7,992 matches
-
au pierdut în bătălia de la Plevna, din 30 august/11 sep tembrie 1877, 793 de militari morți si 1 182 răniți, numărul total al pierderilor înregis trate aici de armatele aliate româno ruse fiind de peste 10 000 de ostași morți, răniți și dispăruți. La Grivița a fost luat un drapel turcesc de către vânătorii batalionului 2, comandați de A. Candiano-Popescu.124 Acest drapel este adus în București de către maiorul, sergentul, caporalul și soldatul cari l-au luat. În ziua de 6 septembrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
atât de mare. Lista ofițerilor morți sporește neîncetat. În groaznica bătălie de la 6 sep tembrie au căzut morți: maiorul Nicolae Ion (15 dorobanți); căpitan Năs tase N.; căpitan Bogdan (3 vânători); locotenentul Călinescu N.; sublocotenentul Dănescu (15 dorobanți); 15 ofițeri răniți.127 La Grivița, armata română (14 dorobanți și 2 vânători) a cucerit de la turci 3 tunuri. Printr-un ordin de zi, Domnitorul hotărăște ca două să fie așezate lângă statuia lui Mihai Viteazul, iar unul lângă corpul de gardă de la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de casă. Fete, de la modiste și croitorese, servitoare frumușele, cocote foarte modeste se înalță deodată, au parale și au lux. 380 bucureștii de altădată București, 1965, pp. 70-71). Totodată, pe scenă răsunau cântece patriotice: Muzica sună, Șoimul, Dați ajutoare pentru răniți; când apărea o ediție specială a ziarelor, cu vești de peste Dunăre, el citea, în timpul spectacolului, ultimul comunicat; la 12/24 august 1877 I.D. Ionescu a participat, în sala Hotelului Dacia, la o reprezentație în folosul „Ospiciului Independenței“, înființat de Maria
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
10 [mii] până la 20 000 lei... spre a da ajutoare familiilor sărace care, din cauza rezbelului turco-sârb trec peste Dunăre și caută un refugiu pe teritoriul În bătălia cea mare de la Kunajevatz sârbii au pierdut 400 morți și [neclar în ziar] răniți. Generalul Cernaieff a comandat centrul, dar generalul Horvatovič în loc să apere orașul Kunajevatz s-a retras la Klisura, iar generalul Leajanin n-a participat la luptă. Evenimentele se precipită, merg cu pași grăbiți către războiul ruso-turc. (Id., ibid., nr. 11731, 3
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
să revină în Europa (însă, hotărît, nu în România) și să se dedice exclusiv celor două publicații ale sale: „Studia bibliologica” și „Tricolorul”. Are, din cît îmi dau seama, destule suferințe pe care nu le dă la iveală. Doar mîndria (rănită) și încăpățînarea îl țin pe „drumul ales”? Toate începuturile sînt grele: să scrii, să vorbești, să acționezi, dar mai ales primul. *S-a ajuns iarăși la vînătoarea de cuvinte: meditație, liniște, transcendental, tehnici psihanalitice, yoga etc. Trecînd azi pe la Centrul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de fete din București, cu C. Meissner și soția sa; de asemeni, legăturile apropiate cu Lovineștii (mama lui Horia și Vasile Lovinescu, Antoaneta Holban). Alături de aceste doamne, s-a remarcat ca soră de ocrotire În primul război mondial, aducând alinare răniților. Oscar Pursch, este o altă figură marcantă, despre care se face mențiune În lucrare. 132 Din motive arătate mai sus, nu am putut da un sfat sculptoriței. Monografia a rămas În manuscris dactilografiat până la moartea ei, când a fost preluată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
11 noaptea. Afară, În zăpadă, lângă un nuc, aștepta Costescu, cu piciorul bandajat, să urmărească durata șezătorilor și ceea ce se petrece la lumina unei lămpi de... provincie! A doua zi, aflând Dl. Ciurea, dă ordin să nu se mai permită răniților să iasă seara din spital, să se Încuie porțile. Între sateliții mei era o mare luptă, ca să nu mă căsătoresc cu Costescu. Bietul Dl. Heul lupta f. mult, În special, spunând că eu aș merita mai mult. Îl punea pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mea și Își scriau, mama trimițându-i pachete cu dulciuri de casă care Îi plăceau Agathei. și pe mine m-a Întristat moartea Lenuței RÎpeanu pe care am 647 Fiica mai mică a prof. Virgil Tempeanu. Căsătorită cu ofițerul Moise, rănit greu pe front În răsărit. 648 Ar putea fi vorba de revista „Pagini bucovinene”. 996 cunoscut-o din copilărie. A fost cea mai inimoasă și Îndatoritoare dintre cele 3 surori. Am petrecut și eu zile frumoase În casa Dragoslav, În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și deciși să nu se mai întoarcă sau persoane care consideră că nu mai au nimic de pierdut (ca Nistor Rimas, invalid de război, care denunță în august 1984 starea de mizerie în care se află el și ceilalți camarazi răniți pe frontul de Est), corespondenții acestei emisiuni aleg anonimatul. Unii simt nevoia să se justifice: îmi pare rău că nu pot semna cu numele meu aceste rânduri, dar familia noastră se compune din peste 20 de membri, care, cum bine
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de Dumnezeu nu vă temeți și de asemenea nu vă rușinați, cum veți răspunde la judecată atunci când nu vorbele, ci înseși faptele voastre vă vor judeca? Căci ați judecat pe cel obidit și nu ați consolat pe cel căzut și rănit. Și totuși, forul sinodal, care a trebuit să infirme sau să întărească această injustă sentință, tace de atunci și până acum; caterisirea, care procedural nu este încă executorie, a devenit operantă prin decizia practică a Securității. Chiar din ziua de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
spre Moldova Nouă. La un moment dat, una dintre ele l-a rugat pe șofer să oprească, pentru un minut, și a coborât din mașină. Grănicerii au deschis focul, fata în cauză a fost ucisă, iar ceilalți doi din mașină răniți. Consecința a fost că tânăra supraviețuitoare a primit aprobarea de plecare definitivă din țară, deși inițial nu avusese un asemenea gând. Dar treaba trebuia cumva mușamalizată și ea trăiește acum în RFG urmărită, poate, de acest coșmar al existenței sale
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
groasă, de heliograf, utilizată la reproducerea planșelor de calc la institutele de proiectări, cu versoul de parodie, plin de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un simplu Înlocuitor al paharului care se sinucisese, rănit, cu o seară Înainte. Arta fusese Înlocuită tot prin artă și frumusețea printr-o altă, complementară frumusețe. Corporalitatea obiectului, hârtia, era și ea fragilă, dar scrisul viza, fie și ca terapie Între „două trenuri” sau ca „Întâie variantă a primei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a Martei. Eram conștient, firește, de adâncirea lirică În volumele publicate de Marta după 1989. Cerebralitatea adolescentin cristalină din Aduceți verbele, dar și grația jucăușă, modulată de langoare și solitudine, În Dimineața tinerelor doamne sunt acum estompate de tonalitatea gravă, rănită, adesea exasperată, a „maturizării” aparent anti-lirice, refuzând privilegiul amânărilor. Ne vorbește direct și dramatic o abruptă, nu o dată vehementă, mereu puternică originalitate a „adevărului”, niciodată pur sau simplu, doar purificat prin expresia poetică și simplificat prin urgența implicării. Un credo
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ale preoților cazoni Între copertele tratatelor de calcul algebric, ca Într-un sanctuar destinat să mă apere de orașul strâns ca Într-un sac și devastat de barbari. Teoremele se prinseseră, cândva, și de mine, precum delicatele infirmiere de un rănit care are coloana vertebrală arsă... Tinerețea s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani. Aveam să revăd și câțiva prieteni apropiați, exilați cam În aceeași perioadă cu mine, În anii când balaurul vlăguit, rănit și dementizat Își trăia ultimele zvârcoliri fără ca noi, cei Încă strânși În ghearele sale, să-i prevedem sfârșitul. La Paris, la Salon du Livre, aveam să văd și prima delegație oficială românească normală, compusă din scriitori autentici, nu din funcționarii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să justifice calificativul. Le-am atras atenția că nu este necesar să semneze, opinia poate rămâne anonimă. După terminarea cursului, când ceilalți se Îndreptau spre ieșire, autoarea provocării s-a apropiat, palidă, de catedră. Ourmărisem, vinovat, cum suporta, stoică, dar rănită, Încercarea. Mi-am cerut scuze că nu-i solicitasem permisiunea de a citi public textul. Nici măcar nu o prevenisem În legătură cu modestul referendum. Nu părea afectată de astfel de formalități. Altele erau nemulțumirile. „Cum pot spune despre mine că sunt fascistă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o amețeală, parcă, nu neapărat alcoolică. „Îmbătat repede, după câteva cocktail-uri (sâmbăta dimineața) se pornește să-mi vorbească despre mama sa”, scria Sebastian În 1941... Trecuseră mai mult de cincizeci de ani, era sâmbăta seara, nu dimineața, dar adâncul rănit cerea, parcă, și acum, descărcarea, „ca și cum l-ar fi apăsat, ca și cum s-ar fi Înăbușit”. Taina identității incerte, ruginită de timp și Încă sângerândă, „lepra asta scumpă”, cum spusese Sebastian? Chipul părea marcat: dezolarea Înțelegerii realității umane. „Încrederea” În capacitatea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a-și proteja intimitatea de voracele căpcăun al publicității, era panicat de imprudenta propunere. Deși venind de la un prieten sau poate tocmai de aceea, i se părea scandaloasă. „Să mă imprimi?”, continua să se mire, tot mai morocănos, amicul. Uluit, rănit, confirmat În cele mai negre așteptări asupra speței umane. „Bine, bine, am să mă gândesc. Mai vorbim despre asta.” A urmat o scurtă tăcere, Înainte de Închiderea convorbirii și o lungă tăcere de câteva săptămâni, Înainte ca ilustrata din Caraibe să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să afle cauza. În acest moment dinspre calea ferată se aude un foc de pistol la cca. 150200 m distanță. Imediat garda a răspuns cu o salvă de focuri de pușcă, crezând că a fost atacată. Nu a fost nimeni rănit, nu s-a provocat nici o stricăciune. După încetarea focului s-a constatat că zgomotul, al așa zisului foc de pistol, a fost provocat de o ușă grea care se trântise de vânt. Ridicolul situației raportate pune într-o lumină rizibilă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pentru a explica înaltului Comandament german, de ce nu erau oportune acțiunile de sabotaj și distrugeri așa cum fuseseră ordonate. Avionul care îi transporta pe cei doi a fost interceptat de sovietici și doborât. Atât unul cât și celălalt au fost grav răniți, prinși și apoi, transportați în închisorile din U.R.S.S. de unde nu se mai știe nimic de soarta lor. în momentul când s-a aflat de dispariția lui Stoicănescu, Nicolae Petrașcu era la Brașov și preia singur conducerea Mișcării Legionare ajutat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-a deșteptat. L-au coborât de pe patul de execuție, iar Ștefan îl întreabă: Mai vorbești despre crimele de la Pitești că au fost făcute de Securitate și nu de voi legionarii? Drept răspuns Voinea a dat un urlet de fiară rănită. „Uite-l că nici nu mai poate vorbi criminalul”, a zis blândul locotenent Ștefan. L-au dus în celulă așa dezbrăcat. Cu hainele în brațe. Când l-au văzut Nicolae Petrașcu și Popicu, s-au îngrozit de modul cum arată
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și mai îndrăzneț: „Jos tiranul! Jos Carol și Lupeasca! Jos trădătorii de Țară! Abdicarea trădătorului!” Toate aceste amintiri îi treceau lui Nicolae Petrașcu prin fața ochilor închiși ca și altele mai apropiate: Iată-l pe Vică în înfiorătorul bombardament de la Buchenwald, rănit grav, dar având încă puterea să se ridice din dărâmăturile barăcii prăbușite. Iată-l vindecat și refăcut după tratamentul din spital, gata de luptă. Iată-l parașutat în țară, pentru ca ajungând la București să înceapă reorganizarea Mișcării Legionare împreună cu Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de control ale armatei reclamă folosirea evreilor în munca de birou, lucru interzis încă din decembrie 1941. O situație asemănătoare se întâlnește în cazul medicilor și farmaciștilor evrei. Deși exista din 1941 interdicția de a-i folosi în spitale cu răniți, controalele din teren arătau că aceasta nu era respectată peste tot, fapt ce provoca adversitate din partea autorității, întrucât se aprecia că prezența acestora printre răniții de pe front este unul dintre mijloacele prin care „iudeo-bolșevicii” vin în contact cu românii și
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
publică este defavorabilă prezenței evreilor în spitalele unde sunt îngrijiți acei cari au luptat și sângerat pentru apărarea patriei și indirect contra iudaismului. Evreii folosiți în spitale și în special în birouri, au posibilitatea să culeagă informațiuni prețioase, fie dela răniți, fie dela personalul medical sau chiar din scripte, oricât de strict ar fi supravegheați” (doc. nr. 130). În condițiile în care dificultățile erau nu numai de organizare, ci ar fi existat și un așa-zis risc al contaminării soldaților cu
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
generale, regiilor publice, caselor autonome și instituțiilor cu bugete anexe bugetului general al Statului. 130. 20 martie 1943. Raportul nr. 985.284 al Marelui Stat Major, Secția I, referitor la repartizarea evreilor la muncă obligatorie în spitalele militare și de răniți. 131. 22 martie 1943. Nota nr. 959.977 a Marelui Stat Major, Secția I, privitoare la obligativitatea elevilor evrei cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani de a presta muncă la zăpadă. 132. 24 martie 1943. Comunicatul nr. 42
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]