5,519 matches
-
asemenea și oricare din combinațiile lor, eventual cu elemente greu miscibile ca Merleau-Ponty, Lévinas, Ricoeur, Leiris, Deleuze (numai în compania lui Guatari, fiindcă Logique du sens e mai puțin aptă de a fi tradusă în program politic) și alții. Istoria receptării gândirii franceze - în genere, istoria receptării gândirii europene - în Statele Unite nu s-a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
eventual cu elemente greu miscibile ca Merleau-Ponty, Lévinas, Ricoeur, Leiris, Deleuze (numai în compania lui Guatari, fiindcă Logique du sens e mai puțin aptă de a fi tradusă în program politic) și alții. Istoria receptării gândirii franceze - în genere, istoria receptării gândirii europene - în Statele Unite nu s-a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu transplantată peste noapte în Lumea Nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al cuvântului) douceur de vivre: Toscana, Sudul Franței etc. Eu aș începe istoria influenței culturii franceze postbelice în America de Nord (întreagă: și Canada e interesantă, cu toate nuanțele provincialismului său, inclusiv prin cariera culturii franceze în Québec) cu un capitol despre receptarea modulului structuralist. Acesta a fost inițiat în Franța prin legendara colaborare între Roman Jakobson (care a extins la ansamblul studiilor literare structuralismul „dualist” al lui Saussure, la rândul său „importat” din Gestaltpsychologie) și Claude Lévi-Strauss, aflat, de la finele anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intelectuală a lui Tocqueville. Voi reveni asupra influenței lui Tocqueville, una dintre cheile pentru înțelegerea gândirii și practicii politice americane. Nu ar fi prima dată când americanii receptează anapoda o creație culturală europeană. și nici nu cunosc multe exemple de receptare „corectă”, adică fidelă deopotrivă „obiectului” importat și contextului său originar. Soarta receptării se află totdeauna în mâinile receptorului! Totuși, rămâne simptomatic faptul că imensul sistem universitar american s-a înșelat atât de perseverent în privința semnificației și sensului gândirii franceze de după
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cheile pentru înțelegerea gândirii și practicii politice americane. Nu ar fi prima dată când americanii receptează anapoda o creație culturală europeană. și nici nu cunosc multe exemple de receptare „corectă”, adică fidelă deopotrivă „obiectului” importat și contextului său originar. Soarta receptării se află totdeauna în mâinile receptorului! Totuși, rămâne simptomatic faptul că imensul sistem universitar american s-a înșelat atât de perseverent în privința semnificației și sensului gândirii franceze de după al Doilea Război Mondial, adică tocmai dintr-o perioadă de intense schimburi
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
său cu prima, pentru modernitatea occidentală și postmodernitatea globală. Voi vorbi succint despre autor și lumea lui; voi descrie la fel de concis substanța cărții, examinând critic-hermeneutic, începând din contextul anilor ’80, problemele centrale dezbătute de Allan Bloom, cu referiri orientative la receptarea cărții. Voi „reciti” afirmațiile autorului „după douăzeci de ani”, pentru a le măsura semnificația de astăzi, în lumea noastră globalizată și în România. 1. Allan Bloom și lumea lui: realități și ficțiunitc "1. Allan Bloom și lumea lui \: realități și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Elada, referința sa cardinală, Bloom este mai apropiat de Tocqueville și Montesquieu decât de Federalist; astfel, Bloom, deși născut și format în Statele Unite, e la fel de european - și de puțin american - ca Leo Strauss, născut și format în Europa. Fără îndoială, receptarea mai curând ostilă a lui Bloom în multe cercuri americane are ceva de-a face cu senzația că autorul nu e un american veritabil. Eu cred însă că tocmai aici găsim una din cheile formidabilei pătrunderi a criticii lui Bloom
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intenționată a omului este precedată de o stare de preparație, numită setul anticipativ. La start, acest set anticipativ trebuie să fie plasat în răstimpul dintre comanda „gata” și semnalul sonor- pocnetul de pistol. Setul anticipativ poate fi centrat, focalizat pe receptarea pocnetului, care declanșează apoi acțiunile motoare (reacție de tip senzorial), situație care caracterizează mulți sprinteri. Focalizarea pe declanșarea mișcării, a acțiunii motoare care urmează la captarea pocnetului (reacție de tip motor), conform studiilor speciale efectuate în acest scop, se derulează
ALERGAREA DE VITEZ? by Bogdan Constantin RA?? () [Corola-publishinghouse/Science/83172_a_84497]
-
Károly, Bitay Árpád, Ion Chinezu, Kakassy Endre, revista clujeană „Cultura” din 1924, „Familia” din Oradea). Studiile deschid perspective noi asupra problemei: pe lângă contribuțiile documentare, se pune accentul pe aspectele comparatiste, autorul căutând să aprofundeze climatul spiritual-literar care explică o anumită receptare sau, dimpotrivă, în alte cazuri motivează lipsa receptivității. D. a colaborat la volumul Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970), în care schițează receptarea operei lui Petőfi Sándor de către publicul românesc, precum și la tratatul Istoria și teoria comparatismului în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
pune accentul pe aspectele comparatiste, autorul căutând să aprofundeze climatul spiritual-literar care explică o anumită receptare sau, dimpotrivă, în alte cazuri motivează lipsa receptivității. D. a colaborat la volumul Probleme de literatură comparată și sociologie literară (1970), în care schițează receptarea operei lui Petőfi Sándor de către publicul românesc, precum și la tratatul Istoria și teoria comparatismului în România (1972), în care semnează capitolele referitoare la contribuția comparatiștilor maghiari din România în perioada interbelică și între anii 1944 și 1970. Sub îngrijirea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286703_a_288032]
-
fără nici un fel de scuze pozitiviste, admițând ab initio că se orientează după o concepție semiotică fermă. Premisa o reprezintă schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană, adică disponibilitățile antropologice universale - numite aici „vocații” -, satisfăcute prin creație și prin receptare, indiferent de natura materialului colportat prin comunicare. Inițiativa de a compune sistematica prezentă în Poezia medievală în limba română se situează firesc în prelungirea ipotezelor anterioare ale criticului, care are curajul să pornească de la o preconcepție fermă. O teorie specifică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
se descriu „casetele modelatoare” ale psalmilor, odelor, epigrafelor, ale textelor goliardice, ale povestirilor versificate sau ale imnurilor vechi. Canoanele contemporane de poeticitate nu mai permit omologarea lor ca atare, dar demonstrația lui N. îngăduie accesul la orizontul lor originar de receptare și mai ales identifică funcțiile pe care azi ele le-ar împărți cu alte produse culturale, nu neapărat literare. SCRIERI: Antim. Logos și personalitate, București, 1971; Narațiunea în cronicile lui Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1972; Expresivitatea involuntară, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Temps”, „Journal des débats”, „Indépendance belge” ș.a. A fost înmormântat în cimitirul Montparnasse. Studiul lui V. intitulat Le Mouvement littéraire en Roumanie (1899) conturează o judecată generală și obiectivă asupra creației scriitorilor români. I se va reproșa însă comentatorului incapacitatea receptării unor autori de valoare ca, de exemplu, Ioan Slavici, contactul indirect cu literatura din țară contribuind, probabil în mare măsură, la nerecuperarea acestora. Scrie în schimb elogios despre Elena Văcărescu. În paralel își încearcă el însuși condeiul, încredințând tiparului câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290441_a_291770]
-
doar două filme îndreptate împotriva propagandei comuniste în cinema. Nu împotriva realităților sistemului comunist, cum e cazul Reconstituirii sau al Croazierei, ci împotriva temelor propagandistice din cinema. Primul este Un film cu o fată fermecătoare (1967), în care cheia de receptare e dată de replica unui personaj : „Ai văzut prea multe filme cu ingineri !”. Al doilea, Secvențe (1982) de Alexandru Tatos. După ce echipa de filmare l-a admirat într-o cârciumă pe fabulosul personaj interpretat de Mircea Diaconu, are loc următorul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de vedere”, „Perspective istorico-literare”, „Perspective de cercetare literară”, „Recenzii”, „Note”. Conține articole de lingvistică generală și comparată, de istorie a limbii române, de lingvistică romanică, germanică, slavistică, de stilistică și poetică, folcloristică, istoria literaturii române și universale, de literatură comparată (receptare literară și influențe), de critică literară. Volumul din 1972 este consacrat centenarului G. Ibrăileanu, cu studii semnate de Al. Dima, I. D. Lăudat, Const. Ciopraga, Mircea Popa, Aurel Sasu, Valentin Tașcu, Noemi Bomher, Gr. Țugui, Petru Ursache, I. Apetroaie, I. C. Chițimia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
Valeriu Stoleriu, Elvira Sorohan, Antoaneta Macovei, Maria Platon, I. D. Lăudat, Maria Frunză, Ion Tiba, I. Sârbu, V. Adăscăliței; cu studii de poetică și semiotică - Al. Husar, Adrian Poruciuc, Noemi Bomher, Silvia Buțureanu, Adela Holban; cu studii de literatură comparată și receptare literară - Horia Hulban, Grigore Vereș, Ștefan Avădanei, Mihaela Costache, Gertrude Sauer. Alți colaboratori: Traian Diaconescu, Hertha Perez, C. Cihodaru, Petru Zugun, Adrian Voica, Anca Sârbu, Dana Diaconu, Livia Cotorcea, Mihaela Mârțu. C.A.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285340_a_286669]
-
maniera de recitire a textelor barbiene specifică lui Ștefan Aug. Doinaș, Ion Negoițescu, Leonid Dimov, Cezar Baltag, Mircea Ciobanu, Nichita Stănescu. În felul acesta, T. reușește să își atingă scopul propus: nu doar o exegeză, ci și o poetică a receptării operei lui Ion Barbu în evoluția liricii românești. SCRIERI: Poetica lui Ion Barbu, Craiova, 1978. Repere bibliografice: Cristian Livescu, „Poetica lui Ion Barbu”, CRC, 1978, 11; Nicolae Iliescu, „Poetica lui Ion Barbu”, AFT, 1979, 2; Tia Șerbănescu, Un studiu critic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
atunci cînd difuzează informații despre instituții și funcționarea acestora, devine executivă cînd vizează elaborarea și explicarea deciziilor, este o comunicare de serviciu cînd facilitează accesul publicului la serviciile oferite de municipalitate, administrații sau asociații și devine relațională atunci cînd asigură receptarea și ascultarea indivizilor, răspunzînd cererilor acestora. Comunicarea ascendentă, dinspre cetățeni către guvernanți, care procedează la "convertirea raporturilor sociale în raporturi politice" (G. Burdeau), ia o amploare tot mai mare. Ea este încurajată de fenomenul participării politice, care desemnează ansamblul de
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
devine executivă atunci cînd vizează deciziile, elaborarea și explicarea acestora, și este o comunicare de serviciu atunci cînd facilitează accesul publicului la serviciile oferite de municipalitate, administrații și asociații. Comunicarea municipală capătă un aspect relațional atunci cînd, dincolo de informare, asigură receptarea și ascultarea indivizilor și cînd răspunde cererilor acestora. În sfîrșit, dincolo de propria sa comunicare internă, municipalitatea se îngrijește și de comunicarea instituțională, care promovează imaginea colectivității. Efectuarea acestei munci ar consta în organizarea informației, în consultarea populației, în stabilirea unor
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
generis, în "la zone profonde ou fermente l'inspiration" [zona profundă [a propriului suflet, acolo] unde fermentează inspirația]14, si, printr-o mișcare à rébours, ambele imaginare, să suim pantă, ce conduce spre sursă ei. Invenția artistică autentică și experiența receptării operei de artă comentează, la rândul său, Henri Bergson, presupun "să urcăm dincolo de acel punct de unde experiență devine umană"15, altfel spus, să depășim condiționările noastre pragmatice obișnuite, rămânând, cu toate acestea, oameni. Altundeva, filozoful francez detaliază: Să ne concertam
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sugerează scriitorul român, pare să fi fost geniul sau de a identifica (intui) unele probleme fundamentale - autonomia artei, natura cunoașterii poetice, importanța efectului - și de a fi oferit răspunsuri proprii, chiar dacă incomplete. Ceea ce, la Poe, rămâne la nivelul textului și receptării lui, devine, la Ion Barbu o chestiune de poetica generală - poiesis-ul are un domeniu al său, delimitat din operațiuni specifice și îndeplinește funcții cognitive, pe care nici un alt demers de cunoaștere nu și le asumă. Critică "idealismului" soluției poești prelungește
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
personale pe care le-a cunoscut cultura noastră”, și prin studiile din volumul Cercetări literare, Aron Densușianu rămâne „unul dintre adevărații întemeietori ai istoriei noastre literare”. Opera lui fiind, în timp, „mai mult contestată decât cunoscută”, circumstanțele vieții și ale receptării scrisului său, traiectoria lor în posteritate fac din Aron Densușianu nu „un necunoscut, ci, mai degrabă un «nerecunoscut»”. În eseul consacrat operei lui Ion Codru-Drăgușanu, A. abordează cazul unui scriitor descoperit târziu. Deși nu a fost un anonim în epoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
cum „s-a vindecat” de „romantismul melodramatic” în O alergare de cai, cum a transferat modelul nuvelei istorice romantice în „capul de serie al nuvelei istorice românești”, capodopera Alexandru Lăpușneanul. Monografia oferă o informație vastă, de la documente de arhivă la receptarea scrierilor lui Negruzzi, informație analizată riguros, prelucrată eficient și integrată într-o sinteză interpretativă de referință. Experiența publicistică, îndeosebi cea a cronicarului literar, i-a înlesnit lui L. apropierea profitabilă de literatura actuală, în prim-plan situându-se proza românească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
romeno (1939), Damian Stănoiu (1940), Mihail Eminescu (1943), La Junimea e le correnti antijunimiste (1943), Alecsandri (1946) va trece la lucrări ample, ca Grammatica della lingua romena (I-III, 1949), Storia della letteratura romena (1955) și Novecento letterario romeno (1966). Receptarea scrierilor sale în România a cunoscut atât contestarea, ba chiar negația, îndeosebi prin G. Călinescu, cât și abordarea atentă, echilibrată a meritelor pe care le au. Recenzând Storia della letteratura romena, G. Călinescu crede că autorul ei este „un «profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
vădesc disponibilitatea epică a evocatorului, finețea pătrunderii psihologice și ductul plin de siguranță al desenului” (Mircea Zaciu). Scriitorul R. rezervă viitorului alte pagini, din volumul Cartea neagră, depus, cu mulți ani în urmă, la Vatican. Trebuie amintit că alături de o receptare critică în genere favorabilă, el a trezit și altfel de reacții, marcate de circumspecție, în prim-plan fiind plasate permanent meritele de editor. La Editura Fundației Regale pentru Literatură și Artă R. a inițiat seriile „Ediții definitive,” „Scriitori români vechi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]