5,999 matches
-
în volumul Drumul sângelui (1919). Tot atunci apărea și poemul dramatic Valea Albă, ce va fi urmat de un altul, Vlad Țepeș (1931). După război colaborează sporadic la „Sburătorul”, „Răsăritul”, „Dreptatea” (Chișinău), „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta ilustrată”, „Vremea”, „Familia”, „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața” ș.a. De sub tipar îi vor ieși romanele Drăceasca schimbare de piele (1927), Asfințit de oameni (1932) și O jumătate de om (1937; Premiul Societății Scriitorilor Români), volumul de nuvele Porunca toamnei (1942) și piesa Ioana (1943
DAUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286701_a_288030]
-
din Mediaș și la Liceul de Construcții din București. La îndemnul lui Victor Ion Popa urmează Conservatorul de Artă Dramatică (clasa Mariei Filotti) din București, după care, între 1946 și 1948, e actor la Petroșani și București. Este redactor și reporter la revista „Flacăra”, redactor la „Scânteia”, redactor-șef adjunct la „Luceafărul” (1961-1962). Ca poet, debutează în revista lui G. Călinescu „Lumea”, în 1945, iar editorial, cu volumul Goarnele inimii, apărut în 1949. A murit înecat în Marea Neagră. Primele versuri, incluse
DESLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286739_a_288068]
-
lui Ion Diaconu, cântăreț bisericesc. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, din 1956 până în 1959, când este arestat și condamnat pentru atitudine subversivă împotriva orânduirii socialiste. Eliberat, își reia studiile și termină facultatea în 1969. Din 1968 este reporter, apoi redactor la Radiodifuziunea Română. Între anii 1969 și 1989 a realizat emisiunea „Memoria pământului românesc”. Scrie proză pentru copii și tineret. Prima lui carte, Cercelul domniței (1970), e o povestire cu tentă istorică, de educație patriotică în spiritul vremii
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
de călătorie, versuri, schițe dramatice (între care Hanul durerilor a apărut în broșură, în 1926), de asemenea nuvele și povestiri concepute, în cea mai mare parte, în manieră foiletonistică. Notabile rămân însă cele trei volume consacrate experienței războiului, în care reporterul și scriitorul se completează reciproc. Primului îi aparține relatarea expediției militare întreprinse în Basarabia, făcută într-un stil exact, semidocumentar, cu multe divagații istorice (Pe urmele bolșevicilor). În celelalte două cărți, scriitorul se afirmă cu mai multă personalitate. În Drumuri
DRAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286862_a_288191]
-
a activat timp îndelungat în presă, pornind de la funcția de corespondent la diferite publicații și ajungând redactor-șef adjunct la „Tinerimea Moldovei” (1972-1977), redactor-șef la revista „Orizontul”, ulterior „Columna” (1986-1991), redactor-șef adjunct la „Curierul de seară”. Activitatea de reporter s-a răsfrânt asupra celorlalte scrieri ale sale. Chiar din cartea de debut, Insula de coral (1975), este vădită predilecția pentru problemele etice ale tinerilor din comunitățile citadine. Sondajul psihologic îl tentează în schimb în alte volume de proză, Fratele
DUMBRAVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286900_a_288229]
-
DRĂGUȘANU, Sidonia (4.VIII.1908, București - 3.V.1971, București), prozatoare, autoare dramatică și traducătoare. Este fiica Matildei și a lui Leon Drăgușeanu. A urmat școala primară și apoi Institutul Francez „Choisy-Mangâru” la București (1919-1932). Debutează în revista „Reporter” (1933) și va colabora, până spre sfârșitul vieții, la un număr relativ mare de periodice, cu proză, teatru, reportaje, foiletoane, tablete sau comentarii pe teme diferite, prioritate având dialogul cu cititorii tineri. Semnează cu numele întreg, dar și cu pseudonimele
DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
periodicele românești ale vremii, care nu lipseau din casa părintească, l-a convins să-și dedice mai bine de patru decenii din viață colaborării la diferite publicații, dar mai cu seamă activității de editare a lor. Își face ucenicia ca reporter la ziarul „Poporul” (1881), apoi la „Națiunea” (1882) și continuă să publice, din 1884, la „Unitatea națională”, „Voința națională” și „Tribuna”. Mărturisea însă că „debutul temeinic” și l-a făcut în 1889 la „Convorbiri literare”, unde și-a semnat versurile
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
cursurile Institutului de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1950-1955), avându-l ca dascăl pe prozatorul Konstantin Paustovski. Face o specializare la Institutul Internațional de Jurnalistică de la Strasbourg (1959-1960) și o alta în Statele Unite ale Americii (1984). Își începe cariera ca reporter la „România liberă” (1950-1956), va fi corespondent Agerpres în Polonia (1956-1958), redactor-șef al redacției de scenarii din Studioul Cinematografic București (1960-1962), redactor-șef al revistelor „Cinema” (1963) și „Contemporanul” (1964-1966). Ocupă funcția de vicepreședinte al Radioteleviziunii Române (1966-1970), este
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
fi corespondent Agerpres în Polonia (1956-1958), redactor-șef al redacției de scenarii din Studioul Cinematografic București (1960-1962), redactor-șef al revistelor „Cinema” (1963) și „Contemporanul” (1964-1966). Ocupă funcția de vicepreședinte al Radioteleviziunii Române (1966-1970), este corespondent special în Franța (1970-1971), reporter la „Almanahul «Scânteia»” (1970-1980), vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (1974-1990), ambasador extraordinar și plenipotențiar al României la Varșovia (1993-1999). Debutează la „Flamura Prahovei” (1948), cu un grupaj de schițe și povestiri, iar editorial, cu volumul de reportaje Scrisoare din Moscova (1954
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
scrierile lui G. două direcții relativ distincte, cu toate că o serie de caracteristici le sunt comune (caracterologia convențională, plantată pe corpul unei anecdotici colorate sumar, perspectivarea etică în funcție de dezideratele ideologice ale momentului). Oricum, cert e că notorietatea autorului derivă din reportaje. Reporterul a cutreierat planeta și pe baza acestei ocupații de observator activ și mobil a produs nenumărate relatări concretizate în volume structurate monografic sau caleidoscopic, ca „spectacol al lumii”. Dincolo de inerența unor informații de ghid turistic ori a popasurilor în zona
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
și utile, pe de altă parte, valorizarea acestora în funcție de canoanele unei etici conotate ideologic. Referința constantă de-a lungul diverselor peripluri rămâne acel „acasă”-centru, printre ale cărui calități s-ar număra, nu în ultimul rând, valorile socialist-comuniste, pe care reporterul le împărtășește patetic. O profesiune de credință, relevantă în primul rând stilistic, poate fi citită într-unul din volumele care compun Spectacolul lumii: „De la firava potecă a primilor pași într-o natură virgină la scobiturile adânci săpate în blocurile de
GRIGORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287357_a_288686]
-
de „Contimporanul”, în care face să apară versuri și notițe iscălite Leo-Albert Werner și V. Cristian. Redactor la „Facla” în anii 1932-1933, mai colaborează la „Zodiac”, „Tiparnița literară”, „România literară”, „Clopotul”, „Ulise”, „Litere”, „Azi”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Societatea de mâine”, „Reporter” ș.a. Redactor a fost, în 1936-1937, la „Adevărul” și „Dimineața”, semnând articole pe teme culturale, interviuri și numeroase cronici muzicale. În acest timp anunța noi volume - placheta de versuri Tristan și Isolda și romanul-reportaj Viața șantierelor. Constructorii, din care citește
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
revistei „unu” (la care, în 1932, e redactor responsabil). Mai colaborează cu versuri, proze scurte, „reportaje”, note și traduceri din lirica lui Maiakovski la „XY”, „SO4H2”, „Rod”, „Bobi”, „Omul”, „Caravana”, „Vitrina literară”, „Munca literară”, „Azi”, „Societatea de mîine”, „Caiet”, „Meridian”, „Reporter”, „Șantier” ș.a. În 1931 era anunțată tipărirea romanului Triunghiul de foc, ce ar fi fost scris în colaborare cu Emil Botta și Corneliu Temensky, probabil rămas în stadiul de proiect. Totuși, D. citește la Sburătorul, în afară de versuri, mai multe fragmente
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
RP, 1935, 5229; Streinu, Pagini, I, 77-79; C. Panaitescu, Două volume de versuri, FCL, 1935, 1321; Octav Șuluțiu, „Sens unic”, F, 1935, 4; Constantinescu, Scrieri, VI, 91-92; Mircea Mateescu, „Sens unic”, „Cruciada românismului”, 1935, 28; Pericle Martinescu, Poezia în 1935, „Reporter”, 1935, 78; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, RFR, 1935, 9; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, 308, passim; Geo Bogza, Jurnal de copilărie și adolescență, București, 1988, passim; Stolnicu, Printre scriitori, 188-189; Ion Caraion, Jurnal, II, îngr. și pref.
DAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286673_a_288002]
-
B.J., „An Inside Look at Corporate Mergers and Acquisitions”, MSU Business Topics, 29 (1), iarna 1981, p. 51. Băcanu, B., Management strategic, Teora, București, 1997. Băloiu, L.M., Managementul inovației, Editura Eficient, București, 1995. Bărbulescu, C., Managementul producției industriale, Editura Holding Reporter, ediția a II-a, 1998. Bărbulescu, C., Sisteme strategice ale Întreprinderii, Editura Economică, București, 1999. Bărbulescu, C., Pilotajul performant al Întreprinderii, Editura Economică, București, 2000. Bell, D. și Kristol, I., Crise et renouveau de la théorie économique, Bonnel/Edisud, Paris, 1986
Strategiile competitive ale firmei by Ioan Ciobanu, Ruxandra Ciulu () [Corola-publishinghouse/Science/2241_a_3566]
-
Cugetul românesc” în 1922. A colaborat la numeroase ziare și reviste din perioada interbelică: „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Bilete de papagal”, „Cetatea literară”, „Clipa”, „Contimporanul”, „Dimineața”, „Dreptatea” (unde semnează cronica teatrală), „Herald”, „Lumea literară și artistică”, „Omul liber”, „Rampa”, „Reporter”, „Săptămâna muncii intelectuale și artistice”, „Tempo!” (unde publică reportaje), „Țara noastră”, „Viața literară”, „Viața românească” etc. A semnat și cu pseudonimul Ion Rozmarin. Romancier cu o îndelungată activitate literară, D. debutează editorial în 1929 cu volumul Viața minunată a lui
DAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
cu pseudonimul colectiv Kalvincar (împreună cu L. Kalustian și I. Vinea). I se încredințează funcția de prim-redactor la „Facla” (1930-1938) și cea de redactor-șef la „Rampa” (1941) și la „Bis” (1942-1946). Colaborează cu articole de critică teatrală și la „Reporter”, „România”, „România literară”, „Azi”, „Revista română”, „Curierul”, „Curentul familiei” ș.a. Este vicepreședinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști (1938-1944) și președinte al Asociației Criticilor Dramatici (1944). Câteva afirmații incomode din articolele sale îi atrag internarea în lagărul de la Târgu Jiu (1942), unde
CARANDINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286099_a_287428]
-
și două plachete de versuri imature -Încrustări pe-un strop de rouă (1934) și Sunt țăran! (1937), semnate Al. Delacerna. Venit la București în 1939, pentru studii universitare, pe care însă nu le termină, își începe cariera de ziarist ca reporter la „România”; continuă ca secretar de redacție la „Ordinea” și „Viața”, responsabil al paginii de cultură și artă la „Ultima oră”, redactor la „Universul”, dar și ca editor al săptămânalelor „România viitoare” (1944), „Arta liberă” (1944), „Tribuna Transilvaniei” (1946) și
CERNA-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286172_a_287501]
-
la Ministerul Muncii, Sănătății și Ocrotirilor Sociale (1929-1944) și secretar general al Uniunii Scriitorilor Democrați (1944-1949), a publicat sporadic în „Tiparnița literară”, „Cuvântul”, „Universul”, „Caietul de poezie al «Revistei Fundațiilor Regale»”, „Dimineața”, „Facla”, „Adevărul”, „Viața literară”, „Azi”, „Lumea românească”, „Mișcarea literară”, „Reporter”, „România literară”, „Ramuri” ș.a. A lăsat două cărți pentru copii și, în 1966, și-a retipărit versurile (completându-le cu un ciclu inedit, Cartea de patimă) și traducerile în volumul Inima omenească (Premiul „M. Eminescu” al Academiei RSR). Romanul Cutremurul
CELARIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286158_a_287487]
-
1977 vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. În 1988 se stabilește în Germania. Evoluția scrisului lui C. a însemnat o trecere de la proza convențională realist-socialistă a anilor ’50 spre romanul de aventuri pentru adolescenți, gen care l-a consacrat. Experiența vieții de reporter pe șantierul Bumbești-Livezeni și la Hunedoara va genera primele scrieri, conformiste ca viziune, animate în fond de ideea geniului romantic care învață să-și pună capacitatea în slujba muncitorimii (Întâlnirea, I-II, 1959, Oțelul, 1960, Pasiuni, 1964). C. va folosi
CHIRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286210_a_287539]
-
unică până azi în cultura noastră, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, apărută în 1941, urmată de Istoria literaturii române. Compendiu (1945) și Impresii asupra literaturii spaniole (1946). Dramaturgul se semnalează cu Șun sau Calea netulburată. Mit mongol (1943), reporterul cu însemnările de călătorie Kiev - Moscova - Leningrad (1949) și Am fost în China nouă (1955); prozatorul este din nou prezent cu volumul Trei nuvele (1949) și mai ales cu romanele Bietul Ioanide (1953) și Scrinul negru (1960), inegale ca valoare
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
fi secretar de redacție în primii doi ani, aparținându-i și texte iscălite generic B. de p., Papagalul violet, Papagalul roșu, Papagalul albastru, Papagalul portocaliu, Papagalul verde, Papagalul vioriu). Scrie, de asemenea, la „Radio”, „Tiparnița literară”, „XX”, „Adam”, „Zodiac”, „Cuvântul”, „Reporter”, „Vremea”, „Realitatea ilustrată” (aici apare, sub pseudonimul Leone Palmantini, prima variantă, X. O. Romanul viitorului, la Orașele înecate) și la multe alte periodice. Din 1920, la revista și cenaclul „Sburătorul”, A., „sburătorist din prima oră”, cum se autodefinea, aflase ambianța
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
ale acestor romane sunt savanții, reprezentând știința și puterile ei. În contrast cu savantul real, deja, în epocă, membru al unei echipe, avem aici, ca și la Jules Verne, un savant solitar, bogat sau sponsorizat de un ziar (ceea ce permite trimiterea unui reporter pe lângă el, pentru știri senzaționale). Acest savant genial și omnipotent lucrează singur, dar este asistat de fiică sau de un nepot de frate (care, în general, se logodesc). Este adesea polivalent (chimist, fizician, astronaut, biolog, istoric și mecanic). El provoacă
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
se ducă la Securitate să spună că X a zis și toată lumea a râs. N-a denunțat. El a fost condamnat pentru omisiune de denunț: 8 ani! C. I.: Max Bănuș pentru ce era acolo? S. Ț.: El a fost reporter sportiv. Și tot pentru o problemă politică, cu niște bancuri spuse de un grup de sportivi, fotbaliști, tot într-un moment de atmosferă plăcută între oameni. El ca reporter care a luat parte la eveniment ar fi trebuit să se
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Max Bănuș pentru ce era acolo? S. Ț.: El a fost reporter sportiv. Și tot pentru o problemă politică, cu niște bancuri spuse de un grup de sportivi, fotbaliști, tot într-un moment de atmosferă plăcută între oameni. El ca reporter care a luat parte la eveniment ar fi trebuit să se ducă să denunțe, dar nu s-a dus și tot pentru omisiune de denunț a fost condamnat. C. I.: Pe baza unui odios articol din Codul Penal 39, importat
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]