5,132 matches
-
pe durata a trei decenii. Primul poem, Iudeea, scris în mare parte înainte de primul război mondial, aduce, în vers liber, o viziune sintetică, extrasă din paginile Bibliei. O senzualitate ardentă, străbătută de elanuri panteiste și de o religiozitate în care răsună unele accente protestante, în condițiile unei culori locale șterse, dau poemului o valență expresionistă, anticipând realizări din deceniul următor. Drumul este însă abandonat în ciclurile Helada, Roma, Evul Mediu, Renașterea. Viziunea devine acum analitică, figuri aparținând mitologiei sau istoriei, tipuri
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
și excedată, vocea lui Zhang Xiangzhi care Îmi strigă: Play!” Altă-dată, Închis Într-o toaletă de vagon cu frumoasa Li Qi, pe cale să facă dragoste, Îmbrățișările se suspendă datorită sunetului asurzitor al telefonului mobil din compartimentul părăsit: „Am simțit telefonul răsunînd În afara toaletei, am Înțeles imediat că era telefonul mobil care Îmi fusese oferit și care suna din rucsacul meu și am simțit cum inima Îmi bate foarte tare, am resimțit teroarea, un amestec de panică, de vinovăție și de rușine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
tenebrelor („De plânge Demiurgos...”). Orfismul, de care vorbea cu îndreptățire I. Negoițescu, se pliază pe expresia unor experiențe ritualice, într-o structură aparent (și formal) riguros articulată, dar minată din interior de nebulozitatea imagistică specifică dezagregărilor vizionare expresioniste. Premoniția sfârșitului răsună obsesiv: „Cu ultimul răsuflet al muribundului mi-am amestecat respirația,/ Din sursele de pe urmă ale ființei își trage seva poemul meu” (De mai puțină crezare). Chiar și în relația erotică expierea copleșește trăirea sentimentului („Sunt locuit de tine ca de
DAMASCHIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286658_a_287987]
-
văzut măcelul / cu șanțuri, cu degradări, cu biruințe / cum a călcat peste bucurii, peste granițe, peste ape / brutal, crâncen. [...] Armate anonime s-au strecurat în zdrențe prin noapte / cerurile se lăsau mai jos / fumul uzinelor inunda cartiere / pe străzi au răsunat automate / și-au zăcut lângă prispă muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
a pierdut, Eugenia Cioculescu a făcut o transpunere brută, stilizarea fiind realizată de Barbu Cioculescu. Versiunea românească este rezultatul unei laborioase căutări a celor mai fericite echivalențe, care să respecte cu naturalețe faimoasele perioade proustiene. Eruditul traducător „a făcut să răsune limba noastră într-o bogată și fastuoasă orchestrație”, păstrând „pretutindeni grațiile și subțirimile originalului” (Tudor Vianu). C. a mai dat traduceri din Pierre Choderlos De Laclos, André Maurois, Jakob Wassermann, Charles Dickens și W. Deeping. În diverse reviste, au rămas
CIOCULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286256_a_287585]
-
blestemată ucigând câțiva boi, ci rănește toată cireada și așterne cu furie totul la pământ. Chiar unii dintre noi, răniți printr-o mușcătură funestă, pe când ne apăram, suntem dați morții. Malul și marginea apei sunt roșii de sânge și mlaștina răsună de mugete"4. E clar, avem de a face cu o forță a naturii imposibil de stăvilit; doar intervenția providențială a zeiței Thetis poate opri dezlănțuirea cruzimii pure, reprezentată cum nu se poate mai nimerit prin acest lup. Prin urmare
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
a se ivi scânteile poetice, carile providența le pusese în inima lui. Cu toate astea a prourmat în chip mecanic cursurile școalei hirurugice, deși nu avea niciun gust pentru ele; căci în mintea lui lucia geniul poetic: în inima lui răsuna limba unei muze. Precând asculta în școale anatomia doftorească și vedea oasele omenești: el cugeta la soarta și la sufletul ce-l purtase acele oase. Precând era scos împreună cu consoții săi învățăcei la câmp să învețe la erburi: el admira
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
către bătrânețe imaginea lui devine și mai colorată de afecțiunea poetului: „Bătrân de tot îl revăd apoi, într-un palton lung până la pământ urcând greoi scările unei tribune. Într-o sală furtunoasă de întrunire, glasul lui stins și plângător abia răsună și lacrimi mari i se rostogolesc pe obrajii bucălați, fără să le poată stăpâni". Erau poate lacrimile pentru cauza Basarabiei, pentru care a dat ultima sa luptă politică ca om de stat și pe care o pierduse chiar mai înainte de
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și îi spuse fără să-și miște buzele: "Bucură-te, o mamă! Căci fiul tău va fi un sfânt! Ea dădu să țipe; dar, alunecând pe raza de lună, el se ridică ușurel și se topi în văzduh. Cântecele ospățului răsunară și mai tare. Ea auzi glasuri îngerești; și capul îi căzu iar pe perna, deasupra căreia se aflau niște moaște de mucenic într-o ramă bătută în nestemate"364*. Se pare că într-o stare de semi-somn, mama ia o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
într-o ramă bătută în nestemate"364*. Se pare că într-o stare de semi-somn, mama ia o rază de lună, umbră mișcătoare, drept un ermit. Contrastul între o situație obiectivă și o percepție subiectivă este puternic marcată ("Cântecele ospățului răsunară și mai tare. Ea auzi glasuri îngerești;..."). A. E. Pilkington 365 remarcă în acest sens că absența de conjuncție îl conduc pe cititor să creadă că vocile îngerilor nu sunt altceva decât "cântecele petrecerii". De altfel servitoarele interogate dimineața nu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
munții din jur par să constituie un ecou pentru această liniște: "Natura întreagă suferea unul din aceste curioase clipe de ezitare în care totul pare să se mențină într-un echilibru, totodată prețios și amenințător". Liniște absolută și funestă care răsună în aerul gol. Cadrul înconjurător contribuie la crearea impresiei de melancolie: ploaie, umiditate, vânt ("Auzeam cum se răsucesc cu furie, aproape agresiv, cum trosnesc copacii mari din jur și acest zgomot mă cufunda în cea mai copleșitoare melancolie"). Mai târziu
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
principal o preznță sonoră. El ocupă spațiul prin zgomotul pașilor săi prin muzica pe care o va cânta la armoniu și prin cuvintele pe care le pronunță ("o lungă rapsodie a unui zumzet de voci"), zgomotul tocurilor pe pardoseală", "pașii răsunând alternativ tare sau slab" și, în fine, pașii grei care fac să geamă scările când coboară să-și anunțe plecarea. Numele de Ebrennac sugerează unchiului ideea că tânărul german ar putea fi descendentul unui emigrant protestant, lucru pe care se
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care se situează în cadrul animalității, prin aceea că aceasta opunându-se rațiunii și mecanismelor sale este semn al unui mod arhaic, ludic, lipsit de finalitate. Este vorba de sonorul ca atare care mobilează spațiul kafkian: sunetul unor multiple sonerii care răsună de peste tot și al căror sens însuși scapă auditoriului sau sunetul pur al unui clopot, în Castelul, pe care K. îl aude: "Un sunet înaripat, un sunet vesel care făcea să-ți tremure sufletul o clipă; ai fi spus, fiindcă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
acoperă privirea Locomotiva furioasă, ne-anunță despărțirea. De sus în jos privesc, și-ncet pornește Și chipul tău ce-l văd, îl simt cum sufletul îmi pedepsește Stau rezemată și privesc cum tot rămâi în urmă Din depărtare-aud locomotiva cum răsună. Închid o clipă ochii să-mi revin, mai am timp să te văd o dată Dar disperată îi deschid și simt cum inima-mi săgeată Stau și mă uit în jur, încă te caut, privirea îmi coboară Îți las ca amintire
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92946]
-
cheamă sub drapel / Datori sunt toți copiii ei s-alerge / Să-l apere, să moară pentru el”... Cu o strofă nu s-ar face gaură în cer. (În cer, nu - fredonez pentru mine - dar în ozon, da, căci astăzi brav răsună moderncosmopolitul (s)hit: “Ți-am dat bip și sunt voinic”...) La întoarcerea trupelor de pe Frontul din Răsărit a fost mare jale și bucurie laolaltă. Militarii au defilat păstrându-și exact locurile din formația în care plecaseră. Au pornit de la gară
Fâl-fâl-fâl! by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1144_a_1925]
-
ascult, mare urnită din începuturi,/ ultimii pași să-i închin treptelor goale/ să mă adormi în jalea privirilor tale/ de ursitoare, bocind pe un leagăn de scuturi"(Ovid) . Sau o fantasmă acuzat romantică: ,Seara alei drumurile cu metal/ și podurile răsunară ca lemnul viorilor, / bufnițele vechi scăpară beznele din gheare,/ ce romantic am trecut pe cal/ printre mestecenii cu brațe de fum,/ către casa de grinzi cu perdelele albe" (Dintr-o vară). Sau din nou coincidența shakespeareană: ,Turnul vechi din noapte
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
seama că nu e nimic de făcut. Pe când, în acele frământate ceasuri, oricine era bine venit în rânduri, încă rare, rare, eu unul m-aș fi "strecurat", de mine ar fi fost vorba când, în mijlocul ședinței, o voce ar fi răsunat fortissimo: "Tovarăși, dușmanul este printre noi". Pentru că intențiile mele numai curate n-ar fi fost, precum se vedea în filme, spectacole de teatru, balet, în artele plastice. Altfel ar fi stat lucrurile dacă aș fi aparținut marii burghezii, căreia i
A fi chinez, lapon, hindus... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13704_a_15029]
-
răsare Christos învingător Iar inimile noastre s-unesc în armonie” Împreună, deci, preoți și popor, văd biruința Mântuitorului „lumina ducând-o/Celor din morminte” cu „moartea pre moarte călcând-o” cum mărturisim în troparul Învierii, și ca un singur glas răsună imnul apoteozat „Cântări și laudă-nălțăm/ Noi, Ție, Unuia/Primindu-l cu psalmi și ramuri/ Cântând aleluia! / Christos a înviat din morți/ Cu cetele sfinte, / Cu moartea pre moarte călcând-o/ Lumina aducând-o/ Celor din morminte”. Deși cunoscutul tropar
Aspecte creștine in lirica eminesciană. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_245]
-
de alegători, vor reveni în Parlament, nu fără a întâlni acolo și figuri noi, cele mai multe tot din soiul lor. Cele mai multe fiindcă, prin legea numerelor mari vor pătrunde în parlament și niște oameni cinstiți, îndeajuns de puțini pentru ca glasul lor să răsune în pustiu. Vechi și noi dezlegători de cuvinte încrucișate, vajnici cititori de ziare își vor face siesta sub nemiloasa lumină a reflectoarelor dar, ferice lor, din plin răsplătiți. Uluite de neputința actualilor guvernanți de a duce la bun sfârșit Reforma
Pragul de jos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16606_a_17931]
-
aparența prin transparență. Aproape tot ceea ce atinge devine muzică. Așa se face că nu numai clarinetul său clădește turnuri de sunete desăvârșite, ce scrutează orizonturi stilistice clare, senine, dar însuși întreg spațiul înconjurător ia forma unei piramide ce sună și răsună, se muzicalizează, pulsând între nodurile și ventrele unor frecvențe miraculoase. Am văzut de curând un film întocmit de Aurelian, având ca punct de plecare câteva poeme plastice ale lui Corneliu Vasilescu și am avut senzația că întregul eșafodaj imagistic era
Spațiul care cîntă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13096_a_14421]
-
PE PLAIUL NISPORENILOR RĂSUNĂ CLOPOTELE ÎNFRĂȚIRII Ne știm de multă vreme. Sunt peste 10 ani de când filiala "Ginta Latină" din Sângeorz-Băi s a înfrățit cu filiala din orașul Nisporeni, din fostul județ Lăpușna. An de an, năsăudenii vin pentru câteva zile în părțile codrilor
Pe plaiurile nisporenilor răsună clopotele înfrățirii. In: Curierul „Ginta latină” by Ginta latină, Iași () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2261]
-
Ginta Latină" din Sângeorz-Băi s a înfrățit cu filiala din orașul Nisporeni, din fostul județ Lăpușna. An de an, năsăudenii vin pentru câteva zile în părțile codrilor Lăpușnei, iar gazdele, prin reciprocitate, urcă spre munții Rodnei, făcând ca locurile să răsune de cântecele tinerilor din cele două localități. La concursuri și dansuri, excursii în codrii Basarabiei și munții Transilvaniei, grupele de elevi și cadrele didactice se bucură de frumoase manifestări comune. În acest an, delegația Fundației "Ginta Latină" din Iași (dr.
Pe plaiurile nisporenilor răsună clopotele înfrățirii. In: Curierul „Ginta latină” by Ginta latină, Iași () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2261]
-
lui Mircea Iorgulescu din Marea trăncăneală, nimic din ce se petrece în Scrisoare nu se potrivește cu deceniile de ceaușism), ca și comportamentul ori limbajul lor (caricat din rațiuni comice, dar nu fundamental altul decît acela pe care îl auzim răsunînd de la tribuna parlamentului actual). În plus, în naivitatea începuturilor, acești oameni sînt încă de treabă, neticăloșiți. Aveau dreptate Zarifopol și Ralea, printre puținii care au susținut teza, că, mai ales comparată cu aceea interbelică (despre cea de după 1989 ce să
Celălalt Caragiale by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13128_a_14453]
-
și ce mai era. După ce toată lumea s-a ospătat și după ce bău ceva de-și drese vocea, "părintele" începu a ține o slujbă, în toată regula: - Miluiește-ne, Doamne, pe toți, miluiește, căci mare este îndurarea Ta... în vecii vecilor!... Răsunau văile și pădurile de glasul lui. Ce-i drept, avea un glas foarte frumos. Nici acum nu știu de ce nu s-a făcut popă, că avea darul preoției. Noi abia ne stăpâneam să nu dăm în vileag toată afacerea: ne
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]
-
glas tare, s-audă și bătrânica: - Miluiește, Doamne, pe roaba Ta Parasca, pentru multă bunătate ce sălășluiește în sufletul ei. Noi râdeam de ne prăpădeam, ne țineam de burtă să nu crăpăm de râs. Și, în timp ce glasul "părintelui" încă mai răsuna în ecouri prelungi prin văile pădurii, echipa s-a pornit să culeagă afine. Într-adevăr, era un belșug de afine. Doar în vreo patru ceasuri umplurăm toate căldările. Ba încă am mai pus niște pungi de celofan la gura căldărilor
TEAM BUILDING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349708_a_351037]