5,139 matches
-
nu sunt de acord cu faptul că anumite aspecte ale mentalului ar fi mai fundamentale. Idealismul platonic afirmă că abstracțiile sunt mai fundamentale pentru realitate decât lucrurile pe care le percepem, pe când idealiștii subiectivi și fenomenaliștii tind să privilegieze experiența senzorială în detrimentul raționamentului abstract. Idealismul epistemologic este o viziune potrivit căreia realitatea poate fi cunoscută doar prin idei, că doar experiența psihologică poate fi sesizată de minte. Idealiștii subiectivi precum George Berkeley sunt în termeni de lume independentă de minte, în timp ce
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
le-a abordat în termeni moderni. El tratează în carte accentul biblic pe materie și psihologia percepției și a natuarii. "Pentru idealism" a lui Foster argumentează că lumea psihică este creația logică a naturalului, iar nelogica se află în experiența senzorială umană. Ultima carte prin care Foster își apără viziunile este "O lume pentru noi: pentru idealismul fenomenalistic". Paul Brunton, filozof britanic, mistic, călător și guru, a învățat un tip de idealism numit „mentalism”, - asemănător cu cel al episcopului Berkeley, - ce
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
obiectele în sine. El mai spune că nu putem aborda ""ul, ca „lucru în sine” () fără propria noastră lume mentală. El adaugă că mintea nu este o tablă nescrisă, o "tabula rasa", dar vine echipată cu categorii pentru organizarea impresiilor senzoriale. În primul volum al operei "Parerga și Paralipomena", Schopenhauer își scrie propria „schiță de istorie a doctrinei idealului și realului”. El definește idealul ca imagini mentale ce constituie cunoaștere subiectivă. Idealul, pentru el, este ceea ce poate fi atribuit propriilor noastre
Idealism () [Corola-website/Science/311635_a_312964]
-
mai importante decât acțiunea în sine și că el se mulțumește să facă simple aluzii în speranța că cititorii vor putea să deslușească înțelesurile mai adânci ale romanului. Criticul Adrian Anghelescu regăsește în romanul lui Mihail Fărcășanu o oscilație între senzorial și spiritual, oscilație care apare atât în lucrările lui André Gide, unde definește conflictul psihologic, cât și la Mircea Eliade, unde aceste experiențe pot fi privite ca trepte ale unui itinerar inițiatic. În romanul lui Fărcășanu, nu se poate identifica
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
Eliade, unde aceste experiențe pot fi privite ca trepte ale unui itinerar inițiatic. În romanul lui Fărcășanu, nu se poate identifica însă un traseu inițiatic. Personajele lui aparțin unei generații de tineri intelectuali, dominate tocmai de dorința unei duble trăiri senzoriale și spirituale, care se confruntă cu problemele și dilemele specifice vârstei lor, pline de făgăduințe și de incertitudini, de ispite și de neliniști. ""Drama lor constă în imposibilitatea sublimării iubirii carnale într-una sufletească, unică, totală. Cu sufletul bântuit de
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
de insolubile contradicții, personajele oscilează între "otrava lecturilor" și chemările Erosului, convinse că actul spiritual al creației și marea dragoste sunt singurele posibilități ale omului de a se depăși pe sine. Necăpătând un sens purificator și eliberator, trăirea la nivel senzorial este, de fiecare dată, un act ratat. Reiterat în compania altor partenere el se transformă într-un act de rutină care, treptat, nu mai satisface exigențele simțurilor, precipitând despărțirile și reluarea căutării. Drumul către "pathosul Absolutului" pe care ei încearcă
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
fel, aceea a lui Don Juan: nestatornic, incorigibil, el caută genul proxim, misterul feminin, iubirea. Femeia în diversitatea unor chipuri, nume, trupuri pe care hazardul i le scoate în cale, fără a izbuti să trăiască concomitent, în plan sufletesc sau senzorial, marea Dragoste."" Atunci, când se va întâlni cu această dragoste pe care o căuta, John nu va fi în stare să o recunoască decât atunci când era prea târziu. Îi va trebui câtăva vreme pentru a înțelege că toate căutările sale
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
fiziologic al postpiciorului. Ligamentele sunt reprezentate de cele 3 ligamente laterale: talo-fibular anterior, calcaneo-fibular și talo-fibular posterior. Mușchii peronieri sunt stabilizatorii laterali activi. Ligamentele nu intervin doar ca elemente pasive de limitare a amplitudinii mișcărilor articulare, ci și ca organe senzoriale care conțin proprioceptori ce informează centrii motori medulari despre forța, direcția și viteza de mișcare. Acești centrii moderează stimulii nervoși motori transmiși mușchilor peronieri. Astfel, instabilitatea cronică laterală a gleznei este nu numai rezultatul afectării mecanice ligamentare, ci și al
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
normalității la condiția anormalității în activitate realizând ceea ce predecesorii nu putuseră realiza, adică noul absolut. Geniul creează paradigme adică modele noi neexistente până la el în activitatea în cauză. După criteriul naturii proceselor psihice care concură la existența aptitudinii distingem aptitudini senzoriale, aptitudini psiho-motorii și aptitudini intelectuale. Aptitudinile senzoriale sunt aptitudinile de a vedea, auzi, mirosi etc. cu precizie mai mare decât media oamenilor. Aptitudinile psihomotorii sunt aptitudinile de a executa mișcări corporale complexe în care se combină calitățile fizice ale persoanei
Aptitudine () [Corola-website/Science/312947_a_314276]
-
ceea ce predecesorii nu putuseră realiza, adică noul absolut. Geniul creează paradigme adică modele noi neexistente până la el în activitatea în cauză. După criteriul naturii proceselor psihice care concură la existența aptitudinii distingem aptitudini senzoriale, aptitudini psiho-motorii și aptitudini intelectuale. Aptitudinile senzoriale sunt aptitudinile de a vedea, auzi, mirosi etc. cu precizie mai mare decât media oamenilor. Aptitudinile psihomotorii sunt aptitudinile de a executa mișcări corporale complexe în care se combină calitățile fizice ale persoanei cu cele ale gândirii. Aptitudinile intelectuale sunt
Aptitudine () [Corola-website/Science/312947_a_314276]
-
căpătat o conotație semnificativă în spațiul economic, în domeniul producerii, ofertei, vânzării și consumului de utilități. Dar omul antic, clasic și modern a avut, are și cu siguranță va mai avea și nevoi spirituale rezolvate prin satisfacții spirituale nu numai senzoriale. Omul actual intens socializat trebuie să interacționeze continuu și pe diferite căi cu semenii, pentru a își păstra echilibrul fizic, psihic și emotiv. Cultura cu toate compartimentele ei este acel spațiu al relațiilor, interacțiilor sociale și serviciilor de nivel superior
Utilitate () [Corola-website/Science/309583_a_310912]
-
că, punerea în evidență a localizării unei leziuni, prin care este tulburată o anumită funcție, nu permite nicio concluzie asupra localizării funcției respective. Jackson era de părere că, nicio regiune a scoarței cerebrale nu ar fi exclusiv motorie sau exclusiv senzorială. Conform observațiilor sale, zonele ""predominant"" motorii se sflă în în porțiunea anterioară a creierului, în timp ce zonele ""predominant"" senzoriale în regiunile posterioare. Încă din anul 1864, Jackson s-a consacrat studiului tulburărilor de vorbire, care apar în urma unor leziuni cerebrale focale
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
concluzie asupra localizării funcției respective. Jackson era de părere că, nicio regiune a scoarței cerebrale nu ar fi exclusiv motorie sau exclusiv senzorială. Conform observațiilor sale, zonele ""predominant"" motorii se sflă în în porțiunea anterioară a creierului, în timp ce zonele ""predominant"" senzoriale în regiunile posterioare. Încă din anul 1864, Jackson s-a consacrat studiului tulburărilor de vorbire, care apar în urma unor leziuni cerebrale focale, dar s-a ferit să localizeze funcția vorbirii într-o anumită zonă a creierului. Doi ani, după ce Paul
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
an): Enumerarea nu este întâmplătoare, căci realul vizat prin sinecdocă are patru cardinale repere: floarea - ca punct inițial, „epifanic“, „primăvară“, sau „vară“, ori „toamnă“, cu fragranța vieții; ochiul - bază a receptării întru reflectare, întru cunoaștere de orizonturi; buzele - „treaptă“ a senzorialului / carnalului, „garoafă“ a rostirii, a exprimării sinelui etc.; mormântul - punct terminus al vieții, loc al ocultării, al trecerii din «Țara-cu-Dor» în «Țara-fără-Dor», spațiu al metamorfozelor "ens"-ului uman, al „transcenderii“ etc. "Catharsis"-ul blagian este rezultatul trăirii în tot mai
Arta poetică () [Corola-website/Science/310217_a_311546]
-
100% naturale, fără ingredienți sintetici, având baza de materie primă (fructele de pădure), certificată din punct de vedere ecologic, urmând ca aceasta să fie certificată și din punct de vedere biochimic. Fructele sunt aduse la rampă unde sunt cântărite, analizate senzorial (gust, miros, aspect) și fizico-chimic (substanța uscată solubilă, grad brix). Fructele cu codițe sunt puse pe elevator și dozate automat cu ajutorul lamelelor de compartimentare, apoi sunt trecute prin mașina de scos codițe. Fructele fără codiță sunt sortate manual la bandă
Fructe de pădure () [Corola-website/Science/309098_a_310427]
-
și continuând independent de toate stările mentale pe care le parcurge subiectul. Primirea și interpretarea mesajului fenomenal ipotetic furnizat de realitatea obiectivă, generează realitatea subiectivă, adică lumea așa cum o vedem, auzim, etc, lumea alcătuită din imagini, sunete și alte aspecte senzorial și intelectiv modalizante. Se pot ridica obiecții de coerență la afirmația metafizicianului că lumea obiectivă rămâne incognoscibilă, chiar dacă ne trimite informații pe care noi le interpretăm ca lume fenomenală, lume reflectată modal în subiect, ca lume subiectivă, și este necesar
Obiectivitate (filozofie) () [Corola-website/Science/309127_a_310456]
-
tulburărilor cerebrale. A reușit să înregistreze activitatea electrică a neuronilor individuali. Adrian a amplificat variațiile de potențial electric ale impulsurilor nervoase venite de la organele de simț, pentru a înregistra modificări din ce în ce mai mici, reușind să înregistreze impulsuri de la o singură terminație senzorială și de la o singură fibră nervoasă motorie. Cercetările sale au clarificat baza fizică a senzației și mecanismul controlului muscular. Studiile sale de mai târziu, asupra activității electrice a creierului, au inclus investigarea epilepsiei și localizarea leziunilor cerebrale. Adrian a fost
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
anul 1928 a dovedit prezența electricității în neuroni. După cum a relatat savantul, O constatare crucială, publicată în 1928, stabilea că excitația pielii sub un stimul constant este la început puternică, iar apoi, cu timpul, descrește în mod gradat,în vreme ce impulsurile senzoriale transmise prin nerv de la punctul de contact au o intensitate constantă, chiar dacă frecvența lor scade cu timpul, iar drept consecință senzația în creier descrește. Extinzând aceste rezultate la studiul cauzării durerii prin stimuli ai sistemului nervos, Adrian a mai făcut
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
frecvența lor scade cu timpul, iar drept consecință senzația în creier descrește. Extinzând aceste rezultate la studiul cauzării durerii prin stimuli ai sistemului nervos, Adrian a mai făcut descoperiri în legătura cu recepția unor asemenea semnale în creier, distribuirea ariilor senzoriale pe scoarța cerebrală la diferite animale. Aceste cercetări au dus la ideea unei hărți senzoriale, numită homunculus, și situată în sistemul somatosenzor. Mai târziu, Adrian s-a folosit și de electroencefalogramă pentru a cerceta activitatea creierului uman. Lucrarea sa asupra
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
la studiul cauzării durerii prin stimuli ai sistemului nervos, Adrian a mai făcut descoperiri în legătura cu recepția unor asemenea semnale în creier, distribuirea ariilor senzoriale pe scoarța cerebrală la diferite animale. Aceste cercetări au dus la ideea unei hărți senzoriale, numită homunculus, și situată în sistemul somatosenzor. Mai târziu, Adrian s-a folosit și de electroencefalogramă pentru a cerceta activitatea creierului uman. Lucrarea sa asupra anormalităților ritmului lui Berger a croit calea pentru cercetări ulterioare in domeniul epilepsiei si a
Edgar Douglas Adrian () [Corola-website/Science/309134_a_310463]
-
Conceptul de căutare de senzații (CS) a fost lansat de Marvin Zuckerman și se referă la faptul că există diferențe individuale în ceea ce privește preferința stimulării senzoriale. Astfel, există oameni care preferă o stimulare puternică și de aceea manifestă în comportamentul lor o mai mare dorință de senzații decât cei care preferă o stimulare senzorială slabă. CS este o trăsătură definită de căutarea de experiențe și senzații
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
și se referă la faptul că există diferențe individuale în ceea ce privește preferința stimulării senzoriale. Astfel, există oameni care preferă o stimulare puternică și de aceea manifestă în comportamentul lor o mai mare dorință de senzații decât cei care preferă o stimulare senzorială slabă. CS este o trăsătură definită de căutarea de experiențe și senzații variate, noi, complexe și intense și acceptarea de riscuri fizice, sociale, legale și financiare pentru trăirea acestor experiențe. (Zuckerman, 2001). La baza CS stă noțiunea de nivel optim
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
este o trăsătură definită de căutarea de experiențe și senzații variate, noi, complexe și intense și acceptarea de riscuri fizice, sociale, legale și financiare pentru trăirea acestor experiențe. (Zuckerman, 2001). La baza CS stă noțiunea de nivel optim al stimulării senzoriale. Zuckerman a realizat niște experimente legate de deprivarea senzorială în care participanții s-au oferit voluntari să-și petreacă între 1 și 24 de ore într-o cameră întunecată și izolată fonic. Metoda standard de măsurare a trăsăturii de CS
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
senzații variate, noi, complexe și intense și acceptarea de riscuri fizice, sociale, legale și financiare pentru trăirea acestor experiențe. (Zuckerman, 2001). La baza CS stă noțiunea de nivel optim al stimulării senzoriale. Zuckerman a realizat niște experimente legate de deprivarea senzorială în care participanții s-au oferit voluntari să-și petreacă între 1 și 24 de ore într-o cameră întunecată și izolată fonic. Metoda standard de măsurare a trăsăturii de CS este scala căutarii de senzații (SCS - Sensation Seeking Scale
Căutarea de senzații () [Corola-website/Science/310496_a_311825]
-
alăturate,așezate pe mai multestraturi, sprijinite pe o membrana bazala; form epiderma și captusesccavitatile:tubul digestiv,căile respiratorii,inima;pluristratificate- protecție;unistratificate-fct de a fi transversate de unele subst. b)secretoare:produc și elimină subst;principalele comp ale glandelor c) senzoriale:recepționarea unor stimuli și transmiterea semnalelor catresist nervos central, organe de simt. 2.Ts. Conjunctive form din cel distanțate între care se alfa fibre și un material-substfundamentala a) moi:au struct dif și îndeplinesc o mare varietate de fct:leagă
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]