23,741 matches
-
năsălia humii”. Două caiete rămase în manuscris, Îmblânzitorul de cuvinte și Plecările și popasurile poetului, conțin versuri care par a se așeza într-o matcă. Poemul Prefață e o profesiune de credință și o încercare de autodefinire: „Am îmblânzit cuvinte sălbatice, sfioase”, se destăinuie R., din „pacea” lor „simplă”, ca un trubadur și-a scris „cartea visată leneș cu sânge și azur”. Mult mai intens, mai acut devine acum sentimentul extincției: „E undeva un sunet de cuie și de scânduri,/ Prin
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
Paradisul (1975) și în Energia visului (1977) este invocată lumea brutală, cotidianul derizoriu, cu care se confruntă cel ce iubește poezia „prea de tot prostește”, visătorul, al cărui „statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
statut revizuit” îi transformă existența în minune și lumea în paradis. Trandafirul sălbatic (1978) reconfigurează tema eroului anonim care supraviețuiește tocmai prin modestia sa încrâncenată, condiție evidențiată de o alegorie în care arborilor prăbușiți de topoare li se opune „trandafirul sălbatic” ce „neclintit rămâne” și „se apără cu spinii”. Ajuns aici, R. își alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981), o culegere totuși eterogenă, în care autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
alcătuiește prima retrospectivă lirică, Nordul obiectelor (1979). Pasul următor este Accente (1981), o culegere totuși eterogenă, în care autoportretul se estompează, tonul e mai blând, confesiunea răzvrătită devine notație aparent detașată, iar „energia visului” devine melancolie. Ciclul Antares din Trandafirul sălbatic anticipa o coordonată nouă, motiv pentru care este reluat în Magie (1982), carte în care reflecția și notația devin investigație lirică, spațiul poetic confruntându-se cu universul cunoașterii, al cunoașterii lumii și, ca reflex inevitabil, al cunoașterii de sine. Urmează
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
pref. Otilia Cazimir, București, 1966; Presiunea luminii, București, 1968; Aberații cromatice, București, 1969; Poeme, Iași, 1971; Favoare, București, 1972; Baia de nori, Iași, 1973; Poet al uriașilor, București, 1973; Lavă, București, 1974; Paradisul, Iași, 1975; Energia visului, Iași, 1977; Trandafirul sălbatic, București, 1978; Nordul obiectelor, pref. Marian Popa, Iași, 1979; Accente, Iași, 1981; Magie, București, 1982; Demonul, postfață Marian Popa, București, 1982; Flamingo, Iași, 1984; A doua zi, pref. Laurențiu Ulici, București, 1985; Orpheus, Iași, 1986; Zamolxis, București, 1988; Școala de
ROMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289310_a_290639]
-
din Craiova), se arată a fi un mare impostor, datorând totul unui amic din umbră; pentru a nu fi dat de gol, nu ezită să provoace moartea binefăcătorului său. În Baia domniței, alt personaj, de un egoism brutal, cu instincte sălbatice, concepe căsnicia ca pe o posesiune absolută a femeii și este bântuit de o gelozie atroce, astfel încât un diafan tablou (care dă și titlul piesei, reprezentată în 1920 la Naționalul bucureștean), înfățișând-o pe soția sa pictată de un adorator
RIULEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
La fel de diversă, de abundentă și adeseori de bună calitate este proza. Aici au putut fi citite pentru prima oară ample fragmente din scrierile unora din cei mai de seamă romancieri români contemporani: Marin Preda (Delirul), Constantin Țoiu (Galeria cu viță sălbatică și Obligado), Gabriela Adameșteanu (Dimineață pierdută), Sorin Titel (Melancolia), Augustin Buzura (Orgolii, Refugii ș.a.), Laurențiu Fulga (E noapte și e frig, seniori și Fascinația), Mircea Ciobanu (Istorii), Eugen Barbu (Săptămâna nebunilor și Ianus), Dana Dumitriu (Prințul Ghica), Fănuș Neagu (Scaunul
ROMANIA LITERARA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
caz, prejudecățile de rasă. Manasse Cohen e un bătrân venerabil, învățat și evlavios, tip de evreu habotnic, devotat cu fanatism idealului său religios. Față de orice încălcare a vechilor rituri, a tradiției, se arată intolerant, cu reacții de o fervoare aproape sălbatică. Orice amestec dintre creștini și evrei, pe care îi socotește inexorabil despărțiți prin ură milenară, i se pare o nelegiuire. Fiul său, Nisim Cohanovici, ilustrează o generație intermediară, care respectă tradiția mai mult de formă, aspirând de fapt către o
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1983). A funcționat ca economist, iar din 1987 ca director al Fondului Literar al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Debutează editorial cu placheta Pânzele babei (1978), consacrată lumii adolescenților. Culegerile de povestiri Havuzul (1982), Meri sălbatici (1987), Avem de trăit și mâine (1992) sunt consemnări realiste bazate pe sondaje psihologice, în care R. conturează diferite tipuri umane - dezrădăcinați, filistini, dar și firi vizionare -, tinzând spre o delimitare netă între valorile efemere și cele perene. Romanul Lia
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
perioada de „democratizare” din ultimii ani, care își dezvăluie adesea și reversul dramatic ori tragic. R. scrie și literatură pentru copii: Unde crește ploaia? (1990), Fără antract (1996). SCRIERI: Pânzele babei, Chișinău, 1978; Havuzul, Chișinău, 1982; Lia, Chișinău, 1983; Meri sălbatici, Chișinău, 1987; Totul se repetă, Chișinău, 1988; Unde crește ploaia?, Chișinău, 1990; Avem de trăit și mâine, Chișinău, 1992; Fără antract, Chișinău, 1996; Ploaia de aur, Chișinău, 1997; Șobolaniada, Chișinău, 1998; Treacă alții puntea, Chișinău, 2000; Marginea lumii, Timișoara, 2001
RUSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289412_a_290741]
-
Tian-Șan la munții de jasp...(1958). Uimit de „belșugul” care i se năzare, vizitatorul, executând obișnuitele plecăciuni dinaintea icoanelor ce îl însoțesc pretutindeni - comuniștii, poporul rus -, se regăsește atunci când, cătând la „minunile Kazahstanului”, se lasă impresionat de priveliștile fabuloase („poezia sălbatică a unor râuri”, „grandoarea” Tian-Șanului) ale unei țări unde trecutul se însuflețește cu legenda. Din păcate, artificiile livrești („taina de dincolo de nisipuri”, „grâul sclipește cu raze de smarald”) riscă să sporească impresia de neadevăr. Un tendenționism apăsat se degajă din
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
atitudine de superioritate care Îi făcea mai puțin potriviți să se amestece cu oamenii obișnuiți și mai predispuși să trăiască „În sălbăticie”6. Pelerinii și alte ordine religioase și secte oprimate care au venit după ei, au văzut vasta Întindere sălbatică americană ca pe o natură lăsată În paragină, gata să fie subjugată și recuperată pentru gloria Domnului. S-au văzut pe ei Înșiși ca emisari ai lui Dumnezeu, administratorii lui, care, prin forța credinței și perseverenței lor, vor domestici sălbăticia
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
religioasă scăzuse În Europa, flacăra ei a fost ținută În viață În coloniile americane de valurile succesive de refugiați religioși dornici să mențină puritatea credinței lor. Aici Însă fanaticii religioși au trebuit să facă față realității sobre a unui continent sălbatic, nedomesticit, unde supraviețuirea fizică era cel puțin la fel de importantă ca și mântuirea eternă. Combinând doctrina lui Calvin a productivității neostenite cu accentul iluminist pus pe comportamentul rațional, pe abilitatea tehnologică și pe utilitarismul pragmatic, aceștia au reușit să supraviețuiască și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și autonom. Să ne reamintim de importanța pe care filosofii iluminiști au acordat-o desprinderii omului de natură și transformării realității Într-un câmp de obiecte În scopul folosirii, exploatării și transformării acestora În proprietate. Natura, În schema iluministă, era sălbatică și periculoasă, o forță primară și adeseori diabolică care trebuia să fie domesticită, făcută productivă și pusă În serviciul omului. De multe ori, Îmblânzirea naturii a Început cu cea a „omului” Însuși. Desprinderea sa de natură cerea ca omul să
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fie animalici. Comportarea animalică era asociată cu o natura depravată. Comportamentul animalic era din ce În ce mai des descris ca leneș, lacom, amenințător și lipsit de suflet. Trebuie să ne reamintim că viața În epoca medievală era trăită Încă În mijlocul animalelor - domestice și sălbatice - și aproape de pământ. Majoritatea țăranilor fermieri trăiau În „case-lungi” tradiționale, care combinau spațiul de locuit cu grajdul. Fermierii și animalele lor intrau În casă prin același loc, iar În interior erau separați numai de un perete 3. Dezvoltarea vieții urbane
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cauză majoră de interes public. Reformatorii le aminteau oamenilor că a fi Îmbrăcat era elementul care Îl diferențiază pe om de animal. Părul lung a fost de asemenea condamnat. Bacon nota că „animalele sunt mai hirsute decât omul... și omul sălbatic mai păros decât cel civilizat”5. A lucra noaptea era de asemenea suspect. Juristul englez sir Edward Coke a remarcat că „noaptea este timpul În care omul trebuie să se odihnească, iar animalele sălbatice sunt În căutarea prăzii”6. Epitete
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai hirsute decât omul... și omul sălbatic mai păros decât cel civilizat”5. A lucra noaptea era de asemenea suspect. Juristul englez sir Edward Coke a remarcat că „noaptea este timpul În care omul trebuie să se odihnească, iar animalele sălbatice sunt În căutarea prăzii”6. Epitete de origine animală erau de asemenea folosite mai frecvent pentru a denigra pe alții. John Milton râdea de dușmanii săi chemându-i „cuci, măgari, maimuțe și câini”7. Masa s-a dovedit a fi
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Însă, observa Turner, „epoca competiției libere Între indivizi pentru resursele Încă neapropriate ale națiunii se aproprie de sfârșit”63. Turner era Îngrijorat de soarta oamenilor a căror „energie nervoasă” fusese pentru atât timp aproape În Întregime dedicată sarcinii domesticării naturii sălbatice a unui vast continent și transformării abundenței naturii Într-o sursă de proprietate privată. Președintele american Calvin Coolidge a remarcat odată că „afacerile sunt afacerea Americii”. Treizeci de ani mai târziu, intelectuali precum Turner au Început deja să aibă dubii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
au schimbat În mod radical. În Antichitate, când viața era trăită Într-un spațiu și un timp local, vulnerabilitatea În diversele ei manifestări era de asemenea locală. Amenințările la supraviețuirea și securitatea unei persoane erau prezente la tot pasul. Împrejurimile sălbatice, potentații locali În conflict, boala și mizeria aveau rareori un efect dincolo de regiunea imediată. Din acest motiv, instituțiile politice necesare pentru a da un sens securității aveau o dimensiune locală și regională. În era modernă, când Îmbunătățirile În comunicații și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În politica externă urmează În linii mari visul american. Viziunea noastră despre americanul nobil este cea a unui om singur, Într-o lume ostilă și care nu poate fi prevăzută, care este capabil, prin perseverență și voință, să domine natura sălbatică, să controleze forțele răului și să transforme lumea Într-un loc sigur de trai. Fiecare nuvelă și film american western glorifică această poveste. Aceasta este ideea despre noi Înșine: oameni simpli, buni la suflet, care ne opunem răului și luptăm
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
puțin de atunci. Unii sunt de părere că soarta lor chiar s-a Înrăutățit. Cu toate că este greu de imaginat, oamenii de știință ne spun că, după milioane de ani de viața pe Terra, ne apropiem de sfârșitul absolut al „vieții sălbatice”. În mai puțin de un secol, nu vor mai există zone sălbatice, ci numai parcuri. Dacă imaginea pierderii zonelor sălbatice este greu de privit, extincția În masă a speciilor animale este și mai neliniștitoare. După cum arată un studiu realizat de
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
a Înrăutățit. Cu toate că este greu de imaginat, oamenii de știință ne spun că, după milioane de ani de viața pe Terra, ne apropiem de sfârșitul absolut al „vieții sălbatice”. În mai puțin de un secol, nu vor mai există zone sălbatice, ci numai parcuri. Dacă imaginea pierderii zonelor sălbatice este greu de privit, extincția În masă a speciilor animale este și mai neliniștitoare. După cum arată un studiu realizat de un grup internațional de oameni de știință și publicat În revista Nature
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
de știință ne spun că, după milioane de ani de viața pe Terra, ne apropiem de sfârșitul absolut al „vieții sălbatice”. În mai puțin de un secol, nu vor mai există zone sălbatice, ci numai parcuri. Dacă imaginea pierderii zonelor sălbatice este greu de privit, extincția În masă a speciilor animale este și mai neliniștitoare. După cum arată un studiu realizat de un grup internațional de oameni de știință și publicat În revista Nature În 2004, Între 15% și 37% dintre toate
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trecut 58. De această dată, „omul” Însuși și nu meteoriții sau erupțiile vulcanice, este cel răspunzător pentru extincția În masă. Autorii acestui studiu mai spun că Încălzirea globală este principalul factor care contribuie la creșterea ratelor de extincție. În timp ce animalele sălbatice suferă suferă de pe urma reducerii habitatului și micșorării rapide a numărului lor, animalele pentru cercetare și cele domesticite au, poate, cea mai cumplită existență dintre toate creaturile de pe Pământ. Supuse la experimente barbare În laboratoarele de cercetare și crescute În condiții
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
barbare În laboratoarele de cercetare și crescute În condiții oribile În ferme industriale, aceste animale au o viața cruntă. Acum, Uniunea Europeană și țările membre au inițiat o serie de inițiative destinate să creeze condiții mult mai bune atât pentru animalele sălbatice, cât și pentru cele folosite În experimente științifice sau care sunt crescute pentru consumul omului. Noua agendă europeană extinde ideea drepturilor universale - cu toate că Încă la nivelul experimental - la celelalte creaturi, În moduri care ar fi fost de neconceput În politica
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]