7,841 matches
-
bună" care trebuie protejată de clasele urbane periculoase, ci o singură societate, care trebuie protejată și apărată pentru a putea să progreseze pe calea democratică. Această nouă dispoziție va avea drept efect acutizarea contradicției între intențiile democratice de la care se reclama acțiunea socială și modul tutelar al funcționării sale, până la a-i pune în cauză, în anii 1970, eficacitatea și legitimitatea. La ora industrializării, preocupările urbaniste erau determinate de grija de a supune clasa muncitoare sistemului salarizării. Subordonarea gândirii urbane exigențelor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru aceia abandonați de la sate. Parisul era în mod special acuzat pentru că orchestrase o sinucigașă "smântânire a elitelor provinciei". Planul amenajării teritoriului prezentat în 1950 de către Eugène Claudius-Petit fixa patru obiective care reflectau această temere legată de marele oraș. El reclama, astfel, promovarea "unei politici de industrializare pe baza unui plan descentralizat". Nu a fost însă vorba de transplantarea industriilor existente, cât de încurajarea unor noi industrii care să se implanteze în orașe de provincie capabile să le primească. O anchetă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care urma să reunească Lucrările publice, Urbanismul, Locuințele și Transporturile 174. Acest nou minister avea să investească în fiecare an "trei sferturi din totalul investițiilor făcute de stat"175. Ministerul Echipamentului a înțeles să încarneze modernizarea politicului pe care o reclama elita modernizatoare de la începutul anilor 1950. Numirea lui Edgar Pisani la conducerea acestuia a constituit o garanție în plus. "Edgar Pisani a vrut să se delimiteze de urbanismul reglementativ și de controlul amănunțit, care erau practici ale Ministerului Construcțiilor. El
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
echilibru. Promovarea orașelor medii ar fi trebuit să reajusteze o armătură urbană în care relațiile erau gândite în termeni de complementaritate, și nu de ierarhie. Axată pe revitalizarea centrelor orașelor și pe dezvoltarea rapidă a calității vieții umane, această politică reclama acțiuni adaptate fiecărei situații. "Intenția mea preciza Olivier Guichard nu era de a înmulți măsurile generale. Mă orientam mai ales către punerea în act a unor măsuri-cadru care să constituie un fel de catalog al acțiunilor posibile și al acțiunilor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
examinarea investițiilor, până la plata către acționari a dividendelor compatibile cu bunul public. Singurul element variabil, lăsat la libertatea operatorului, este productivitatea"476. Acest mod de reglare are două inconveniente. "În primul rând, pentru că în realitate diversitatea meseriilor și a situațiilor reclama o reglare; apoi, pentru că, oricât de independentă s-ar proclama o autoritate, ea dispune rareori de mijloace eficiente pentru a nu se lăsa prinsă în capcană de către operatori în aval, sau de către administrație în amonte"477. În această căutare a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Cultura și civilizația europeană se deschid spre restul lumii, spre toate culturile și civilizațiile știute. Pe bună dreptate, Constantin Noica afirma că misterul culturii și civilizației europene este acela de a nu avea mister, închidere în sine. Cultura europeană nu reclamă inițiere; rațiunea ei filosofică, modelele științifice, valorile politice și morale pot fi cunoscute și înțelese de oricine dorește să se integreze în spiritul ei. Spiritualitatea europeană are o existență prin continua creativitate sau „neodihna creativității”, cum spunea atât de inspirat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
cauză. Din nou, experiența trecutului apropiat ne este folositoare și plină de învățăminte. În acest sens, n-avem decât a observa că în țările dezvoltate creșterile cheltuielilor cu pensiile au fost extrem de rapide și consistente până acum; ele n-au reclamat însă până în prezent măsuri deosebite; dimpotrivă, se poate spune că tendințele au fost în direcție inversă față de ceea ce ar fi fost de așteptat: vârsta medie reală de pensionare nu a crescut, ci a scăzut în majoritatea țărilor occidentale, iar ratele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
mai mare. Prelungirea vieții este consecința controlului efectelor mortale ale bolilor pe care oamenii le suportă vreme mai îndelungată. Se propovăduiește ideea iminenței pericolului ca, în țările dezvoltate, creșterea rapidă a numărului de vârstnici să conducă la îngreunarea finanțării cheltuielilor reclamate de bolile și dizabilitățile acestor persoane, ajungându-se la falimentarea sistemelor de sănătate. Dacă este vorba de cheltuielile ce țin de asistența medicală a persoanelor vârstnice, constatăm ușor că și aici se întrețin, voit sau nevoit, multe confuzii de către cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al familiei. Obștea este familia în mare: ea posedă pământul, fiecare individ neavând decât uzufructul părții sale, iar partea fiecăruia este egală [cu a celuilalt - n.n.]. Lotul tatălui nu revine prin moștenire fiilor săi, dar fiecare dintre aceștia poate să reclame o parte în virtutea dreptului său individual de membru al comunității, al cărei șef absolut sau tată fictiv este numit bătrânul (starosta)” (Haxthausen, 1847, vol. I, VIII-IX). Caracterul patriarhal al familiei persistă și dincolo de dispariția fizică a tatălui biologic, situație în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
terenuri cultivabile, pajiști, pășuni, păduri, lacuri sau heleșteie, formează o unitate funciară ce aparține nu fiecărui membru în parte, ci unității colective a țăranilor care alcătuiesc obștea. „Fiecare individ de parte bărbătească [ajuns la vârsta maturității - n.n.] are dreptul să reclame uzufructul unei parcele de pământ egală cu cea a celorlalți membri din care este alcătuită obștea. Pădurile, pășunile, dreptul de vânătoare și de pescuit neputând fi supuse împărțirii, rămân devălmașe și la dispoziția tuturor. În schimb, țarina sau terenul arabil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
și acum, chiar bolnavă fiind. Scrisoarea 141 Am aflat de curând că, până în anii ’90, violul nu era considerat aici infracțiune penală. Nu era considerat atac la per soană, ci agresiune morală. O fată violată nici nu avea curaj să reclame, pentru că ar fi trebuit să demonstreze că nu a fost ea cea care a provocat totul. E celebru un anumit proces în care violatorul a rămas nepedepsit pentru că a declarat că victima avea blugi strâmți și că, dacă ea nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
că a produs ceea ce n-a făcut decât să audă. Imaginația ei nu are nici o fecunditate, și spiritul cât îl are nu se poate exercita decât asupra lucrurilor agreabile și frivole: nu are nici coerența, nici rigoarea necesară pentru ceea ce reclamă raționament. Conversația ei e facilă și are tot farmecul francez și grația franceză. Nici înfățișarea ei nu este a unei străine: este distinsă fără a avea ceva deosebit. Un singur lucru o deosebește de mora vurile, de uzanțele și de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în opinia noastră (fig. 1). Orice proces, inclusiv cel de schimbare educațională, necesită o planificare riguroasă a tuturor aspectelor pe care le implică. Pentru aceasta este nevoie de realizarea unei analize diagnostice a nevoii de schimbare pe care o poate reclama atât organizația școlară pe diverse paliere ale acesteia (resurse, sistem de comunicare, strategii didactice etc.), cât și cadrele didactice, elevii sau părinții acestora. Aceasta analiză oferă suportul pentru stabilirea obiectivelor strategice care pot viza, de asemenea, indivizii sau organizația. Reușita
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
obiectivele școlii și cerințele societății. Se pot delimita, astfel, două perspective de analiză. În primul rând, schimbarea educațională este dictată de cerințele sociale. În această situație, sarcina școlii este de a-și racorda misiunea și strategiile de dezvoltare la nevoile reclamate la nivel societal, cu atât mai mult, cu cât integrarea socială nu este dependentă doar de pregătirea individului, de calitățile intelectuale sau de profilul moral al acestuia, ci și de capacitatea sa de a răspunde în manieră convingătoare provocărilor externe
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
a privi procesul schimbării educaționale prin delimitarea clară a două paliere: organizația și oamenii acesteia, ceea ce evidențiază două orientări esențiale ale schimbării: * dezvoltarea organizației școlare (school improvement), ce solicită schimbări la nivel structural și funcțional; * dezvoltarea personalului (staff development) ce reclamă promovarea procedurilor de formare sau perfecționare continuă a cadrelor didactice și a celorlalte categorii de personal existente la nivelul școlii. Cele două orientări se susțin reciproc: școala facilitează afirmarea și dezvoltarea competențelor profesionale ale cadrelor didactice, acestea oferind la rândul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
educației, procesul didactic. Fie și numai din acest considerent, revizuirea modelului de formare a personalului didactic ar trebui să constituie o prioritate a școlii. Particularitățile celor două paliere ale managementului resurselor umane și, cu deosebire, carențele existente la aceste niveluri, reclamă adoptarea și aplicarea unor strategii de promovare a schimbării la nivelul școlii. Evaluarea organizației școlare, integrarea personalului, dezvoltarea organizațională și a personalului etc., reprezintă doar câteva dintre aspectele ce solicită revizuiri strategice. IV. 3. Tipuri de strategii Pentru buna funcționare
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
mari de a promova schimbarea, comparativ cu organizațiile ce dezvoltă comportamente de apărare. Suntem de părere că organizația școlară s-a folosit în mare parte de strategii reactive pentru a face față solicitărilor externe. Schimbarea în educație, precum și dinamica socială, reclamă tot mai sonor adoptarea comportamentului și a strategiilor prospective la nivelul școlii. Acest aspect readuce în discuție necesitatea raportării la principiul planificării schimbării, ceea ce modifică esențial topica priorităților organizației școlare. În general, schimbările pot avea un aspect neplanificat, spontan, ca
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
în vederea familiarizării cu cerințele activității din organizația respectivă. Integrarea disjunctivă favorizează manifestarea creativității și inovației în rândul angajaților, aceștia având o mare libertate de acțiune. Sunt tipice organizațiilor flexibile, cu o cultură organizațională bazată pe comunicare și cooperare. Ambele strategii reclamă cunoașterea clară a obiectivelor strategice ale organizației care vor regla activitatea. În ceea ce ne privește, putem afirma că la nivelul școlii ca organizație se promovează majoritatea acestor strategii de integrare. Ele permit cadrelor didactice nou venite să ia contact cu
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
putem vorbi de două perspective majore: * o perspectivă obiectivă a schimbării, în măsura în care școala oferă elevilor oportunități de cunoaștere și de experimentare a fațetelor schimbării, cu scopul de a nivela discrepanțele între practicile tradiționale și cele moderne de educație. Această perspectivă reclamă înțelegerea conceptului de schimbare, în toate variantele și palierele de abordare posibile, și reconsiderarea dimensiunii transformatoare a educației și învățământului, iar adaptarea schimbărilor sociale la necesitățile școlii, și invers, ar putea reprezenta un posibil demers în acest sens; * o perspectivă
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cea mai eficientă strategie de "apărare a tradițiilor școlii" și care este marcată preponderent de comportamente rutiniere. Cert este că schimbarea impune, obligă la adoptarea unei poziții, nelăsând loc incertitudinii sau indiferenței. Fie și numai din acest motiv, ea își reclamă importanța. Cu toate acestea, merită să reținem câteva aspecte pe care le propunem și care au rolul de a ne lămuri problematica în discuție: * educația pentru schimbare nu se adresează doar cadrelor didactice sau elevilor, ci devine un imperativ al
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nu din perspectiva intereselor sistemului și ale birocrației care îl deservește. Se impune, așadar, o viziune pragmatică în construirea schimbărilor din educație, o reașezare a valorilor școlii și un consens acțional între decidenți, cercetători și practicieni. Gestionarea schimbărilor din educație reclamă un management bazat pe creativitate, care valorifică experiențele, motivează și găsește soluții la probleme dificil de surmontat. Schimbarea nu trebuie să devină un scop în sine, ci un factor care determină progresul. Bibliografie generală Abric, J.-C., 2002, Psihologia comunicării
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
incapabili să rezolve probleme concrete industriale, pe de altă parte. În acest ultim caz se apela în continuare la specialiști din străinătate. Ca urmare, în etapa 1900 - 1910, profilele teoretice de pregătire universitară au fost completate cu trei profile tehnice reclamate de stadiul de dezvoltare al societății românești de atunci: • profilul tehnic electromecanic; • profilul tehnic chimic; • profilul tehnic agricol. În 1904, profesorul de fizică Dragomir Hurmuzescu introduce în laboratorul de Fizică și lucrări de electricitate industrială, apoi, în 1908, se înființează
MOMENTE SEMNIFICATIVE ALE ISTORIEI ÎNVĂŢĂMÂNTULUI SUPERIOR ELECTROTEHNIC DIN IAŞI PÂNĂ LA CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Mihai Creţu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1042]
-
trecutului lor întreg, păstrase toată vigoarea spiritului său filosofic, și oricând el stăpânea subiectul său, fie și atins în treacăt, de la o uimitoare înălțime"179. Resuscitată de mișcarea sămănătoristă, publicistica eminesciană prilejuiește justificări unor mișcări xenofobe sau fasciste care se reclamă de la "actualitatea lui Eminescu": "Mistica socială a lui Eminescu se află la baza tuturor mișcărilor extremiste din veacul nostru", semnalează în acest sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă în circulație prin
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sens Eugen Lovinescu. "Înăbușită un moment, influența eminesciană și-a răscumpărat ușor timpul pierdut: pusă în circulație prin mișcarea sămănătoristă, continuată apoi prin oameni și acțiuni felurite, ea își supraviețuiește și astăzi în unele manifestări xenofobe sau fasciste ce se reclamă încă de la "actualitatea lui Eminescu""180. În 1930, afirmând că Eminescu a simțit și a cugetat ca un reacționar, că a fost "cel mai reacționar om din țara românească", susținând "domnia absolută, reînființarea breslelor, boeria etc."181, Garabet Ibrăileanu aplică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apropie de regele Franței, care, în 1529, semnează cu adversarul său pacea de la Cambrai: Carol renunță la Burgundia, Francisc la ducatul milanez. Reconcilierea este trecătoare. În 1536, la moartea ducelui de Milano, readus la tron de Carol Quintul, Francisc I reclamă ducatul. Războiul începe din nou și conduce în 1538 la armistițiul de la Nisa; el este reluat în 1542 pînă la pacea de la Crépy din 1544. Aceste două noi războaie, care se desfășoară în Italia de Nord, în Provence, în Champagne
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]