5,017 matches
-
una din cele mai bune profesoare de teorie și solfegiu ce au avut-o Academiile de muzică din România. Dintre toate caracterizările care i s-au făcut, cea mai plastică este a norei ei, Lili Teodoreanu, soția lui Ionel Teodoreanu, scriitoarea Ștefana Velisar-Teodoreanu (1897-1995), cea care în volumul de memorialistică Ursitul. Evocări, amintiri (1970) scria, printre altele: „ĂÎn timpul acesta, eu mă împrieteneam cu mama lui. Grație ei mă adusese tata în țară. Era o mare putere în făptura ei, cu
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Premiul „Regele Carol”, înființat de Ministerul Instrucțiunii Publice și Artelor, iar în 1946 Premiul Național pentru proză. Ultimul roman, Străina, pregătit pentru tipar, părea că s-a pierdut prin 1948, în împrejurările desființării editurilor particulare. După moartea soțului său (1949), scriitoarea, mereu bolnavă, va duce o existență retrasă, modestă și din ce în ce mai greu de suportat. Opera semnată de P.-B. este alcătuită, într-o primă ipostază, de proza scurtă, urmată de marea creație romanescă și însoțită pe parcurs de câteva încercări dramatice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
romanescă și însoțită pe parcurs de câteva încercări dramatice, ca și de o seamă de poezii din perioada începuturilor ei literare, redactate în limba franceză. Aspirând către un ideal de puritate umană, pe care nu l-a descoperit în jurul ei, scriitoarea pare că s-a răzbunat pe lumea sa, întorcându-se împotriva sensului întunecat și, în definitiv, dramatic al unei societăți aflate în declin, nu datorită unor factori din afară, cât mai cu seamă unui morb interior care nu iartă. Întregul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
definește o conștiință individualizată, iar atmosfera nu vorbește de la sine prin suportul faptelor, ci prin lirismul jerbelor de notații, a căror inventivitate se dovedește și fără precedent, și fără succesiune în literatura română. Experiența primei conflagrații mondiale o scoate pe scriitoare din cercul vechilor preocupări, al căror rod fuseseră cărțile debutului. Tendința către obiectivitate epică primește acum sprijinul unor contacte dramatice cu spectacolul suferinței umane și totodată e confirmată de îndemnuri foarte încrezătoare, venite succesiv din partea unor autorități critice ce i-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
condiția moralității, fie ea și elementară. Frecvența figurilor feminine în literatura semnată de P.-B. nu este deloc întâmplătoare, corespunzând credinței că sufletul femeii, fiind mai complicat, e mai deschis investigațiilor analitice, mai apt pentru sondaje revelatoare. „Studiul femeii - declara scriitoarea - mi-a părut totdeauna mai interesant decât al bărbatului, fiindcă la bărbați faci înconjurul faptelor și faptele sunt rareori prea interesante, pe când femeia are o rezervă bogată de material sufletesc, în căutarea căruia poți pleca într-o aventuroasă cercetare plină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Rădăcini (I-II, 1938) ori poate în manuscrisul, o vreme rătăcit, al romanului Străina. Tranziția de la literatura confesivă a debutului la austerul edificiu romanesc este impresionantă din mai multe puncte de vedere, dar nu anulează unitatea de esență a creației scriitoarei și nu instituie o falie de netrecut între etapa nuvelisticii și cea a marilor romane de familie. Lirismul introspecției se estompează, dar problematica nu se modifică fundamental prin contribuția conștiinței unor personaje care să introducă în substanța viziunii generale o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
rândul lor procesul de disoluție și dispariție a unei burghezii istovite și parazitare, în beneficiul alteia mai noi, mai tânără și evident mai abilă. Dar perspectiva sociologiei literare nu epuizează problematica privind viziunea lumii, cu toate că realismul programatic și viril al scriitoarei o legitimează. În stratul ei cel mai profund, această viziune pune în lumină caracterul tragic al condiției umane, marcată indelebil de agresiunea unui lent și neîndurător proces de degradare nu numai fizică, ci și morală, sub incidența infinitelor efecte ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
fine, viziunea degringoladei sociale, a degradării umane sub presiunea formelor urâtului găsește în mizeria fiziologică una dintre metaforele ei cele mai zguduitoare. Mai presus de orice premeditare, observația și investigarea atentă a psihologiilor din propria ambianță au îndreptat-o pe scriitoare spre constatări și mai ales spre ipostaze artistice ale căror conexiuni și semnificații sunt dintre cele mai profunde. Decadența morală și spirituală a unor indivizi sau a unor categorii omenești îi apare drept rezultatul unei epuizări interioare, cu sugerarea pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
forță ostilă și imprevizibilă o au multe personaje feminine, terorizate de imaginea diformității și dizarmoniei de care sunt iremediabil înconjurate și asediate. Căci viața se amestecă inevitabil cu moartea, frumosul cu urâtul, binele cu răul, într-o dialectică pe care scriitoarea o înțelege uneori, dar nu o acceptă niciodată. Fără să fi modificat evoluția romanului european modern, cum a făcut-o, de exemplu, contemporana ei, Virginia Woolf, P.-B. rămâne o reformatoare în literatura română, o fondatoare strălucită și neîntrecută a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
umanități, pe spațiul mai multor mii de pagini, alimentează de asemeni inventivitatea analizei cu resursele unei imaginații narative inepuizabule, ieșită poate dintr-o observație extraordinară, dar, hotărât, dintr-o excepțională autoscopie a conștiinței, ca și a subconștiinței individuale. Cazul creației scriitoarei e poate cazul adevăratei arte în ce privește modul specific de a-și sugera, de a-și insinua semnificațiile. Nimic în aparență mai neutru decât romanele semnate de P.-B. Aerul lor de obiectivitate este, sub acest raport, incontestabil. Nimic nu este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
Sadoveanu sau G. Călinescu. Chiar dacă scriitura ei se dovedește mai pretențioasă la lectură, P.-B. rămâne printre aceștia la fel de mare și la fel de vie. Este, peste orice controverse, cea mai strălucită prozatoare a literaturii române. În mijlocul tendinței obștești spre primitivitate, literatura scriitoarei se distinge prin rafinare și intelectualizare; pornește de sus și se îndreaptă în sus; e floarea unei civilizații coapte. În procesul multdiscutat al urbanizării literaturii noastre, la care cu toții ne străduim teoretic, Concert din muzică de Bach constituie un fapt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
în fața oglinzei, postfață Ion Bogdan Lefter, București, 1988; Omul care a trecut, îngr. Dimitrie Stamatiadi, București, 1991; Ciclul familiei Halippa, I-II, îngr. Dimitrie Stamatiadi, București, 2002-2003. Repere bibiliografice: Al. Al. Busuioceanu, Hortensia Papadat-Bengescu, LU, 1912, 9; A. Steuerman-Rodion, O scriitoare, „Opinia”, 1915, 27; Ibrăileanu, Opere, II, 263-265; Nichifor Crainic, „Ape adânci”, „Revista critică”, 1919, 18; Lovinescu, Critice, VII, 78-118; Aderca, Contribuții, I, 130-142, 344-345, 514-518, 530-531, 598-601, 615-618, II, 500-505, 540-542; Vianu, Opere, III, 54-63, 646-649, V, 281-290; Davidescu, Aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]
-
răsputeri să exprime absolut tot, pe când autorii estici știau că, dacă e să comunice, nu o pot face decât atenuând, învăluind textul în utopie angelică. Iată un motiv real pentru care nu poate fi iertată Doris Lessing, intelectual fin și scriitoare de mare intensitate, de către un scriitor ale cărui vorbe erau sistematic furate în numele utopiei de care ea s-a îndrăgostit. Comparând o operă din est cu una din vest, observăm schimonosirea umanului în două situații. Când estul scrie despre om
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un copil fericit, de unde și ideea ei că doar copilăriile nefericite fac marii scriitori. La șapte ani, mama a trimis-o la o școală de călugărițe cu internat, iar mai târziu la școala de fete din Salisbury. La paisprezece ani, scriitoarea s-a dispensat de serviciile școlii și a fost pe rând dădacă, telefonistă, funcționară, stenografă, ziaristă, ba a publicat și scurte povestiri în ziarele africane. La nouăsprezece ani s-a măritat cu primul ei bărbat, Frank Charles Wisdom, cu care
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Nobel e o succesiune de astfel de răscruci în care experiența reală se topește în literatură, drept care anecdoticul vieții ei e ca un zid opac. Viața autoarei nu transpare niciodată din multele ei interviuri, nu aflăm mai nimic personal despre scriitoare, Lessing nu face confesiuni. Ce are de spus, spune în romane. Romanul vieții ei (cum i-a sugerat odată un critic că ar putea să se scrie) i se pare autoarei un sacrilegiu. Prin urmare, cei ce o citesc nu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sosit în Anglia ca "single parent" (femeie divorțată, cu un copil) și în răspăr cu toate, cum de altfel este ea de o viață. Conștientă că puțini o plac, că irită prin fronda ei (care e sistem existențial la Lessing), scriitoarea încearcă să minimalizeze antipatia multora pentru înclinația ei (foarte intens) comunistă din anii 1950, s-o pună pe seama unei perimate alegeri politice, o "psihopatologie" cum numește ea tentația occidentalilor de a pactiza cu Stalin. În multe interviuri autoarea descrie cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
1982, Lessing s-a dezis de interpretările feministe ale textelor ei, a respins feminsimul academic, a declarat că niciodată nu va fraterniza cu cele care luptă pentru "zilele luminoase când afurisiții de bărbați vor dispărea". În America, i se pare scriitoarei, situația e extrem de gravă: Feminismul a devenit o religie cu dogme și biserici. Nu-i invidiez pe bărbații din universitățile americane. E cu certitudine ceva trecător. Nu mai poate dura mult. America e uneori isterică din punct de vedere intelectual
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au sunat de peste tot Australia, Canada, Franța. Discuții banale și agreabile, dar stranii pentru mine. Nu păreau reale. La vârsta mea n-o să încep să scriu la computer deși s-ar putea să învăț să lucrez cu e-mail-ul, e fascinant. Scriitoarea care a diagnosticat viața contemporană în absolut toate romanele ei, pe toate fețele, pe toate temele, ajunge la concluzia că "pentru a scrie trebuie să renunți la cea mai mare parte a vieții personale". Între realitate și creație e o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vieții personale". Între realitate și creație e o demarcație fină, abia vizibilă. Poate tocmai de aceea lectorul împătimit o consideră pe Lessing feministă atunci când ea nu face decât să sfărâme convenția femeii ca sclav al familiei, sau o bănuiește pe scriitoare de fățărnicie când fuge de comunism după ce s-a întovărășit cu el. Ce nu știe lectorul este că pasiunea pentru inteligența care devoră toate înțelesurile (oricât de contradictorii ar fi ele) e Dumnezeul lui Lessing: Scriitorul se îndrăgostește de o
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de veac deja, trupul pune constant sufletul în încurcătură. Iată de ce romanul lui Lodge Thinks are doi eroi, dintre care unul (Ralph Messenger) e expert în inteligența artificială și nu crede în suflet (sensibilitate), iar celălalt (Helen Reed) e o scriitoare care ar da orice să modifice aventura ei cu Ralph într-o idilă de suflet și visează la idila lui Graham Greene din The End of the Affair (1951). Ironia lui Lodge face încercările ei să pară hilare. Conștiința naratorului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui decât să gândească. Chiar și sexul e doar un gând consemnat în jurnalele celor doi eroi, cu vorbe mai degrabă inteligente decât senzuale. Intriga romanului, rolul sentimentului în ea sunt mici. Martin, bărbatul lui Helen, a murit. Ea e scriitoare și vine să predea creative writing (disciplină tipic englezească, la care latinii nu par a se fi gândit, din moment ce nici nu au un cuvânt pentru a o denumi) la "Universitatea din Gloucester", care, ni se spune clar, "e un loc
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cercetător post-Joycean. Cercetările lui în domeniul gândirii, menite să lămurească chestiunea Inteligenței Artificiale, nu sunt convingătoare. Nu e tocmai un personaj interesant ca universitar. Pe de altă parte, în calitate de universitară, nici Helen nu se simte în largul ei. Ea e scriitoare. Suferă de blocaj scriitoricesc pe timpul narațiunii, dar anterior a scris un număr de romane onorabile. Pare o romancieră de succes, dar Lodge nu insistă asupra succesului ei. Cariera universitară temporară n-o ajută decât să afle că Martin are felurite
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă durea sufletul când mă gândeam la viața care îl așteaptă. Mă gândeam că doarme liniștit...dar de fapt priveam mai departe și mă gândeam "Sfinte Dumnezeule, oare ce îl așteaptă?"". În 1975 a cunoscut-o pe Lady Antonia Fraser, scriitoare de biografii și istoric, cu care s-a căsătorit în 1980, după divorțul de Vivien Merchant. A debutat în 1957 cu The Room. Celelalte piese sunt: The Birthday Party (1957), The Dumb Waiter (1957), A Slight Ache (1958), The Hothouse
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
o femeie la curățenie. Munca, însă, nu mi-a dat o independență față de soțul meu, nici când am fost, financiar vorbind, cot la cot cu el. În anii '70 m-a ajutat mult mișcarea feministă, în special un grup de scriitoare care lucrau la revista Emmei Tenant, Bananas, cum ar fi Angela Carter, cu care am fost prietenă. Dar majoritatea romanelor mele descriu lupta pentru respectul de sine, care e subminat de dorința jalnică a femeii de a fi parte dintr-
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
dreptate: Cu coada cârlig, privindu-mă țintă nelămurită cine sunt dacă am avut și eu pisoi, trecu țanțoș și negru ca smoala un ghemotoc și-mi lăsă ce să-mi lase o unduire mută. Versurile mi-au amintit de o scriitoare aprigă, Doris Lessing, care se topește când vine vorba de pisici (dar numai atunci). Tandrețea ta e pretutindeni. Ești o poetă sentimentală, care nu se teme că-și pierde forța dacă mărturisește că se simte vulnerabilă. Scrii o poezie puternică
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]