relativ ridicat al diagnosticului și limbajului psihiatric adecvat al medicilor din diferitele comisii, stilul diferitelor documente medicale psihiatrice. Sub acest aspect, evoluția a atins un nivel ridicat odată cu venirea lui P. Zosin ca medic al ospiciului. În jurul anului 1900, ospiciul trăia ultimii ani. Apariția Spitalului Socola, cu condiții superioare, oferea bolnavilor psihici avantajul unui tratament optim. Foarte multe

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
cu ibricul lui de fier alb" etc. În aceste condiții, spre deosebire de Ospiciul de la Mănăstirea Neamțului, Ospiciul Golia realiza tipul de unitate mai mult azilară decât spitalicească, tratamentul adresându-se numai afecțiunilor intercurente și accidentelor și nu viza aproape deloc boala psihiatrică în sine. Documentele consultate la Arhivele Statului din Iași demonstrează din plin aceste afirmații care rezultă de altfel și dintr-o tradiție orală încă nedispărută 71. Ospiciul Golia s-a zbătut în multe dificultăți generate de birocrație, de neînțelegerile permanente

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
permanență purtați pe drumuri. Relativ al spitalizarea bolnavilor în Ospiciul Golia, este prețios dosarul 562 Fond Epitropia Generală Sf. Spiridon Iași 1872, care oferă multe aspecte de felul celor arătate mai sus și permite precizarea retrospectivă a modului de rezolvare psihiatrică la Ospiciul Golia, identică, de altfel, cu aceasta de la alte ospicii. Pentru internare se cereau: avizul unei comisii medicale, în prezența procurorului; avizul Epitropiei; fixarea unei taxe pentru plată. Aceste condiții s-au complicat pe parcurs, complicare care avea ca

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
medic secundar al Spitalului Sf. Spiridon între 1865 și 1867. Ca medic primar al spitalului din Bârlad, dr. Codrescu a depus o activitate meritorie, care a fost relevată de mai mulți autori. Nu știm însă care a fost activitatea sa psihiatrică de la acest ospiciu. Ne-a lăsat doar o broșură cuprinzând unele date despre sugestie și hipnoză 72, prezentate în cadrul a două conferințe la Bârlad. Nu avem referințe directe asupra activității sale la Ospiciul Adam. Recapitulând puținele date pe care le

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de tehnică nu ne-au permis realizarea unei fotografii mulțumitoare a acestei picturi care atestă, după opinia noastră, în mod cert, perindarea unor bolnavi mintali pe la această mănăstire. Asistența bolnavilor mintali la mănăstirile Văratec și Agapia Despre tratamentul de staționar psihiatric acordat la mănăstirea Văratec avem puține date. Am menționat o serie de repartizări ale unor alienate la această mănăstire. Despuierea dosarelor amintite, cuprinzând solicitări de internare pentru tratament, ne-a adus la concluzia că, între 1840 și 1880, la mănăstirea

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
Văratec și Agapia. Între 185 și 1860, la Văratec au fost primite 50 alienate, majoritatea lor fiind bolnave de epilepsie. La Agapia s-a perindat un număr de 39 bolnave, în general oligofrenice și alienate cronice liniștite. Acțiunea de asistență psihiatrică de la mănăstirile Văratec și Agapia, ca și aceea de la Râșca și de la alte mănăstiri despre care avem informații cu totul lacunare, aparținea pe plan spiritual și material în special bisericii. Numai asistența medicală a fost acordată mai târziu de cadre

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
desigur pentru cronici și desigur neprofilat. De altfel, după cum menționează P. Pruteanu în studiul său, "scopul întemeierii acestui ospiciu era nu atât de ordin medical cât de ordin social". De altfel, la acea dată (și nu numai la noi) asistența psihiatrică aproape că era în totalitate o asistență socială. Ospiciul Galata a avut o relativă importanță, încă de la înființare, mai ales prin faptul că a făcut posibil un drenaj al bolnavilor cronici de la Spitalul Central, mărind, indirect, capacitatea acestuia. Pe de

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
venirea doctorului Sabo la conducerea ospiciului, această activitate de asistență medicală și igiena, în general, s-au ameliorat. Ospiciul a continuat să asiste diferiți declarați bolnavi, predominând însă alienații. Rapoarte cu conținut strict administrativ, relativ la același ospiciu, atestă net caracterul psihiatric pe care l-a avut instituția, cum rezultă din mai multe documente, din care menționăm doar pe unul singur mai semnificativ adresat Ministerului Treburilor din Năuntru a Moldovei 75, prin care cineva se plângea de faptul că Epitropia Casei Mănăstirii

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
4 paturi cu mindire și perne de paie, o putină și un ceaun stricat. IV. DE LA PRIMELE PREVEDERI LEGISLATIVE LA OSPICII DE RECLUZIUNE ȘI CASE DE CORECȚIE Prevederile legislative referitoare la alienați în Pravila lui V. Lupu Începuturile organizării asistenței psihiatrice de stat sunt legate de primele măsuri de ordin legislativ care stabileau remunerația oficială a problemei, recunoscându-i limitele. Periculozitatea socială sau, numai simplu, incapacitatea de a coopera în procesul de muncă și a se integra în societate au situat

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
de alienare. Prin analogie cu dificultățile care mai persistă și astăzi, trebuie să admitem că această diferențiere a fost foarte dificilă în condițiile când medicina legală și psihiatria se reduceau doar la câteva idei despre boală și bolnav, când știința psihiatrică era cvasi-inexistentă. Diferența între nebun și normal a fost, mult timp, o chestiune de bun-simț. Mai dificilă a fost, desigur, încadrarea în lege (scrisă sau nescrisă) a persoanelor cu comportament morbid, dar cu integritatea mintală aparentă (a caracteriopatiei în general

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
la vremea ce iaste înțelept, atunci se va certa". Prilejurile de judecată în care este implicată nebunia sub o formă oarecare erau variate și multiple. Ni s-au transmis diferite surse din care putem reconstitui unele interesante elemente de patologie psihiatrică și care reflectă moravurile vremii. Se prevedea, de exemplu, divorțul în cazul alienării unui dintre soți ("de va nebuni bărbatul, să se împartă acea casă", prevăzându-se totuși un termen de timp de la îmbolnăvire, lucru remarcabil, avându-se în vedere

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
viață de câțiva ani. Casele de corecție Vedem deci, din sumara expunere anterioară, că mare parte din bolnavii mintali se bucurau de o protecție socială legiferată încă în secolul al XVII-lea. Dar, ca urmare a insuficientei cunoașteri a nosografiei psihiatrice, o mare parte din bolnavii mintali, în special acei suferinzi de afecțiuni mai puțin evidente (mai greu de recunoscut), nebucurându-se de un diagnostic de protecție, erau supuși recluziunii și detenției la un loc cu deținuții de drept comun. Așa

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
mintală a unui inculpat era, în astfel de condiții, o chestiune ipotetică, în funcție de intuiția și mentalitatea judecătorilor. În aceste condiții, situația bolnavilor psihici era diferită. Într-adevăr, nu putem trata omogen o masă de bolnavi care prin însăși structura nosografiei psihiatrice este eterogenă. Desigur că, pe lângă alienații din mănăstiri, există o categorie mare, aceea a alienaților din penitenciar (categorie care există încă și astăzi). Dacă la ospiciile de mănăstiri represiunea era excepțională și blândă și terapia duhovnicească exprima o înțelegere umanitară

[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]