5,553 matches
-
Dar regula, cred c-aceasta e; nu alta... În același timp, nu acuz pe nimeni. Gândul meu e prea plin de tristețe, pentru toată zădărnicia lucrurilor pe care le privesc, pentru ca să mă cred în drept să de a judeca pe semenii mei, în gestul cărora văd bine că se afirmă puteri neînțelese și nebiruite. Nu fac decât examenul conștiinței mele proprii; nu fac decât să explic procesul convingerilor și atitudinei mele; pentru ca toți cei care ar crede că pot găsi ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
apartenența la ea pe de o parte și a o stăpâni pe de alta. Unui individ neinformat iar fi mult mai greu să se integreze în societate, să aparțină cu adevărat lumii de astăzi, să găsească punți de comunicare cu semenii lui. Apoi, cunoașterea înseamnă posesie, stăpânire - chiar dacă simbolică. Când, din fotoliul tău confortabil, ai la degetul mic (al telecomenzii) tot ce mișcă în lumea asta, de la o inundație din China până la nu știu ce naștere de octeți din Mexic, de la deznădejdile la
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
sînt la fel. Numai una nu e atentă la pașii care se aud afară. Cassandra Fiica lui Priam și a Hecubei a primit de la Apolo darul profeției Însă Cassandra refuzîndu-i dragostea, zeul i-a refuzat puterea de a-și convinge semenii, de a fi crezută. În aceste circumstanțe, era firesc ca darul steril făcut de Apolo să devină o condamnare. E o nebunie să mori de frica morții, zicea Seneca. Lumina acestei veri spune mult mai convingător același lucru. Și poate
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Iași - panoul decorativ monumental mozaical „Culesul viei“, în 1968. Echilibrat ca un clasic, cald și liric ca un perpetuum romantic, cutezător ca un adolescent, grav ca un filosof, Adrian Podoleanu a considerat pictura ca pe un dialog de suflet cu semenii și a făcut din arta sa un adevărat ideal. În desen a căutat punctul de sprijin, elementul de subtext pentru a putea construi. Criticul de artă Petre Comarnescu, referindu-se la peisajele lui Adrian Podoleanu, considera că „artistul este acela
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
la degetul cel mic. Impulsiv și cu tupeu din belșug părea că are toată lumea în buzunar. Era ca un pește viu, ca un mercur greu de stăpânit. Nimic nu îi era de ajuns. Se pricepea de minune în relația cu semenii lui să exploateze slăbiciunile oamenilor, uneori controlându-le și gândul. Era viclean, subtil și nuți dădeai seama când erai manipulat. Numai ochii unei mame puteau vedea toate acestea. Cap. IV Între ură și iubire Privea absentă pe fereastră, fără a
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
1929, până la sfârșitul lui 1933, a urmat, cu întreruperi, cursurile facultăților de medicină din Tours și Paris, încercând să nu dezmintă așteptările tatălui, care-i dorea o carieră profesională de medic. Însă, nevoia de a comunica prin alte mijloace cu semenii, concretizata în primă lucrare originală, „Din curtea Episcopiei Hușilor”, realizată la 11 ani, precum și în prima participare, cu „început de primăvară” (ulei pe carton), la un Salon Oficial de artă plastică (avea 16 ani) îi aduc o notorietate precoce. E
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
de cunoștințe, dacă ești un suflet sensibil, îți vei pune problema că trebuie să te cunoști și pe tine însuți, și-odată ajuns aici, în mintea ta se vor clarifica multe lucruri, în special idealul tău de viață: ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi... Cînd ajungi la întrebarea asta, înseamnă că începi să trăiești ca un OM... Mi-a urat noapte bună și a plecat. Vorbise ca Doamna Ana, dar mai cumpătat, pe un ton ferm, aproape rigid; parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
luni distanță de vremea cînd, urcînd la mansarda blocului Yanis, n-am coborît înapoi în stradă inorog, dar nici nu mai rămăsesem armăsarul tînăr și sălbatic, speriat de orașul mare în care venisem din dulcele tîrg al Ieșilor... "...ce oferi semenilor și cu cîtă sinceritate oferi..." Vorbele astea ale bucătăresei m-au purtat de multe ori, cu gîndul, la ora aceea de Istorie, cînd ea a spus mai mult decît scria în carte. A avut curajul să spună cu sinceritate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nimic important în viața mea. De ce să nu mă fac doctor? Sunt mulți oameni care își schimbă radical profesia la un moment dat, nu? Și, dacă stau să mă gândesc, dintotdeauna am avut dorința asta instinctivă de a-mi ajuta semenii. În mod sigur am o calitate specială înnăscută, pe care doctorița asta a văzut-o dintr-o privire. Altfel, de ce ar fi venit glonț la mine să-mi sugereze că ar trebui să mă înscriu la medicină? Doctor Rebecca Bloomwood
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
petrece atât În conștiința lor, cât și a noastră”, pretinde Cioran. El teoretizează În coordonatele unui rasism halucinant „separația prăpăstioasă ce deosebește orice ne-evreu de un evreu”. „Un abis” ar despărți aceste „două ființe esențial diferite”. „Evreul nu este semenul, deaproapele nostru, și oricâtă intimitate ne-am lăsa cu el, o prăpastie ne separă, vrem nu vrem. Este ca și cum ei ar descinde dintr-o altă specie de maimuțe decât noi...” <endnote id="(512, p. 130)"/>. Într-o carte recentă, Alexandra
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
mea pentru fiecare suflet care ne încojoară. Restul discuției decurge, pentru mine, într-un fel de transă nici nu reușesc să îmi amintesc toate detaliile. Îi spun că vreau să învăț lucruri șamanice și să fac o diferență pozitivă pentru semenii mei. Nu cred că sunt prea coerentă dar îmi răspunde cu aceeași voce caldă și zâmbet liniștitor. După o vreme în care nu am idee de trecerea timpului, mai apar lângă noi câteva persoane care încep să pună tot felul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Din cînd în cînd ies puțin din film ca să examinez de la distanță capul acela ; aproape că-i văd obsesia, boala, sau cum s-o fi numind problema lui, ca pe-o aură. Deci, da, mă uit cîș la maniaci, la semenii mei. Sigur, eu am o scuză e normal să fiu singur acolo, cu capul împresurat de aura obsesiei, cu un umăr bîțîind suspect, cu o agendă ce se umple treptat de mîzgăleli pe care nimeni altcineva n-ar putea să
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
avut pe inimă lucrarea lui Dumnezeu a fost un prilej de a ne arunca privirile spre viitor, spre ce ar trebui făcut, astfel ca această biserică să fie mai plină de suflete mântuite. În legătură cu această dorință de a lucra pentru semenii noștri, în capitolul următor voi prezenta cel mai frumos moment petrecut în viața mea la Filadelfia. CAPITOLUL 19 Proiectul ,, Vino acasă, Tatăl tău te cheamă!” Am pregătit cu foarte mare grijă acest eveniment. Miam făcut o listă cu toți aceia
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
această lucrare și a convins aceste suflete de adevăr, conducându-le la decizia de a-L urma, de aceea Îi suntem recunoscători. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne face părtași la biruința Sa, ne oferă bucuria de a le sluji semenilor noștri și ne dă un rol în convertirea lor. Mă rog ca Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toți membrii comunității Filadelfia care au ascultat îndemnul lui Dumnezeu, sacrificând din timpul și banii lor pentru susținerea acestei lucrări. Dumnezeu să îi
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit și nimic tăinuit care nu va ieși la lumină.” Dumnezeu va proteja reputația (chiar dacă la prima vedere este spulberată!) și lucrarea tuturor celor sinceri care lucrează pentru Dumnezeu și pentru semenii lor dragi. Tot cerul se pune în mișcare de dragul slujitorului lui Domnului care, chiar dacă greșește, se pocăiește cu adevărat și care, prin credință, vine la lumină pentru că faptele lui rele să fie expuse înaintea lui Hristos. Dumnezeu are un grup
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
medico - social de la Viziru nu este altceva decât împlinirea cuvintelor din Isaia 58:7: “împarte-ți pâinea cu cel flămând și adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost, dacă vezi un om gol, acoperă-l și nu întoarce spatele semenului tău” A fost o zi frumoasă cu oaspeți deosebiți.Au fost prezente și oficialitățile,reprezentate de domnul primar și președintele Consiliului Județean Brăila. Deasemenea a fost prezent și preotul din comună împreună cu un cor de copii de la biserica ortodoxă, îmbrăcați
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
acestui oraș-stat cu un rol de seamă în politica medievală europeană și mondială. Atâtea adversități politice s-au vânturat și atâtea crime oribile s-au petrecut în umbra zidurilor cetății Dogilor. Mărturia palidă a neasemuitelor barbarii săvârșite de om contra semenilor săi a rămas celebra „Punte a Suspinelor”, prin care treceau cei condamnați înainte de a sfârși în mod barbar! În ajunul întoarcerii spre Paris mai facem încă o escală la Florența să ne mai bucurăm de noi frumuseți. Privirile ne sunt
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Medicale din România în anul 1993. Dr. Olga Zavate a trecut în neființă la 23 ianuarie 2000, fiind înmormântată la cimitirul Eternitatea din Iași. ZUBATĂI-IONESCU, ELENA (1914-1986ă MEDIC O personalitate distinctă, plină de viață și dăruire idealului de sănătate a semenilor, doctor Elena Ionescu a înnobilat cu prezența ei caldă lumea medicală a Iașului, slujind cu un devotament fără egal cauza medicinii, cauza binelui tuturor, atât cât a trăit. Elena Ionescu, născută Zubatăi, s-a născut la 28 mai 1914, la
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
toate vom Învăța câte ceva. Totuși, actorul, prin munca sa, are prilejul să descopere o realitate mult mai concretă și directă. Apropiindu-se de acest material, el Încearcă să fixeze calitatea unei anume vibrații, a unui sunet emis cândva din pieptul semenilor săi de atunci. Toată căutarea are drept scop regăsirea acelui sunet, a acelui cuvânt, descoperirea a ceea ce a putut el să Însemne cândva. Pronunțând versul antic, nu numai ritmul se Însuflețește, dar și imaginația Însăși. Încerci să vezi În sunet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu pot satisface Întrebările capitale ale omului și că răspunsul (apăs pe fiecare silabă) e doar În i-ma-gi-na-ți-e, drumul Împăcării trece prin Poarta Sărutului și la Masa Tăcerii toate personajele dramei, bune și rele, se reunesc și-i privesc pe semenii lor din sală, În tăcere și unii, și alții, atât...“. Ochii jucăuși ai președintelui, pe care Îi știam de la televizor, atât de populari și familiari, zburdau iar ! „Sunteți de acord?“ Îl simt reconciliat, deși nu vrea să recunoască. Pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aer, de unde arunca foi cu paginile finale ale partiturii, cu cerneala Încă umedă. Imaginea evoca asociația artistică dintre Cellini și Berlioz. Amândoi au fost gata să sacrifice totul În numele unui ideal și au suferit un destin similar, rămânând neînțeleși de semenii lor. Chiar și azi, ei ne surprind, ne deranjează. Faust și nuditate la Met Cellini a mulțumit pe toată lumea, În afară de câțiva critici, ca de obicei. De aceea nu am mai fost surprins când, câteva luni mai târziu, a sosit tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
vreasc, el se va închide într-o tăcere absolută. „Nu mai am despre ce vorbi cu oamenii” - sunt ultimele cuvinte, poate cele mai teribile din întregul film, pe care le rostește eroul înainte de a întrerupe pentru ani îndelungați comunicarea cu semenii săi. Dubii grele cad asupra omului, imaginea sa se întunecă în acest crâncen veac al evului de mijloc. De la chipul cneazului trădător, copleșit, în cele din urmă, de infama lui trădare, obiectivul aparatului de filmat se deplasează, într-una din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uriașului clopot creat într-un chip miraculos alină sufletele greu încercate de suferință ale oamenilor, în vreme ce pânze mari de ploaie (ploaia - o altă temă obsedantă a lui Tarkovski) spală pământul de rănile sale însângerate. Andrei Rubliov se va reconcilia cu semenii, se va descleșta din teribila sa muțenie, își va relua uneltele artei sale. Filmul se încheie prin explozia de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sale, despre care N. Steinhardt vorbește cu un inadmisibil dispreț, au contribuit în mare măsură ca mulți dintre studenții lui să devină oameni. Cărora să nu le poată trece niciodată prin cap sinistra idee de a folosi ferăstrăul împotriva unui semen de-al lor. Și dintre care cel puțin câțiva, măcar unul să aibă curajul de a protesta - cum nici N. Steinhardt n-a făcut-o - împotriva unor asemenea orori, dacă din nefericire s-ar repeta și dacă ar avea cunoștință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Sf. Ioan Iacob Românul. Acestea sunt puse în peșteră unde s-a nevoit multă vreme. Deși am auzit că s-ar putea să fie aduse în România. Că, deși departe de țară lui, sfanțul o iubea mult și-și iubea semenii. Muntele cu peșteri unde se nevoiesc pustnicii Tot în acea peșteră s-a nevoit și Sf. Prooroc Ilie. Îi aduceau corbii pâine și cașcaval. Doamne, ce minune! Peșteră este în coasta unui munte în puștiul Hozeva. Cu multă anevoie se
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]