6,973 matches
-
poate răspunde direct, drept care va trece totul în mit: în Spirit, mai e vorba de tine ca individ? Socrate mai este Socrate în lumea lui Hades? În fața acestei întrebări, Platon depune armele și trece pe registrul unei geografii fictive a raiului. La această întrebare, creștinismul va răspunde: "Pămîntul acesta va trece, dar vorbele mele nu vor trece." Aici revenim la problema pusă zilele trecute de Gabi: există o persistență a spiritului ca spirit? Dacă înțelegem "vorbele mele" ca logos, atunci logosul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cea mai frumoasă parte a Moldovei. Poporul cel mai liber și mai îngăduitor și-au plecat capul sub jugul celei mai mizerabile și mai slugarnice rase omenești. Pământul cel mai înflorit încape palmă cu palmă în mînile cele mai murdare, raiul Moldovii se împle de neamul cel mai abject. Și fiindcă la toate aceste procese de expropriare agenții de împlinire au tantiemele lor, de aceea jidovimea și judecătorii merg mână în mână sub pajura creștină cu două capete. Fără a vărsa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ale lumii. După ce enumeră bogățiile de pe apa Prutului, exclamă: „și pe tine, Bârlade, râu roditor, nu pot să nu te amintesc; e greu de uitat cum curgi cu bogăție îmbielșugată, ducând cu unda ta miere și lapte, desfătări ca în rai”. Miere și lapte, o asociere gastronomică mai potrivită nici că se putea. Ion Neculce, în Letopisețul Moldovei, presară numeroase știri despre bogăția stupilor și a produselor acestora, despre veniturile, dar și dările ce decurgeau din asemenea câștiguri. În tabăra militară
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
putrezești pe drept. Doamne-Doamne-i trunchi de prun, Mere verzi în el s-adun, Prune-albastre nu-s nicicum, D-aia nu mă sui acum. Dumnezeu e mașina de scris, Tu brațul său de-mpins, O vorbă de-ai adăuga Chiar poarta raiului ar cădea. Doamne-Doamne are casa lui, Unde-i ții de cald, scump pui, De nu intră, nu iese nimic Primi-vei pacea veșnic. Doamne-Doamne i-o mașină de spălat, Unde ești dat la curățat. Dacă ți-e sufletul cu pete
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ei reclamă că este adevărat poate fi observat în realitate. Sensul comun al cunoașterii, tradiția sau intuiția nu își găsesc locul aici. În acest fel, știința este delimitată de valoare care nu poate fi observată direct, așa cum ar fi existența raiului sau a iadului. Al doilea, știința este sistematică; ea se bazează pe observație repetată sau măsurare și urmează proceduri și metode general acceptate. Observația sistematică este numită cercetare. Prin acest fel de observație oamenii de știință încearcă să găsească pattern
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a accentuat imposibilitatea înnobilării ei cu această virtute. Asocierea trupescului, a carnalului cu principiul feminin era un loc comun în exegeza medievală, de la Părinții bisericești și până la personajele din operele lui Boccaccio și ale lui Chaucer. În descrierea căderii din rai (făcută de Filon din Alexandria, Augustin, John Scott, Albert cel Mare sau preotul chaucerian, plecând de la exemplul Genezei biblice), Eva este asociată cu apetitul sexual, cu plăcerea și păcatul, pe când lui Adam îi sunt conferite însușiri intelectuale, elevate.56 De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mult mai mult decât bărbatul, al cărui rol de a consimți la păcat este ignorat. Toți pelerinii chaucerieni, plecați în căutarea beneficiilor acordate de Sfântul Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu o penitență (Retractarea), în care sunt invocați Hristos, mama Sa și sfinții, expresie vădită a unei nevoi de salvare sufletească. Dar între cele două extreme, autorul englez a avut grijă să mărturisească că universul său diegetic nu aparține nici raiului, dar nici iadului. Ca și în cazul târgoveței din Bath, autoritatea și experiența, simpatia, indulgența și latura critică s-au îngemănat.106 „Decameronul abundă în descrierea incidentelor domestice, a manierelor și a culiselor, a decorului; de aceea nu putem concepe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară că îl iubește, deși aplică femeii corecții usturătoare, este apreciat. Jankin este cu douăzeci de ani mai tânăr, meșter în arta dragostei, cunoaște din cărți răutatea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
unui canon, fapt ce îi permite accesul la nevasta acestuia, „proaspătă, frumușică și rotunjoară ca un măr domnesc”542, dar și isteață („Tu-l pui pe frate Puccio să facă pocăință, iar noi prin pocăința lui intrăm de-a dreptu-n rai”543). Desfrânării i se adaugă prefăcătoria și minciuna. În istorisirea a opta a zilei a treia, starețul unei mânăstiri este descris ironic ca fiind: „un preacinstit monah, cucernic întru toate, și sfânt, și evlavios, dar care nu răbda opreliști când
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce înseamnă virtute, îl înalță astfel prin îndemnurile pe care i le oferă cu un calm și o înțelepciune desăvârșite. Sfaturile femeii nu sunt doar malefice, așa cum general se proclama în epocă, ea fiind învinovățită de izgonirea lui Adam din rai și implicit de decăderea întregului neam omenesc, pot fi 769 Curtis Gruenler, art. cit., pp. 48-49. 770 Ibidem, p. 49. 210 chiar salvatoare. Este adevărat că rugămințile ei nu sunt acceptate fără o dezbatere serioasă, îndelungată. Melibeus aduce cinci argumente
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Gestul ei, dar și al soțului care acceptase convertirea, este răsplătit cu încununarea divină, simbolică celor virtuoși, curați. Un înger le rostește solemn: „Cu trup curat și cuget ca de rouă/ Purtați-vă - le spuse el - cununa,/ Căci eu din rai adusu-vi-le-am vouă,/ și nicecând usca-se-va vreuna,/ Ci tare miresma-vor totdeauna;/ Acela doar le vede, care cată/ Cu ochi de prunc și inimă curată.” 867 Destinul deosebit al protagoniștilor este anticipat de această distincție celestă primită ca semn
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
glorificatoare nu reprezintă decât impresiile greșite ale bătrânului dornic de 878 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 376. 879 Ibidem, p. 377. 880 Ibidem, p. 378. 881 Ibidem. 237 însoțire: „Vedeți de-aici că pentru om muierea/ E sprijinul și raiul și plăcerea;/ Atâta-i de supusă și de bună/ Încât li-i dulce traiul împreună.” 882 Cu toate acestea se recunoaște faptul că succesul oricărei căsnicii ține de înțelepciunea bărbatului de a se supune consoartei: „De vrei să-ți faci
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să completeze ceea ce afirmase târgoveața din Bath în prologul ei atât de sugestiv și de edificator: „Să tragi nădejde, cugetând că ție/ Chiar soața poate purgator să-ți fie!/ Ea-i canon, și drum spre slăvi cerești;/ și-atunci către rai ai să zvâcnești/ Mai iute ca săgeata! Nu mă-ndoi/ Că 882 Ibidem, p. 379. 883 Ibidem. 884 Ibidem, p. 380. 885 Charles A. Owen, art. cit., p. 301. (trad. n.) 886 „Slăvească cine-o vrea căsătoria,/ Eu știu că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ascuns dragostea pentru soția stăpânului și aceasta acceptă favorurile tânărului, ca alternativă la mascarada pe care o trăia. Motivul grădinii paradisiace în care Ianuarie se refugia cu tânăra soție reliefează o nouă ironie la adresa căsătoriei, percepută de bătrân ca un rai terestru, numai că în acest eden nu putea să lipsească viclenia, ispita, căderea în păcat. „Grădina pe care Ianuarie o construiește este o emblemă finală a propriei prostii și absurdități și simbolul căsătoriei sale. Frumusețea locului este dată de Mai
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Troil, pentru a realiza o reconciliere între marea sa dragoste, pierderea suferită, arbitrariul destinului și voința divină, nu poate decât să se lanseze în acțiune și, indirect, să se elibereze de responsabilitatea asupra tuturor celor întâmplate.” 973 Bărbatul merge în rai, ajungând până la a opta sferă, fără a merita cert acest lucru, poate doar dragostea pe care a nutrit-o a fost menită să-l înnobileze. Personajul masculin din deznodământ nu mai are 968 Ibidem, p. 34. 969 E. Talbot Donaldson
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Tragedia personajului se ivește din tragedia situației, a contextului.” Ibidem, p. 121. (trad. n.) 982 Aldous Huxley, Chaucer, în „The London Mercury”, vol. II, nr. 8, June, 1920, p. 189. (trad. n.) 983 Ibidem. 264 Că-n ochii-i limpezi raiul s-a-ntrupat.../ și frumusețea-i fără-asemuire/ Se întrecea cu dulcea ei simțire.// Cinstită, cumpătată și cuminte,/ și dăscălită-n orișice privință,/ Plăcută îndeobște la cuvinte,/ Miloasă, mândră, dornică ființă,/ și-n toate dovedind îngăduință,/ Cu suflet galeș, lunecos din fire [subl
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bisericile din comună, slujbele încep în Joia Mare cu scoaterea „Aerului”, cu cele douăsprezece evanghelii, apoi Vinerea Mare în care se ține post negru și se oficiază „Prohodul”, iar sâmbătă seara începe slujba Învierii. De Înviere, credincioșii cred că se deschide Raiul, care rămâne deschis până la Duminica Tomei. Cine moare în ziua de Paște, merge direct în Rai. Cu Evanghelia și crucea în mâna stângă, cu o lumânare uriașă în mâna dreaptă, preotul cheamă credincioșii să „ia lumină”. Se înconjoară biserica de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
unde erau răsplătiți cu covrigi, nuci, colaci. Potrivit tradiției, cu cât erau mai bine tratați colindătorii, cu atât mai numeros era numărul colindelor. Titlul colindelor era și refrenul acestora, care se repeta după fiecare din versurile următoare: „Sus în poarta raiului/ Șade Maica Domnului/ Cu-n copil micuț în brațe/Taci copile nu mai plânge/ Că mama îți va aduce/ Două mere, două pere.” Tot în Ziua de Ajun, preotul umbla din casă-n casă, sfințind bucate de post, așezate pe
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sau a devaloriza rolul femeii se înscrie în rândul altor contraste și dualități specifice acestei epoci. Percepțiile medievale asupra femeii erau frecvent polarizate între două extreme, a laudei sau a condamnării, femeia era fie „hominis confusio”31, fie „sprijinul și raiul și plăcerea”32, așa cum apare definită în Povestirile din Canterbury. Accentele satirice se îmbină cu tonul laudativ, se merge de la panegiric până la invectivă directă. Sunt și critici literari care au încercat să tempereze aceste polarități, afirmând că textele misogine nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
a accentuat imposibilitatea înnobilării ei cu această virtute. Asocierea trupescului, a carnalului cu principiul feminin era un loc comun în exegeza medievală, de la Părinții bisericești și până la personajele din operele lui Boccaccio și ale lui Chaucer. În descrierea căderii din rai (făcută de Filon din Alexandria, Augustin, John Scott, Albert cel Mare sau preotul chaucerian, plecând de la exemplul Genezei biblice), Eva este asociată cu apetitul sexual, cu plăcerea și păcatul, pe când lui Adam îi sunt conferite însușiri intelectuale, elevate.56 De
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat victima căderii. și angelica eroină chauceriană Constanța pune căderea omenirii pe seama intervenției feminine: „știut e că ispita femeiască/ L-a osândit pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
mult mai mult decât bărbatul, al cărui rol de a consimți la păcat este ignorat. Toți pelerinii chaucerieni, plecați în căutarea beneficiilor acordate de Sfântul Thomas Beckett, cred, conform uzanțelor vremii, în vinovăția femeii de a fi provocat izgonirea din rai, referiri asemănătoare întâlnim și în cartea lui Jankin, al cincilea soț al târgoveței din Bath, sau în Povestirea preotului. Adam întruchipează rațiunea, Eva - dorința carnală, aceasta fiind concepția impusă de teologia patristică și medievală. Idealul de viață pe care trebuia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]