5,383 matches
-
Caprera, în timp ce lucrările de unificare a peninsulei au fost lăsate regelui Victor Emmanuel. Progresul a armatei sardiniene l-a obligat Francisc al II-lea să renunțe la linia sa de-a lungul râului, și a luat în cele din urmă refugiu cu trupele sale cele mai bune în cetatea Gaeta. Dar curajul amplificat de tânăra sa soție, ducesa Marie Sophie de Bavaria, l-a îndemnat pe Francis să monteze o apărare încăpățânată, care a durat trei luni. Dar aliații europeni refuzat
Unificarea Italiei () [Corola-website/Science/306179_a_307508]
-
de cerșetorul Alois Pitzinger, căruia îi făcuse portretrul); fotografia era însoțită de un text prin care se oferea recompensa de 1000 de mărci celui care va oferi informații despre el. În aceeași zi (26 februarie) a fost arestat într-un refugiu antiaerian. Ceilalți membri ai grupului au fost decapitați și ei în vara anului 1943. Prietenii și colegii „Trandafirului Alb”, care au ajutat la pregătirea și distribuirea manifestelor, au fost arestați când au înfruntat pericolul și au adunat fonduri pentru văduva
Trandafirul Alb () [Corola-website/Science/306242_a_307571]
-
semnalmentele sale și promisiunea a 1000 de mărci pentru cel care va oferi informații despre el. Schmorell - vânat de naziști - a reușit pentru câtva timp să se ascundă. Pe 24 februarie 1943, în timpul unui bombardament aerian, a fost recunoscut în refugiul antiaerian unde se adăpostise și a fost denunțat de Alois Pitzinger (al cărui portret Alexander îl făcuse câtva timp înainte). Imediat a fost arestat. A fost judecat pe 19 aprilie 1943, împreună cu Willi Graf și cu Profesorul Kurt Huber; condamnat
Alexander Schmorell () [Corola-website/Science/306270_a_307599]
-
în cazuri de execuții deliberate ale clerului. În primele zile ale războiului, peste de oameni prinși de partea cealaltă a liniilor au fost asasinați sau executați sumar. În aceste "paseos" („treceri”), așa cum erau denumite eufemistic execuțiile, victimele erau ridicate din refugiile lor sau din închisori de oameni înarmați și împușcate în afara orașelor. Cadavrele erau abandonate sau îngropate în gropi săpate chiar de victime. Poliția locală doar observa aparițiile cadavrelor. Probabil cea mai celebră astfel de victimă a fost poetul și dramaturgul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Băiatul "Alexandru Brăduț Șerban", cunoscut între prieteni și sub numele de "Cuxi", este primul român care a cucerit vârful Matterhorn (Mont Cervin, Monte Cervino) din Alpii Apenini. În 1983, în vârstă de 23 de ani, aflat la schi în zona refugiului Gențiana, de lângă cabana Pietrele din Munții Retezat, avea să fie surprins de o avalanșă și să își găsească sfârșitul în albul zăpezilor carpatine.
Alexandru Șerban () [Corola-website/Science/305543_a_306872]
-
celei cu Regatele Scoției sau al Irlandei. Așadar responsabilitățile feudale au rămas în sarcina Ducelui nominal, inclusiv după ce Regele Angliei a renunțat la acest titlu. În timpul revoluției engleze Guernsey a fost partizana parlamentului, spre deosebire de Jersey care a fost locul de refugiu al lui Carol al II-lea Stuart care și-a petrecut exilul în Jersey. Împreună cu Jersey, Insulele Canalului au fost singurele teritorii britanice ocupate de Germania Nazistă în timpul celui de al doilea război mondial, între 1 iulie 1940 și 9
Guernsey () [Corola-website/Science/305651_a_306980]
-
din secolul al-II-lea î.H. Dimensiunile apreciabile ale cetăților, precum și multitudinea vetrelor și obiectelor descoperite, demonstrează că în zona craioveană populația se înmulțise considerabil, așezarea fiind una tipică democrațiilor militare; funcția cetăților evoluând spre forme statale, fiind un loc de refugiu și apărare dar reprezentau și locuințe permanente ale unor căpetenii și a soldaților. În jurul cetăților gravitau sate care au fuzionat, la un moment dat, datorită creșterii demografice. În 102 d.C. Pelendava este cucerită de romani care vor construi un castru
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
convenției Ramsar. În timpul mareelor înalte doar o insulă de mai puțin de 1 km² (150m lungime și 40m lățime) nu este acoperită. Numele ei este "Maîtresse-Île" și pe acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional. Una dintre clădiri este o clădire a vamelor din Jersey, constuită în 1884, iar o altă "clădire" interesantă este o toaletă care este considerată cea mai sudică construcție de pe insulele britanice. O placă indică acest lucru . Nelocuibile, insulele au
Minquiers () [Corola-website/Science/305671_a_307000]
-
același grup de insule cu Les Dirouilles și Pierres de Lecq ambele situate spre vest. În timpul mareelor înalte doar câteva insule rămân deasupra nivelului mării. Pe trei dintre acestea se află câteva case de pescari, actualmente nelocuite, ce servesc drept refugiu ocazional: Nelocuibile, insulele au fost de-a lungul istoriei folosite drept ascunzătoare de către contrabandiști care încercau să introducă bunuri ori în Franța ori în Jersey. Odată cu celelalte insule ale canalului, arhipelagul a aparținut ducatului Normandiei și din secolul XIII au
Ecréhous () [Corola-website/Science/305688_a_307017]
-
de-a lungul și de-a latul ținutului. Până în ziua de astăzi s-au păstrat turnul de apărare de la Răchitova, probabil construit de cnezii de Densuș, și cetățile de mici dimensiuni de la Suseni (Cetatea Colț) și Mălăiești; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
și Mălăiești; prima servind ca refugiul cnezilor din Râu de Mori iar a doua celor din Sălașu de Sus. Cele trei fortificații erau prea mici pentru a face față unor armate de mari dimensiuni, așa că probabil serveau ca locuri de refugiu în cazul unor conflicte între cnezi. Ruinele unor curți cneziale sunt vizibile la Râu de Mori și la Sălașu de Sus. De dimensiuni modeste, în fapt doar un turn hexagonal cu latura de 6,2-6,3 metri, înconjurat de un
Țara Hațegului () [Corola-website/Science/305695_a_307024]
-
grup de pigmei din Africa Ecuatorială. Coresponda în acea vreme cu un Institut Catolic din Paris care îi trimitea documentația de care avea nevoie, însă era imposibil pe vremea aceea să faci o cercetare efectivă, pe teren. Și-a găsit un refugiu într-un domeniu pe care putea să-l aprofundeze în țară: speologia. Avea vârsta de 33 de ani când a învățat, de unul singur, tehnica speologiei alpine. Domeniul său de interes era reprezentat de peșterile verticale, cu o adâncime de
Teodor Negoiță () [Corola-website/Science/305752_a_307081]
-
Izvoarele și pâraiele cu apă potabilă sunt destul de frecvente, ocazional putându-se folosi mijloacele auto locale. Traseele turistice nu sunt marcate. Pe orice traseu pot fi întâlnite la distanțe maxime de 3-4 ore stâne, diverse sălașuri, cabane de vânătoare sau refugii pastorale. Singura cabană turistică este Ardeluța, situată la 24 km sud de centrul comunei Tarcău și DN15. Traseele de acces pornesc obligatoriu de pe principalele văi care limitează masivul: în special DN15 - Valea Bistriței și DN12A - Valea Trotușului, dar și DJ156A
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]
-
la descoperirea ei. Incendiile repetate și tăierile masive au dus la dispariția aproape totală a arborilor, din anii 90 demarându-se programe de replantare. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Lucru interesant, pe insulă trăiește un grup de vaci sălbăticite, descendente ale tentativelor de colonizare a insulei din secolul XIX. Acestea au produs un dezechilibru major al vegetației
Insula Amsterdam () [Corola-website/Science/305782_a_307111]
-
este temperat oceanic, fără perioade de îngheț dar supus unui vânt constant dinspre vest. Vegetația se reduce la ierburi înalte și ferigi, neexistând arbori. Fauna este tipică mediului sub-arctic, numeroase specii de păsări cuibărind aici. De asemenea insula este un refugiu pentru diverse mamifere marine cum ar fi focile sau leii de mare. Instoruderea iepurilor și a șobolanilor pe insulă, cel mai probabil de către navigatorii din secolul XVIII și secolul XIX au produs un dezechilibru major al ecosistemului. În anii 1990
Insula Sfântul-Paul () [Corola-website/Science/305783_a_307112]
-
intrare și, totodată, necesitatea opririi vizitării începând cu porțiunea inaccesibilă publicului larg. Primul sector al galeriei (aproximativ 400 m de la intrare) prezintă o încărcătură emoțională de excepție deoarece, fiind cea mai accesibilă porțiune, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor: daci, vraci, călugări, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct. Astfel, Scaunului lui Zalmoxe îi corespunde la suprafață, după cca. 350 metri copertă de roci, fosta cetate dacică „Cetățuia”, cuptoarelor de ardere a plantei polvraga le
Peștera Polovragi () [Corola-website/Science/305857_a_307186]
-
este lăsat liber, doar că el nu va respecta această înțelegere și se va alătura urmăriților. Poliția secretă le pierde urma, chiar dacă va fi pentru scurt timp. Între timp, numărul partizanilor Armatei Negre era în creștere. Printre aceștia își găsește refugiul și Gavril Bodiu, care în urma unei altercații, ucisese un colector de taxe sovietic. El este cel care va ajunge la comanda grupării în primele luni de la înființare. Alți membrii notabili care li se alătură în această perioadă sunt Gheorghe Bogatu
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
cu intrare secretă din interior. Ziua stătea în bordei, iar noaptea, în casă. Nu erau căsătoriți, cu alte cuvinte, Elizaveta nu avea niciun angajament față de Mărgărint. Cu toate acestea, femeia, în decursul a 25 de ani, i-a asigurat bărbatului refugiu, protecție și hrană. Explicația prostimii Comportamentul femeii trezea suspiciunile consătenilor săi. De exemplu, cănd mergea la magazin, cumpăra prea multe pâini, rachiu și țigări. Sau aducea în fiecare seară acasă câte o căruță plină de tutun și, până dimineață, reușea
Condrătești, Ungheni () [Corola-website/Science/305251_a_306580]
-
cu România. A fost secretar în Comisia Agrară. Face parte, împreună cu Ion Codreanu și Sergiu Cujbă din delegația moldovenilor basarabeni la Conferința de Pace de la Paris, condusă de Ion Pelivan, pentru problema recunoașterii realipirii Basarabiei la România. După al doilea refugiu din Basarabia (1944) se stabilește la Iași. Scrieri: "Ucraina", "Hotarul lui Halil-Pașa", "Cele două ceasuri", "Lituania". Menționăm și studiul "Ținutul Sorocii", publicat de Gheorghe Năstase în revista "Viața Basarabiei", 1942, nr. 3-4. La Hristicii a fost dezvelită placa memorială dedicată
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
rămâne atașată toată viața de farmecul ținutului natal, așa cum de altfel și mărturisește: "M-am născut la Constanța, într-o casă de pe strada Mării, și prezența mării a avut o influență deosebit de puternică asupra copilăriei mele. Despărțirea de mare, din cauza refugiului, a fost un șoc care a lăsat urme adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
reîntors în Florența unde a locuit cu fratele său Piero, în toată agitația făcută de Savonarola și invaziei lui Carol al VIII-lea, până când florentinii s-au revoltat și i-au expulzat în noiembrie 1494. În timp ce fratele său a găsit refugiu în Veneția și Urbino, Giovanni a călătorit în Germania, în Țările de Jos și în Franța. În mai 1500, s-a reîntors la Roma, unde a fost primit cu cordialitate de către Papa Alexandru al VI-lea, și unde a trăit
Papa Leon al X-lea () [Corola-website/Science/305438_a_306767]
-
căruia a fost întemeiat. ul, numit inițial "Maierele Vechi", a fost proiectat de la început ca un sat de coloniști germani, pe de-o parte și de alta a Canalului Bega. Casele aveau grădini luxuriante, folosite de burghezii din Cetate drept refugii. În 1744 primește aprobarea de înființare, iar după a doua sa vizită în Banat, în 1773, împaratul Iosif al II-lea de Habsburg acceptă ca acest cartier să îi poarte numele. Pe malul Begăi se construiesc mori, Fabrica de Țigări
Iosefin () [Corola-website/Science/301470_a_302799]
-
un ghid (sau un alpinist cu experiență) și echipament adecvat, deoarece includ treceri delicate și zone unde cad pietre. Traseul clasic începe de la " Cuibul vulturilor" (2500m), cum este numit punctul terminus al trenulețului cu cremaliera: "Tramway du Mont-Blanc". Ascensiunea până la refugiul "Tête Rousse" (3167m) durează cca. 2-3 ore și nu prezintă dificultăți tehnice. De la "Tête Rousse" până la refugiul "Goûter"(3817m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
cad pietre. Traseul clasic începe de la " Cuibul vulturilor" (2500m), cum este numit punctul terminus al trenulețului cu cremaliera: "Tramway du Mont-Blanc". Ascensiunea până la refugiul "Tête Rousse" (3167m) durează cca. 2-3 ore și nu prezintă dificultăți tehnice. De la "Tête Rousse" până la refugiul "Goûter"(3817m) traseul traversează o zonă stâncoasa dificilă din punct de vedere tehnic, însă datorită numeroaselor cabluri de otel montate, aceasta este accesibila fără a necesita echipament special. Riscul cel mai mare este datorat căderilor de pietre. Etapa durează cca.
Mont Blanc () [Corola-website/Science/301499_a_302828]
-
încercare familia Brătianu, care a ales însă să slujească interesele țării, chiar cu asumarea unor mari primejdii pentru fiecare din membrii familiei. În iarna lui 1916, Vintilă a plecat odată cu Ionel Brătianu și cu întreg guvernul condus de acesta, în refugiu la Iași, în vreme ce Lia și unicul lor copil, Vintilică, în vârstă de numai trei ani, au rămas în București, ca și alți membri ai familiei Brătianu. Întrebat de un prieten, economistul G. D. Creangă, de ce nu își ia soția în
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]