8,590 matches
-
la care ea participa. O zărește însoțită de pajul ei, Tebaldo, si constată că este mai frumoasă decât ar fi îndrăznit să spere vreodată (Io la vidi, al suo sorriso). Tânărul o abordează pe Elisabeta sub pretextul că s-a rătăcit și începe o conversație cu aceasta. Elisabeta îi mărturisește neliniștea de a fi pe punctul să se căsătorească cu un om pe care nu l-a văzut niciodată. Carlo îi arăta un portret miniatură a Infantelui Spaniei și ea recunoaște
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Vișinul) au fost semnalate trei crime la interval de doar patru zile, așa că procurorul Doctor Ralf Lalazor 3, însoțit de patru jandarmi, a descins în dimineața zilei de 4 aprilie la locul faptelor. (Echipa tehnică a laboratorului criminalistic s-a rătăcit și a ajuns abia în după-amiaza aceleiași zile.) Spre deosebire de localitatea Vișinul Roșu, localitatea Vișinul Alb (din comuna Vișinul) este situată la intersecția a două drumuri cu o mare valoare istorică, însă mai puțin circulate astăzi. Acest lucru a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
și cu câte o carte de vizită alături: Ca lucrurile să n-o ia cu totul razna, și-au făcut iarăși apariția domnul procuror Doctor Ralf Lalalzor, cei patru jandarmi și mașina laborator criminalistic (sosită cu întârziere fiindcă s-a rătăcit din nou). Domnul procuror a decis să pună satul sub carantină severă și nimeni n-a mai avut voie să iasă sau să intre în localitate. Măsura s-a dovedit binevenită, cei 681 de oameni rămași nemaifiind atacați de odiosul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
preferat), și-a terminat pledoaria, arătând că împușcând lupii, numiții Lulu B. Posdram (zis "Gălușcă"), Michael B. Posdram (zis "Dătencolo") și Radu B. Posdram (poreclă necunoscută) au salvat cine știe câte vieți ale unor oameni nevinovați, poate și ale unor fetițe firave rătăcite în codru. Din păcate, maestrul Ludovic L. n-a fost lăsat să povestească, drept argument, avatarurile Scufiței Roșii. 4. Sentința: În felul acesta, onorabilul tânăr judecător Julius Zimberlan a înțeles că nici măcar apărarea nu pune la îndoială că acuzații Lulu
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
toți trei în comuna Brandul Mare nr. 72, ar fi împușcat toți lupii din aria protejată Codrul Negru și nu a putut lua în considerare circumstanța atenuantă cum că, în felul acesta, ar fi salvat de la moarte niște fetițe nevinovate rătăcite în pădure, întrucât acestea n-au putut fi nominalizate, rămânând doar la stadiul de ipoteză. Așa că cei trei frați ticăloși și-au primit pedeapsa binemeritată. 5. Urmări: După acest episod, faima lui Ludovic L. a crescut și mai mult și
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
a căror cugetare e străină de cea a semenilor. Lipsiți de identitatea conferită de aderarea la un crez, desprinși de existență, se ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn al unei complexe atitudini care semnalează inimii limitele pe care evaluarea critică le impune. Anti-eroii CALULUI VERDE, Ilie și Mina Popescu, aduc în teatrul românesc tipologia și problematica unui
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
plimbăm prin trecutul nostru", așa, ca printr-un parc bătrîn de provincie... și să tot mestecăm la amintiri..., mă amețește el pe mine cu găselnițe poetice... Ca să nu mai vorbesc că dacă greșesc o.... alee... din parcul ăsta... dacă mă rătăcesc puțin prin parcul ăsta al lui..., mă face ramolit... ha!, că el o fi mai breaz... ha! Că abia mai știe ce roluri a jucat..., cine-s autorii..., sau regizorii..., sau colegii de teatru... îi mai ramolit ca mine..., eu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
epocii cu haosul cel mai bine organizat... Nici un tribunal din lume nu-i poate condamna. Cît despre tribunalul personal, nici nu poate fi vorba... Costache: Nu-i chiar așa..., numai că tribunalul ăsta personal a ajuns o ruină prin care rătăcesc, mînă-n mînă, judecătorul și vinovatul..., urîndu-se, iertîndu-se, iubindu-se..., incapabili să dea vreo sentință. Octav: (după o pauză în care Octav pare să admită explicația) Tata, apropo de complicitate, iartă-mă că te întreb... ai fost securist? Costache: (după o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
valoric, spre o nouă dimensiune ontologică, pe care o purtăm, chiar dacă nu suntem conștienți de acest lucru. Prin suspendarea stării de ambiguitate sau de rău, ne croim o altă existență, mult mai Înaltă, Încetând astfel să mai orbecăim și să rătăcim În jurul unor false valori, ce ne sunt puse În față, ne macină și ne dezorientează. Prin situarea dincolo de mintea (actuală), ucid răul (trecător) din mine pentru a mă oferi binelui suprem, dumnezeiesc. În felul acesta, putem Înțelege transformarea omului vechi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ne-am Înțeles de minune. Dar ce păcat că spuneam atât de puțin despre floarea mea... Hoinăreala mea s-a Încheiat cu o noapte petrecută În pădure („Să nu intri niciodată aici”, am fost povățuit). De cum am intrat, m-am rătăcit printre lianele multiforme În care forfoteau tot felul de arătări, despre care nu auzisem nimic; le vedeam pentru prima dată. Contrar semenilor mei, m-am Împrietenit cu aceste arătări, m-am oploșit aici mai multe ceasuri și, cu această ocazie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la Madrid, în 1984, de fiul său George Antoniade. A. este și autorul articolelor Machiavelli și Guicciardini, din tomul al cincilea al unui Dictionnaire diplomatique, editat de Academia Diplomatică Internațională, în care el însuși figurează. Se pare că s-au rătăcit memoriile și corespondența purtată cu numeroșii săi prieteni și cunoscuți, între care mari nume ale culturii române și universale. Scrierile filosofice ale lui A., dincolo de noutatea repede remarcată a punctelor de vedere, atrag atenția și asupra unor însușiri care prefigurează
ANTONIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285393_a_286722]
-
Chateaubriand, Balzac, Stendhal, Mérimée, de Vigny, Banville, Gautier, Leconte de Lisle, toată pleava modernă Îmi face silă. Academicienii voștri, oroare, liberaliștii voștri, oroare, virtutea, oroare, viciul, oroare, stilul curgător, oroare, progresul, oroare”1. În același an poate fi văzut, iarna, rătăcind bolnav pe străzile Bruxelles-ului, cu capul Înfășurat Într-un turban muiat În terebentină. Ultima imagine, un portret mortuar semnat la 3 septembrie 1867, la doar trei zile după stingerea poetului, de către unul din prieteni, Alfred d’Aunay, ni-l
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze că nu văd sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club ori sală de spectacol. Privirea vitrificată (formula Îi aparține lui Sartre), mijită printre pleoape, rătăcește absentă pe deasupra mulțimii, nu caută pe nimeni, nu are curiozități, nu dă semne de recunoaștere. Totul Încremenește din cauza aceastei distanțe arogante, de gheață, sub monocularismul ciclopic afișat de dandy. Nimic mai Înălțător, de pildă, decât să fii văzut și recunoscut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
făcea limba engleză la fel de plăcută urechii pe cât Îi era ochiului și minții”. Nu se prefăcea că ar fi avut vederea slabă; dar - mai spune Lister - atunci când cei de față nu aveau importanța dorită de vanitatea sa, privirea calmă Începea să rătăcească, fără să mai recunoască pe cineva, deși trecea peste chipuri fără să se fixeze sau să se lase fixată, o privire pe care nimic nu o preocupa și nici tulbura”. Acesta era frumosul George Bryan Brummell. Eu, care-i consacru
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care dintre ele este vorba: „În aceste vremuri de zăpăceală”, scrie el, „când Principiul Religios, izgonit din majoritatea Bisericilor, fie că zace ascuns În inimile oamenilor buni, contemplând, tânjind și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
timp. Construcția lui delicată, oricât de indiferentă ar fi rămas la provocarea durerii În alții, era deosebit de sensibilă la propria durere. El fugea de suferință ca de ceva ce deteriorează și schilodește viața umană și s-ar părea că a rătăcit prin acea teribilă vale a melancoliei, din care atât de multe spirite mari, poate mai mari chiar decât al său, nu au mai ieșit niciodată. Dar era tânăr - avea numai douăzeci și cinci de ani - și curând trecu dincolo de „apele negre, moartea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iarba câmpului te vei hrăni. Întru sudoarea feței tale îți vei mânca pâinea, până te vei întoarce în pământul din care ești luat: căci pământ ești și în pământ te vei întoarce!""65. Izgonirea din Rai rămâne definitivă și omul "rătăcește" pe căile unei vieți căreia, iată după mii și mii de ani, nu reușește să-i înțeleagă sensurile. Dar să ne îndepărtăm de adevărul revelat, deși el este cel mai puternic dătător de viață și de speranță pentru om. Pășim
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
va sta ascuns pentru mulți ani chipul hidos al analfabetului, al primitivului care dorește să conducă lumea. Socialismul a creat chiar un mit al omului "curat" ca origine socială și care dorește să schimbe lumea. În realitate au existat oameni rătăciți prin birouri, cu funcții de maximă răspundere, care luau decizii ce puteau influența decisiv, pe perioade lungi de timp destinul a milioane de alți oameni. În realitate raporturile individ - societate erau mult mai complexe bazate pe o morală acumulată în
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
ne purtăm ca niște închipuiți, niște prefăcuți, care preferă să-și exteriorizeze problemele nu ca pe praguri proprii de trecut, ci ca pe asimilarea lor cu un drum imaginar pe care nu dorim să ne aflăm. De fapt noi suntem rătăciți pe drumul vieții noastre proprii și nu pe drumul "construcției capitalismului", așa cum dăm de înțeles întotdeauna când suntem întrebați. Când pleacă de acasă, fiecare copil primește sfatul de "a fi cuminte", prin asta înțelegându-se nu să evite a sparge
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
și asigurarea ordinei; locuri și instanțe ale divertismentului. Călătoria În cuvintele inspirate ale lui A. Dupront (1987, p. 373), pelerinajul este „o plecare pentru a ajunge la un «acolo» care te transformă În «altul». Nu este o plecare pentru a rătăci sau pentru cine știe ce aventură. Pelerinajul este trăit pentru un scop și numai prin alegerea de a pleca pentru a atinge acest scop se declanșează procesul de sacralizare ce consacră gestul pelerinului”. Pelerinajul reprezintă o călătorie cu un scop bine definit
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cartele ungare latinești, din secolele XI-XII. Daco-romanii care au venit în sudul Dunării au fost și ei reduși la o condiție mizeră, poate mai mult ca a celor din nord. Alungați în primul rând de slavi, ei au început să rătăcească din loc în loc, ca păstori, în timp ce la nordul Dunării, daco-romanii au putut rămâne, măcar în parte, agricultori. Ar trebui studiat, în acest sens, limbajul țărănesc din cele două dialecte, daco-român (nord) și aromân (sud). Apoi, rămâne de explicat de ce latina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu cumanii, erau vecini, iar amănuntul că ei sunt semnalați în sudul Moldovei, apoi dincolo de Nipru, indică faptul că duceau o viață seminomadă sau nomadă, ca și cumanii. Dealtfel, numele lor sugerează această viață nomadă, care înseamnă a pribegi, a rătăci, așadar o populație de pribegi, hoinari. Faptul că se aflau în compania cumanilor și predilecția lor pentru zonele de stepă din nordul Mării Negre, care la începutul mileniului II erau locuite de populații turce, duce la concluzia apartenenței lor la familia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moldovenească, înregistrată de letopisețele slavo-române, nu asociază evenimentul "descălecatului" de nici o confruntare cu forțele Hoardei de Aur. Astfel, Cronica moldo-rusă, ce oferă cele mai multe amănunte despre legenda "descălecatului" menționează doar că Dragoș și însoțitorii săi au ajuns la "marginea locurilor unde rătăceau tătarii". Toate categoriile de izvoare dezvăluie că operațiile militare conduse de Dragoș vizau preluarea puterii (domniei) doar în teritoriile est-carpatice, ce se aflau în afara zonei stăpânite nemijlocit de mongoli. Aceste operațiuni (acțiuni) urmăreau substituirea voievozilor locali de la conducerea formațiunilor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a păstrat) numele celor dintâi boieri, maramureșeni și moldoveni, reprezintă, în varietatea lor nesfârșită, o largă sinteză, ele sunt din vechiul fond slavo-român, dar și nume de împrumut. La începuturile ei, rămân ici și acolo sălașuri de tătari, care rătăcesc nestingheriți. În organizarea și administrarea Moldovei, ca stat, se simte punctul de plecare din regatul Ungariei: sistemul de comenzi este slavo-maghiar. Constituirea Moldovei înseamnă satisfacerea nevoii de apărare contra tătarilor, dar cuprinde și ideea statului românesc vasal supus celui cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]