6,494 matches
-
între analizele pertinente pe care Durkheim le-a dat anumitor aspecte ale religiilor australiene și altor religii arhaice, care sunt perfect valabile, și teoria sa generală asupra originii sociale a religiei. Această teorie a fost criticată și respinsă de majoritatea savanților. În ceea ce privește succesul popularității cunoscute de capodopera lui Durkheim, el se explică înainte de toate prin faptul că autorul a asimilat experiența religioasă cu un entuziasm colectiv. Cu alte cuvinte, Les formes élémentaires ne ajută să înțelegem mai bine mentalitatea occidentală, decât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
cartea și cercetările lui Foucault, chiar dacă acesta studiase în arhivele de la Uppsala, orientat într-acolo de nimeni altul decât bunul lor prieten Georges Dumézil. Observația complementară a lui Eliade indică și decalajul între tipul distinct de orientare a celor doi savanți. Pentru Eliade, bunăoară, cea de-a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii italiene: „Rolul prestigios pe care i-l prezisese Schopenhauer
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Éric Pirart, „Le Mihr YaÍt est-il le Mihr-YaÍt?”, SA I (2000), nr. 1-2, pp. 77-113. 4. În 1975 a apărut primul număr al revistei Journal for Mithraic Studies,în al cărei comitet de patronaj a figurat, alături de Wikander și alți savanți de renume, arheologul român Al. Popa, care fusese prezent și la Congresul de la Teheran din același an cu o comunicare despre „L’iconographie mithraique d’Apulum” - cf. Acta Iranica 17. În Addendum II se află traducerea scrisorii primite de Wikander
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mine, ci pe dl Dumézil. Cu Pandava ați făcut o descoperire considerabilă; articolul dvs. suedez, tradus și comentat în Jupiter Mars Quirinus IV, articolul dvs. din șLaț Nouvelle Clio stau mărturie; dar de ce, de zece ani, să tăinuiți ceea ce un savant a numit, cu o metaforă atomică, „fisiunea” Ashvinilor? Despre Nakula și Sahadeva, despre diferențierea lor la nivelul celei de-a treia funcțiuni, despre rolul care îi este fiecăruia, în mod specific, atribuit, despre Pontifi etc. ați găsit o mulțime de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și să se prețuiască reciproc. Nimic nu a umbrit vreodată această relație, cu excepția încercărilor suportate dinexterior - avataruri de carieră, atacuri împotriva operelor, iar pentru Wikander, drame familiale -, încercări în care pot fi văzuți sprijinindu-se fără nici o fisură. Cei doi savanți își erau în multe privințe complementari și este limpede că și-au dat seama de acest lucru foarte repede. Wikander era un filolog de prim ordin, în vreme ce ardoarea lui Eliade pentru cunoștințele lingvistice de mari proporții s-a epuizat în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
homeland, p. 196 n. 74, lucrare unde, de altfel, Eliade este constant citat). Informatorul său cu privire la Iran a fost Wikander, cel care a jucat acest rol și față de Dumézil (dar, în acest din urmă caz, la concurență cu Jacques Duchesne-Guillemin, savant cu o judecată mai ponderată și astăzi ultim martor al acestui cerc de prieteni). În domeniul indian, unde competența lui Wikander era la fel de strălucitoare ca și în cel iranian, Eliade se putea exprima cu autoritate de când teza sa despre yoga
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
totdeauna. Între cele mai reușite portrete, pline de admirație, nostalgie, colorat afectiv, dar nu lipsit de exactitate psihologică și caracterială, este al lui Nicolae Iorga, căruia i-a fost apropiat. Merită redată o scurtă întîmplare care îl definește pe marele savant: "De o rară corectitudine, nu acorda banului nici o importanță, ignorîndu-i justa valoare. Idealismul lui era autentic și la baza tuturor acțiunilor lui nu a existat preocuparea materială. E drept, că nu avea nici mari necesități; era cumpătat la mîncare, rareori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
din resursele DDS. S-au făcut deturnări de fonduri speciale de valută forte, controlate de o agenție din cadrul CIE, pentru a plăti editori din străinătate ca să publice biografii ale lui Ceaușescu și tratate de chimie scrise chipurile de soția lui, "savant de renume mondial"" (D.D.). Virgil Măgureanu, șef la începutul anilor '90 al SRI noua siglă a DSS, raportează în 22 noiembrie 1990 în fața Camerelor reunite: "În 22 decembrie fostul DSS totaliza 14.259 de cadre militare, dintre care 8.159
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și scriau rapoarte, au acum la dispoziție pagini de ziare, cei ce se ocupau de spargerea anturajelor îi acuză acum de colaborare cu Securitatea pe cei ce au luptat pentru deconspirarea Securității ș.a.m.d. În cadrul acestui proces postdecembrist extrem de savant programat, au existat și anticomuniști construiți în laborator. Acest moment al condamnării comunismului a fost un moment al adevărului". Documentele adunate în Banalitatea răului reflectă structura, metodele și mijloacele, componența și nivelul cultural al celor din Securitate. Hotărîrea nr. 6060
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un sac și aruncat într-o groapă comună în cimitirul săracilor, pe de malul Tisei" (L.H.L.). Între cei epurați din Academia Română, transformată, prin decretul nr. 76 al președintelui Marii Adunări Naționale, în Academia RPR, alături de alți nouăzeci și șase de savanți se află și istoricul Gheorghe Brătianu. În noaptea arestării demnitarilor, 5-6 mai 1950, este și istoricul arestat și întemnițat la Sighet, alături de o întreagă elită politică și intelectuală, fără nici un proces, fără condamnare, moare trei ani mai tîrziu. Experimentul Pitești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
stea mie, un gentilom, la coadă la portiță. Nu, nu râdeți, dragilor, oi arăta eu a girafă care n-a mâncat de-o lună și-am fața asta de cimpanzeu, dar, stimabililor ! Dar ! Toți sunt ochi și urechi. Ca un savant din vremuri vechi ! începe Pribeagu. Îmi plimb prin cafenele mutra ! Am păr în nas și în urechi și- aduc puțin cu Brahmaputra. Mi-e capul bleg și lătăreț, picioarele două prăjine, un singur lucru am măreț, și ! — Și ? — Și-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
puterea de creație a geniului românesc.“ <endnote id="5"/> Acesta era proiectul pe care și-l asumase și Eliade. Chiar atunci când În lume a triumfat specializarea — tot mai strictă cu fiecare generație —, românii au continuat să producă remarcabile specimene de savanți universali. Tonul l-a dat Dimitrie Cantemir (1673-1723), domnitor al Moldovei la 1710-1711 și refugiat apoi, În urma unui război nenorocos cu turcii, În Rusia lui Petru cel Mare. A fost un om de acțiune, dar și un gânditor politic, scriitor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Întemeietor al Învățământului românesc În Moldova, animator al mișcării teatrale, editorul primei gazete moldovenești (Albina românească, 1829)... Spre bătrânețe, Asachi avea să se opună unirii Moldovei cu țara Românească, așadar creării României. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, savantul universal prin excelență a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838-1907). Originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească), poliglot și, În special, bun cunoscător al limbilor slave, care i-au oferit cheia unor investigații istorice neîntreprinse până atunci de români (să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
trebuie repudiate cercetările mitologice! (abuzul de raționalism nu e mai rațional decât iraționalismul). Oricât de contestabile ar putea fi diversele interpretări ale lui Eliade — și ce este incontestabil În această lume? —, cert este că el se numără printre acei câțiva savanți care au lărgit considerabil câmpul științelor umane În ultimul secol. Cu adevărat universală, opera lui Își trage seva de pretutindeni: misterioasele credințe ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Cu adevărat universală, opera lui Își trage seva de pretutindeni: misterioasele credințe ale dacilor (nu tocmai critic reconstituite), mitologia indiană, religiile triburilor australiene... și atâtea alte surse concură la realizarea unui profil al „omului esențial“.<endnote id="7"/> Scriitori, artiști, savanți, sportivi... Românii au o supărare (e doar una dintre multele lor frustrări). Ei cred că lumea ignoră, pe nedrept, contribuțiile lor. S-ar petrece, și În plan cultural, o discriminare. Marile puteri Își fac jocurile: În cultură, ca și În
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fii englez sau francez decât român; te exprimi, cel puțin, Într-o limbă universală. La valoare egală (deși ce Înseamnă „valoare egală“?), românul, exponent al unei culturi mici și al unei limbi puțin cunoscute, este, evident, defavorizat. Și pentru un savant, afirmarea este mai la Îndemână Într-un laborator american decât Într-unul românesc. Multe glorii românești riscă să rămână glorii locale: mari creatori În România, iluștri necunoscuți dincolo de hotare. Și se mai Întâmplă ceva: tot mai multe culturi pretind să
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
România, iar regimul comunist a văzut În această operație un important izvor de prestigiu și mai ales de devize (deși În Occident, chiar fără doamna Aslan, speranța de viață era simțitor mai mare ca În România!). Un caz interesant de savant român este Emil Racoviță (1868-1947). A fost naturalistul expediției antarctice belgiene din 1897-1899 (componența grupului era cosmopolită; printre ofițerii de la bord, un nume care avea să devină celebru În explorările polare: Roald Amundsen). Vasul Belgica a fost cel dintâi care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
util, În ciuda unor deformări de natură ideologică, este dicționarul publicat sub titlul Personalități românești ale științelor naturii și tehnicii, București, 1982; faptul că Elena Ceaușescu beneficiază de un articol de două ori mai mare decât spațiul acordat celor mai Însemnați savanți români dă un plus de culoare acestei lucrări! </endnotelist> 8. O plimbare prin București <endnotelist> 1. Cea mai completă monografie privitoare la evoluția orașului Îi aparține lui Constantin C. Giurescu: Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până În zilele noastre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de la Șc.(oala) Sup. tehnică din Charlottenburg (Berlin, n.E.D.) și un exemplar din prima publicație a proiectului barajului de la Bicaz, apărută În 1915. Dl. C. Rădulescu mi-a comunicat că v-a trimes un exemplar din biografia apărută În colecția „Savanți de pretutindeni”. Sunt informat că Muzeul tehnic va tipări și el, În acest an, o altă biografie privitoare la viața fratelui meu. Eu vă trimet o primă serie de publicații pe care le-am putut strânge - și cred că În
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
pare destul de antic, ruginit, în jur, nici țipenie de om. Locul îmi amintește foarte mult de „zona” din Stalker-ul lui Tarkovski, în care pătrundem, însă nu călare pe o drezină de cale ferată, precum cei trei protagoniști din film: „scriitorul”, „savantul” și călăuza lor „sonată”, ci la bordul unui vaporaș. Dar cu ce scop, ce căutăm aici? Încă nu știm. În scurt timp, pe punte, sus, nu mai găsești un loc liber. Vântul se întețește, se face tot mai frig, crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acelei „energii de excepție” ce se cheamă talent. De altfel, și în psihologia modernă a carierelor a apărut cu insistență termenul de „reciclare”, în cazul mai ales al formațiilor tehnice, de înaltă specialitate. Sau carierele numite „de graniță”, încercările unor savanți de a apropia sau chiar de a „alipi” într-o strânsă conlucrare discipline care până mai ieri păreau net separate - precum fizica cu matematica sau cu biologia, matematica cu muzica sau cu lingvistica... De ce nu și fizica cu filozofia?! Sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Chiar și timpul de lectură, acel „timp” special pe care-l petreci cu același volum de hârtie tipărită în mână, în acel tip de intimitate specială, inconfundabilă, prețioasă, necesară multor, multor generații de europeni, acel timp larg, generos, complice și savant este, indiscutabil, un element al valorii. Nordic, dacă vreți, în cazul meu înseamnă și „apropierea” sentimentală și ideatică nu numai de corifeii Școlii Ardelene, începând cu primul martir al „latinității poporului nostru” - vlădica Inochentie Micu-Klein, alungat de ungurii calviniști la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și la Matei cele mai multe descrieri; după care, evenimentul pare a nu mai avea nevoie de niciun fel de adjuvant. Copiii Bibliei își învață geografia odată cu ebraica, cei ai Evangheliei se mulțumesc cu istoria (sfântă). Pe cât de mult îi pasionează pe savanți timpul lui Isus, pe atât le este de indiferent locul. Universitatea lasă acest pitoresc în seama călătorilor și a ghizilor de profesie. Știm cu toții că Isus a murit în anul 30 și ne încurcă faptul că apostolului Pavel nu-i
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a-mi evita "răceala decepțiilor ireparabile". Marmora cu irizări de jasp în care e încrustată steaua de argint este permanent lustruită. Cum m-am documentat un pic la biblioteca Școlii înainte de a veni, mi-am permis s-o fac pe savantul pe lângă franciscanii de la mănăstirea de alături citându-le din Victor Hugo. "Oare pentru o stea de argint întrezărită pe plafonul unei biserici se înverșunează unele împotriva altora marile națiuni ale lumii?" întreba el în ajunul războiului Crimeii, primul din era
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cusurgiului. Ierarhii de la Vatican, dedați integral căințelor, nu vor să audă această notă falsă în euforia regăsirilor. Iar sioniștii oficiali, acei friends of Israel, prietenii săi dintotdeauna, au șters din agenda lor numele fostului tovarăș de drum. Iată cum un savant cutezător venit să activeze la Ierusalim, încă înainte de conciliul Vatican II, pe când vântul nu era prielnic reconcilierii dintre evrei și creștini, le apare până la urmă aproape la fel de suspect și unora și altora. In medio stat virtus. Ultimul cuvânt al maximei
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]