5,310 matches
-
scene de teatru aproape infinite, piesa coagulează toate trăsăturile dramaturgiei lui V.: descompunerea și recompunerea identităților, dezagregarea intrigii evenimențiale sub forma conflictelor ideologice, mirajul realității și realitatea mirajului, politizarea esteticului și estetizarea politicului, țâșnirile melodramatice și temperarea lor într-o ramă autoreferențială, coexistența fluidelor grotești și a inserțiilor poematice. Matei Vișniec este, la a doua carte, un poet foarte bun, serios, care și-a configurat un univers coerent și și-a pus la punct o scriitură personală. Lipsit de spontaneitate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
mijloc de a face alta mai desăvîrșită, și eu voi fi cel dintîi a aplauda pe acela ce va face mai bine" (apud E.S.). Nu altfel va proceda poetul Pastelurilor - vorbind despre Eminescu. Cu finețe și precizie este pusă în ramă, de critic, maniera lirică a autorului Umbrei lui Mircea. La Cozia: "Înălțarea, mărirea obiectului poetic presupun o lepădare a lui de culoarea și densitatea materială. Sensibil la latura morală, Alexandrescu este opac (o opacitate programatică) la viața ascunsă a universului
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca oamenii. Una dintre obsesiile ei erau fotografiile găsite În case devastate. Le fotografia așa cum le găsea, fără să le atingă ori să le aranjeze vreodată: călcate În picioare, arse de incendii, atârnate și strâmbate pe perete, cu geamurile ori ramele sparte, albume de familie deschise și rupte. Fotografiile părăsite, spunea, sunt ca petele deschise la culoare pe un tablou tenebrist: nu luminează, ci Întunecă umbrele. Prima și singura dată când Faulques o văzuse plângând În război fusese În fața unui album
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Cluj-Napoca, 1977, 206-207; Iorgulescu, Scriitori, 240-241; Al. Călinescu, Noul roman istoric, CL, 1984, 1; Tania Radu, În șaua istoriei, FLC, 1984, 6; Valentin Tașcu, „Rodeo”, ST, 1984, 4; Vasile Chifor, Istorie și ficțiune, T, 1984, 5; Nicolae Oprea, Desprinderea din ramă, VR, 1984, 10; Holban, Profiluri, 327-329; Traian Podgoreanu, Istorie și perspectivă romanescă, RL, 1988, 13; Gheorghe Mocuța, Timpul interior, O, 1988, 14; Stănescu, Jurnal, III, 140-144; Dicț. scriit. rom., IV, 165-166. T. T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
Închiderea imediată, cu atât mai mult autoportretul va trebui să-și găsească soluțiile Într-o perspectivă temporală incertă. Béatrice Didier vorbea chiar de o strategie care o amintește pe aceea a tablourilor: Înainte de a fi expuse, au nevoie de o ramă - adică de o Încadrare, de o delimitare și de stabilirea dimensiunilor de la care să pornească Întreprinderea. Or, rolul cititorului se identifică aproape deplin cu cel al „omului care Înrămează”: el atrage atenția că partea de creație a luat sfârșit, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de debut, construite antitetic, simplist, sunt oameni săraci, cinstiți și oropsiți, victime ale oprimării celor avuți (primari, boieri, plutonieri grosolani, perceptori cinici sau preoți hrăpăreți). Mai interesante sunt câteva povești și legende dobrogene. Încadrate în viața cotidiană prin povestiri în ramă, după modelul sadovenian, și reluate în mai multe dintre cărțile prozatorului, acestea familiarizează cititorii cu viața, obiceiurile și priveliștile Dobrogei. Legenda lacului Techirghiol, narațiunile din Iusuf (1959), basme orientale, cu situații uneori previzibile sau melodramatice, au în centru oameni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288434_a_289763]
-
de 33mm este realizată de COMUNA IAȘI ÎN AMINTIREA / JUBILEULUI DE 40 DE ANI / DE DOMNIE A GLORIOSULUI / DOMN ȘI REGE CAROL I, așa cum citim în legenda de pe banda marginală dispusă pe cele patru laturi ale aversului (fig. 9av). În rama rombului este înscris un medalion cu două efigii acolate (de la urcarea pe tronul României și din anul jubiliar). În spațiile rămase libere, pe direcția punctelor cardinale, sunt plasate: la Nord-scut cu stema ținutului, la Sud-17 AUGUST, la Vest-1866, la Est
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
și trecutul (fragmente din biografiile celor doi eroi, alternând cu fragmente din viața unor personaje-satelit). Istoria în paralel a întâlnirii celor doi se compune din mici povestiri, scrise la persoana întâi, din perspectiva celor doi protagoniști, complicate prin includerea în ramă a unor alte povestiri. Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
dimensiune beletristică, vizibilă în mitul vârstei de aur, în descrierea idilică a unor timpuri de mult apuse și în resuscitarea modelelor istorice, prin evocarea figurilor lui Ștefan cel Mare, Mircea cel Bătrân sau Matei Basarab. Inserând tabloul epocii contemporane în rama idilică a trecutului istoric, jurnalistul operează o analiză contrastivă a condițiilor social-istorice ale țării, într-un permanent traseu trecut-prezent-viitor. "Aflându-se deplin în tradiția gândirii conservatoare, Eminescu face să renască în scrierile sale trecutul ca un paradis, un trecut în fața
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
noblețe. Poetul Anului 1840 nu-i unicul proprietar al decepției. Interesează, În fond, mai puțin dacă morala este făcută sau dacă poetul se naște cu ea. Importantă este morala exprimată. În versuri, ea dă dualitatea de care aminteam Înainte: o ramă neagră În jurul lucrurilor, un obstacol serios În calea vizionarismului, idealismului recomandat de poet. Așadar, figurile energiei (transformatoare, vizionariste, „melioriste”) suportă În poemele lui Gr. Alexandrescu concurența figurilor conservatoare, demoralizante ale spiritului moral. Un avînt și o stingere, o Înăl(are
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
atelierul”; „adevăratul spațiu de securitate În imaginarul alecsandrian este lunca”: Lunca este În lumea materiei ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat”. „Alecsandri nu se simte (...) decît Într-un spațiu mărginit. Tabloul trebuie să aibă o ramă, peisajul un contur”. „Sania ușoară are un statut dublu: este un vehicul agreabil, comod și, totodată, un cuib, un mic spațiu intim, ocrotitor (...). Acest cuib de iarnă reprezintă o intimitate mobilă, euforizantă. Sania ușoară asigură legătura dintre cele două spații
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se teamă că ar putea-o dezamăgi. Așadar, "Bălăuca" nu-și dorește să fie o "icoană", ca Mite, mulțumindu-se să întruchipeze în ochii poetului varianta cea mai apropiată de viață a "portretului ideal", întrezărit la prima lor întâlnire în rama unui tablou al lui Palma Vecchio. Asupra acestui "tablou", pe care și Eminescu îl admira, i se opriseră și ei ochii, deoarece se vedea în el "ca într-o oglindă": "peste albeața chihlimbarie a feței se așează o umbră viorie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
care face însă ca jocul să devină halucinație și suferință crispată (Sonia Larian). Spre sugestia artei și jocului vine și subtitlul Requiem, urmat de indicația părților genului („Introitus”, „Kyrie” etc.) care vizează nota alegorică: în Dies irae o ședință constituie rama tematică a existenței în totalitarism; Acrobatul este „Agnus Dei”; „Libera” corespunde morții („eliberării”) în zăpadă a unui bătrân, în Dumnezeu și zăpezile care au nins în iarna aceea. Mozaicul de imagini cuprinde mai mult stări decât întâmplări, dar nucleele epice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
mai putea s-o aducă la suprafață. înainte de a lansa ambarcațiunea pe urmele balenei, capătul superior al saulei e scos din coș și petrecut pe după tamburul fixat la pupa, apoi întins pînă la prova, de-a lungul copastiei, peste brațele ramelor, așa fel încît să atingă ușor încheieturile mîinilor în timp ce vîslesc; trecînd astfel printre oamenii așezați în zig-zag de-a lungul celor două copastii saula ajunge la botul ascuțit al ambarcațiunii, unde o cavilă de lemn, nu mai mare decît o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
niște fachiri indieni pe ale căror brațe se încolăcesc șerpii cei mai periculoși. Nici un fiu născut de o mamă muritoare nu se poate așeza, prima oară, în acest labirint de cînepă, fără să se gîndească, în timp ce trage din răsputeri la rame, că harponul ar putea să țîșnească din clipă în clipă, dezlănțuind lațurile astea oribile, ca niște fulgere circulare: pus într-o asemenea situație, el nu poate să nu simtă un fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre partea de sub vînt, însă cu un calm atît de egal, tulburînd atît de puțin fața apei, încît, socotind că nu era, încă, alarmată de-a binelea, Ahab ne porunci să nu vorbim decît în șoaptă și să nu folosim ramele. Așezați pe copastiile ambarcațiunilor, întocmai ca indienii din Ontario, lunecam în tăcere, cu ajutorul cîte unei vîsle scurte, marea calmă nepermițînd folosirea pînzelor. Deodată, în timp ce înaintam pe urmele balenei, aceasta își repezi coada drept în sus, la vreo patruzeci de picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Iuhu! Iuhu! urlă Daggoo, aplceîndu-se înainte și înapoi pe locul lui, întocmai ca un tigru în cușcă. Ă Ka-la! Ku-lu! răcni Queequeg, de parcă și-ar fi lins buzele înfulicînd o bucată de biftec à la grenadir. Și astfel, cu ramele și cu chiotele, ambarcațiunile despicau valurile. între timp, Stubb, păstrîndu-și locul de comandă, continua să-și îndemne echipajul la atac, fără a înceta să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cuvînt despre un incident din capitolul anterior. Potrivit unui obicei al vînătorilor, fiecare dintre ambarcațiunile unei baleniere are ca timonier provizoriu pe ataman, omul care omoară balenele, în timp ce harponistul sau „priponitorul de balene“, cum i se mai spune, trage la rama din față, cunoscută sub denumirea de „babaica harponistului“. Pentru a înfige primul fier într-un cetaceu e nevoie de un braț puternic și nervos, căci adesea proiectilul acela greu trebuie să fie azvîrlit la o distanță de douăzeci sau treizeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cămașă și ciorapi - îmbrăcăminte ce-i ședea foarte bine, cel puțin în ochii mei, care-l puteau observa mai bine decît ochii oricui, precum se va vedea deîndată. Fiind omul care trăgea la rama-cîrmă a ambarcațiunii lui Queequeg îa doua ramă din față) datoria mea - de care mă achitam cu plăcere - era să-l ajut în vreme ce sălbaticul se lupta din greu cu spinarea balenei moarte. Ați văzut desigur un flașnetar italian, care ține o maimuță de o funie lungă. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Trageți, ogarilor! Dați-i drumul! Ă Uite ce e, băieți! striga Stubb către marinarii lui. Credința mea nu-mi dă voie să-mi ies din fire, dar tare-aș avea poftă să-l halesc pe neamțul ăla afurisit. Trageți la rame băieți, n-auziți? Aveți de gînd să-i lăsați pe ticălosul ăla să vi-o ia înainte? Vă place rachiul? Atunci, un butoiaș de rachiu pentru ăl mai bun vîslaș. Hai, trageți pînă simțiți că vă pleznesc vinele! A aruncat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bidonul spre ambarcațiunile care înaintau, cu scopul de a-i face pe rivalii săi să întîrzie și, în același timp, de a-și accelera propria viteză prin opinteala lui. Ă Porcul de neamț! strigă Stubb. Trageți, băieți, trageți vîrtos la rame, ca niște diavoli! Ce zici, Tashtego? Ești sau nu în stare să-ți frîngi spinarea în douășpatru de bucăți, pentru onoarea străvechiului Gay Head? Ce zici? Ă Zic că trag ca un diavol! strigă indianul. Cele trei ambarcațiuni ale vasului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Dar Derick avea un asemenea avans, încît, în ciuda bravurii lor, tot el ar fi cîștigat întrecerea, dacă - semn al justiției imanente - vîslașul său din mijloc n-ar fi făcut o mișcare greșită. în timp ce neîndemînaticul vîslaș se căznea să-și elibereze rama, ambarcațiunea lui Derick fu cît pe ce să se răstoarne; neamțul răcnea ca un turbat la oamenii lui. Starbuck, Stubb și Flask profitară de prilej și, chiuind, se avîntară înainte și luară poziție pieziș în apropierea ambarcațiunii germane. Peste o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cam la o milă înapoia lor), că-și strînse iar rîndurile; batalioanele lor compacte, ale căror jeturi semănau cu niște șiruri de baionete scînteietoare, înaintau cu o repeziciune sporită. Rămași numai în cămașă și-n chiloți, ne-am repezit la rame și, după cîteva ore de vîslit, eram gata-gata să ne lăsăm păgubași, cînd, deodată, o încetinire generală a mișcărilor turmei ne dădu a înțelege că balenele erau acum sub înrîurirea acelei buimăceli stranii, care pare să le paralizeze voința și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se rostogolesc pe marele fluviu Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la rame și țineți-vă firea, băieți! Dumnezeule, fiți atenți, băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe marele fluviu Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la rame și țineți-vă firea, băieți! Dumnezeule, fiți atenți, băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți vîrtos, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]